În prezent numai am prieteni, am avut o grămadă în trecut dar m-au aruncat toți ca pe o scamă. Eram o gașcă și majoritatea ne cunoșteam de când aveam 6-7 ani. Uneori mă simt singură și tristă, dar alteori mă gândesc că nu sunt demnă să am prieteni. Sunt o ciudată, la început sunt tăcută însă dacă sunt băgată în seamă nu mă mai opresc din vorbit. Cred că nimeni nu și-ar dori o prietenie cu mine.
Dacă ar fi însă să mă pun într-o astfel de situație, aș alege fără să mă gândesc singurătatea. "Prieteni cărora nu le pasă de tine" zici? Păi ăia nu se pot numi prieteni! Poate niște prieteni toxici. Decât să stau cu niște persoane false și să fiu rănită încontinuu de nepăsarea de care ar da dovadă, mai bine aș alege să fiu singură și să numai am prieteni deloc.
Un prieten ține la tine cu adevărat și cel mai important, unui prieten adevărat ÎI PASĂ cu adevărat de tine. Nu este lângă tine doar atunci când ești, bine, este lângă tine mai ales atunci când ai lacrimi în ochii și când simți că viața numai are sens. Prietenul adevărat te ajută mereu și nu se așteaptă să primească ceva în schimbul ajutorului acordat. Prietenia adevărată nu ține o lună, ea depășește limita timpului. Trebuie să îți găsești prieteni care să te aprecieze așa cum ești, cu defecte și cu calități și care să nu te dea deoparte orice ar fi pentru nimeni. Prietenii adevărați nu sunt inexistenți, dar sunt cumplit de greu de găsit. Mie sincer îmi este frică să mai am încredere în prieteni, dar mereu sper la o pritenie frumoasă și prețioasă. Sunt sigură că dacă vei fii o persoană pozitivă, vei atrage de partea ta persoane ca și tine cu o influență bună asupra prieteniei!
Cum sa nu fii demna sa ai prieteni? nu gandi asa. Esti.doar ca majoritatea pe la noi se comporta cum se comporta.Ai dreptate in ce zici.
Nu, eu cred că mai pot avea vreodată prieteni, dar mi-ar plăcea așa de tare. Unele vise sunt create în așa fel pentru a rămâne doar vise. Sunt conștientă că nimeni nu mă vrea și pot să accept asta. Pe mine însă, nu mă pot accepta.
Mă bucur că am reușit oarecum să te fac să îmi dai dreptate, măcar aici oamenii să mă vadă altfel.
Sigur te vrea cineva, nu se poate.de ce nu te poti accepta pe tine insuti?
Eh, m-aş minți singură dacă aş crede că cineva mă vrea sau îi pasă de mine. Înainte obișnuiam să cred asta, dar acum numai pot. Am cam obosit, sincer... Pur și simplu nu mă pot accepta. Niciodată nu am urât vreodată pe cineva mai mult decât mă urăsc pe mine. Mă consider cea mai deplorabilă persoană, dar nu cred că are nicio importanță pentru nimeni această afirmație...
Da ce-ai patit de gandesti asa negativ? nu e bine sa gandesti asa, iti faci rau.
Sinceră să fiu... sunt multe momente când sunt și optimistă, dar adevărul este că nu prea îmi pasă așa de tare dacă îmi fac rău sau bine... Orice aș face, nimic nu este bine la mine.
E totul ok, esti copil inca.
Nu este nimic ok, dar mă pot preface că este...
Nu te preface, cere ajutor.
Ajutorul nu-i de mine. Doar cei slabi au nevoie de ajutor.
Prefer sa raman cu scania la bine si la rau. Un camion de nota 10 nu gluma, il conduc si imi ofera bani placere platita contra cost :))
https://www.youtube.com/watch?v=d2IvZJ-w1h0
Nici una nici alta.
Prefer cu prieteni devarati si cu oameni cu care am ceva in comun si rezonez bine!
Imi vine in minte un vers; mai bine singur decat inconjurat de prosti;
totdeauna singur decat cu prieteni falsi, totdeauna cu prieteni buni si intelegatori decat singur.
Nu-s usor de gasit astia buni si intelegatori...
Adevarat
Daca nu le pasa și nu te înțeleg aia clar nu pot fi numiți prieteni.
De persoane false nu are nevoie nimeni, dacă sunt de valoare atunci da merită păstrate.
,, Prietenii sunt ca pixurile, ai 100, dar doar unul scrie,,.
Aşa că mai bine un prieten adevărat decât o mie falşi.
Frumoasa comparatie, amuzanta chiar.