Cum sa capeti incredere in sine?
Am 25 ani si mi-am analizat greselile trecutului, am avut mult timp la dispozitie ca sa constientizez ce am facut gresit in trecut. Imi pare rau ca nu aveam incredere in mine in mai multe situatii. De exemplu, am inteles ca am fost timid de multe ori, daca nu as fi fost asa as fi avut mai mult succes, atat profesional, cat si in relatii. La facultate taceam de cele mai multe ori in grupuri mari, eram cel care asculta, dar nu vorbea, doar raspundea la intrebari. Rar intram in vorba, imi placea sa discut doar cu oamenii apropiati, prieteni, unii colegi cu care ma impacam bine, uneori chiar eram fericit, dar nu intotdeauna. Timpul trece, iar eu as vrea sa discut mai mult in realitate cu strainii, nu numai cu prietenii apropiati, aia putini pe care ii am. M-am indepartat de multi, ma aflu intr-o tara straina si chiar daca am un B2 de limba imi este greu sa ma exprim la subiectele de care nu sunt interesat. As vrea sa capat incredere in mine, sa nu fiu timid si sa am emotii la vorbit cu strainii, ce e de facut? De la ce sa incep? Simt ca viata trece, iar eu plutesc.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
A deci încă ai problema?
Toată lumea este mai timidă în copilărie, dar spre 20 de ani te maturizezi. Dacă treci de perioada asta și încă ai amxietate atunci ai altă problemă și trebuie să consulți niște specialiști.
Nu pui problema bine prietene, totul pleaca din copilarie si scoala, din faptul ca nu esti acceptat de societate intr-un colectiv, nu esti agreat sau bine zis primit pentru a capata acea incredere in tine. Stiu foarte bine ce zic pentru ca am intampinat astfel de probleme, din cauza faptului ca arat NASPA, urat, ***, am fost de foarte multe ori invizibil pentru oameni in general. Nu mai are ce sa il salveze la o asemenea varsta, situatia se pune altfel cum va face el fata acestei probleme de acum incolo, pentru ca singuratatea ii va afecta psihicul toata viata
Răspunde Extrem extrem de gresit. 100% nu are treaba cum arati, totul porneste de la caracter si cum te porti. Stiu zeci sute de cazuri in care persoana este mai ciudata/urata, dar caracterul ei este foarte placut si compenseaza. Deci tu undeva ai o problema si nu vrei inca sa recunosti si sa o rezolvi. Sfatul meu este sa nu mai astepti incredere, ajutor si toate cele, ci sa realizezi ca in viata tu controlezi tot, nu altii.
Vezi mah de treaba ta, stiu ce vorbesc, am experimentat lucrul asta pe toata perioada copilariei mele
Deci tu stii deja toate raspunsurile si noi cei care iti dam sfaturi gresim, pentru ca deh. Nu inteleg ce rost a avut intrebarea...
Pey ma enervezi in p l m, cum poti sa imi dai un reply ca asta? stii tu ce inseamna sa fii evitat in stanga si in dreapta din cauza ca nu ai o muye care place celor din jur, eu mananc **** pe aici si tu imi vinzi gogosi.
Noi incercam sa te ajutam cu experientele noastre de viata. Eu ti-am spus ca am vazut cazuri similare in care alta era problema nu aspectul fizic, apoi ti-am dat niste sfaturi, pe care le-ai respins.
Se vede ca ai nevoie de ajutor si nu stii ce sa faci, dar respingi in acelasi timp ajutorul. E treaba ta pana la urma, noi vom fi aici si vom continua sa dam sfaturi pentru oricine are nevoie.
Te inteleg frate, scuze ca am reactionat asa, dar e putin probabil sa intelegi ce e in sufletul unuia care timp de 28 de ani a fost refuzat la majorate in liceul, iesiri la terase, tot felul de chestii ce tin de socializare, nu cred ca stii cum ma simt in momentul asta - ultimul ratat, ultimul **** de pe pamant
Imi este greu sa cred ca esti respins din cauza la fizic. Sunt 2 cazuri:
Ori tu esti ok, dar de vina au fost oamenii cu care ai interactionat.
Ori nu esti ok, esti o persoana toxica si nu te faci placut, dar nu cred ca ar fi cazul.
Posibil ca oamenii din viata ta sa fie de vina si de fapt sa fi avut doar ghinion pana acum, un om normal te va accepta asa cum esti.
Eu te pot accepta asa cum esti, deja am facut-o, si pariez ca orice om normal la cap asa ar face(daca si tu esti ok si acorzi respect etc), deci nu are nici-un rost sa fi dezamagit si neincrezator, pentru ca tu nu ai absolut nici-o vina. E timpul sa iti revii.
Ce-ar fi sa citesti o carte minunata care te-ar putea ajuta?
Daca tot ai B2 iti spun titlul in engleza (desi nu stiu ce limba cunosti)
How to win friends and influence people, by Dale Carnegie. Citeste-o si-ti garantat iti vei schimba optica.
Pace si vremuri mai bune
Ție greu să vorbești cu străinii pentru că nu găsești un scop precis pentru a face asta de exemplu când ceri indicații de orientare unui străin, scop de orientare. Trebuie să stabilești un scop înainte de a vorbi și așa nu te mai blochezi căci știi despre ce e vorba, întreabă-te: De ce vreau să vorbesc cu acest străin? Răspunsul meu: Ca să-l ajut. Un exemplu: Tu de ce vrei să vorbești cu noi? Scopul tău e să nu mai fii timid și mai ales vrei să vorbești cu noi străinii.
Repara repara prietene, poate intr-o alta viata, cum ai sa recuperezi tu anii aia pierduti intr-un moment critic ca asta N-AM IDEE si ti-o spune unu care e in aceiasi situatie doar ca am 28 de ani! E GATA
Fii mereu informat, asta iti da siguranta si singurul mod e de a incepe sa vorbesti cu oamenii, de a invata din greseli, de a te imbunatati din mers. Nu pune presiune pe tine, ci fii relax, chiar si cand gresesti pentru ca e omenesc sa gresesti, doar asuma-ti si corecteaza, lumea oricum nu e asa atenta pe cat credem la diversele greseli.
Avem noi tendinta sa complicam sau simplificam lucrurile. Ultimul lucru care as putea sa-l spun despre mine e ca sunt timid. Insa nu am o placere deosebita sa vorbesc cu "strainii". De ce? Pentru ca "sunt extrem de "plictisitor" (spun unii/multi). Nu stiu absolut nimic de viata mondena, din nici o tara sau worldwide, nimic despre masini (ei bine stiu ca au 4 roti si alte cateva elemente 
), nimic despre fotbal (22 insi fugind dupa o minge si milioane urmarindui = o industrie de miliarde in care mi-ar place sa investesc in vreun fel dar nu-mi place sportul asta si nu pot investi in ce nu stiu/ nu-mi place), foarte putin despre politica si intrerup discutiile in care altii vorbesc sau vor sa vorbim despre un al treilea care nu e de fata. Ce mai ramane? nu prea multe pentru marea majoritate.
Dar asta nu ma impiedica sa intru in discutii scurte si amabile cu vanzatorii, cand intru intr-un birou etc. In general, la prima vedere oamenii spun ca sunt "nice", dar pana in momentul cand (daca) ajungem sa avem o discutie mai lunga.
Si eu sunt plecat de multi ani si m-am indepartat de f multi prieteni. E parte din viata. plus ca interesele se schimba si nu mai gasesti interese/ subiecte comune cu aceeasi oameni. si apropo, dupa multi ani plecat si aproape fluent in limba asta sunt multe situatii cand nu gasesc cuvantul potrivit (deh dar e scuzabil ca nu-s nativ). mai amuzand/ ciudat e cand intreb nativii (como se dice - glimesc nu vorbesc italiana) care e cuvantul potrivit si (mia ales cei mai tineri) nu stiu.
Faptul ca nu vorbeai in facultate... pot fi "probleme" mai grave dar in acelasi timp poate fi doar un comportament invatat. adica obisnuiinta si cum spunea cineva - " obisnuinta e mai grea ca cacar*a".
Parerea mea. acum e mai greu sa intri in contact cu strainii dar dupa ce se mai calmeaza lumea un pic... mergi in magazine si incepe a vorbi cu vanzatorii (de preferat cele de haine sau uz caznic, dealer auto daca ai varsta. Stabileste-ti sa vorbesti cu ei macar 5 minute. nu conteaza despre ce. ca e marimea pantalonilor sau jantelor, vreme sau Trump. apoi creste timpul la 10 minute. astfel iti exersezi si limba si "sociabilitatea" (daca asta e un cuvant).
si ma opresc ca am scris destul. BAfta
Avem aceeași problemă. Încerc mereu să reflect asupra faptului că străinii cu care vreau să comunic sunt oameni ca mine și nu ar trebui să-mi fie rușine sau teamă să nu comunic. Deci, în unele situații în care această ocazie trebuie să fii curajos și în timp te vei obișnui si vei avea mai multă încredere și nu vei mai avea această problemă.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
