Cum sa ii spun mamei mele sa divorteze de tata? Eu nu mai suport! Tot timpul se cearta. Si degeaba le explic si le spun sa nu se mai certe, ca ei tot continua, mai mult din cauza tatalui meu care "si-a batut joc" de mama inca de cand eram eu mica (acum am 17 ani). Mama a avut o data tendinta sa divorteze, dar nu a facut-o pentru ca i-a fost mila de tata, care e cam bolnav. Dar vreau si eu o viata linistita, si chiar nu stiu cum sa-i spun sa faca pasul asta. Daca a trecut cineva prin asa ceva, va rog dati-mi si mie un sfat!

Crede-ma ca nu ai nicio sansa. Eu i-am zis maica-mii 10 ani sa divorteze si nicio initiativa. Pentru ca, iti impartasesc ceea ce am invatat si eu dupa epuizante procese de lamurire, ea vrea sa fie cu el. Da, vrea viata asta plina de certuri, vrea ca el sa isi bata joc de ea, vrea sa continue relatia asta care pentru tine sau pentru mine pare lipsita de sens. Tot ce poti face este sa inveti sa te detasezi de ei, sa intelegi ca se vor si se aleg unul pe celalalt si sa incerci sa iti construiesti propria viata, incercand sa nu le repeti greselile.

Este foarte greu sa le ceri asta daca ei nu vor. Uneori te obisnuiesti cu raul si il accepti.Nici eu nu le-am inteles niciodata pe aceste femei, teama, rusinea, motivatia ca il accepta pentru copil sunt explicatii pe care le mai aud si astazi.Stiu ca iti este greu dar decizia le apartine!

Nu cred ca asta e cea mai buna varianta. O zici de parca ¨tata¨ ar fi un musafir nedorit in casa ta.
Tot ce a fost intre ei, nu a avut nici o legatura cu tine, si cel mai bine ar fi sa nu influentezi pe nimeni in legatura cu deciziile personale.
Nu este un capat de lume, fiecare familie are certurile si momentele de fericire. O sa-ti para rau de ceea ce o sa faci mai tarziu, pentru ca deja esti la o varsta .si poti sa gandesti lucrurile din alta perspectiva.

Nu stiu daca ai ce sa faci in privinta asta... Ai 17 ani... Mai ai putin si vei termina liceul si vei merge la facultate. Incearca sa-ti faci o viata a ta... Din pacate... e alegerea lor ce fac... Mai rezista putin!

Am fost si eu in situatia aceasta!
Cand aveam vreo 7 ani taica`meu a plecat in strainatate si a stat in America multi ani, timp in care am tinut legatura.
Dupa ce s`a intors, iti dai seama ca relatia parintilor mei s`a racit si au zis sa incerce totusi pentru mine. Degeaba, fiecare si-a schimbat mentalitatea, nu mai erau pe aceeasi lungime de unda si din acest motiv certuriile erau la ordinea zilei.
Si eu am ajuns sa zic ca mai bine despartiti decat impreuna si imi pare extrem de rau ca s`a ajuns aici sa fie despartiti... da nah...soarta!
Crede`ma ca divortul parintilor tai [in caz ca va fi] isi va lasa aprenta in dezvoltarea psihica!
... Ce ai vrut sa zici prin "si-a batut joc de mama"?

Cred ca cel mai bine este sa porti o discutie cu mamik ta ca intre 2 prietene. spune-i ca esti alaturi de ea si ca esti constienta ca tatal tau i-a facut mult rau si inca ii face... fa-o sa creada ca esti alaturi de ea orice s-ar intampla dar ca nu-l urasti pe tatal tau.si sa nu-l urasti... el ti-a dat viata, pe parintii nostri nu avem voie sa-i uram!

Am intalnit-o intr-o seara in metrou,
Si m-a facut sa simt un fior,. wow.
O fetita singura intr-o lume nesigura si fara nici un erou,
Am intrebat-o ce-i cu ea,
Si m-a privit in ochi cu bagare de seama,
Incercand sa-si dea seama ce-nseamna, intrebarea mea,
Si daca nu cumva, ar fi mai bine sa nu raspunda la ea...
Si s-a oprit din a aluneca, stergandu-si lacrimile cu maneca,
Spunandu-mi ca n-are nimic,
De parca n-aveam dreptul sa-i stiu suferinta...
Mi-a spus ca e doar suparata un pic.
Dar albastrul din ochii ei mi-a picurat in suflet si m-a facut sa ma simt mic...
(Si atunci am inteles c-o doare)
M-am asezat langa ea si-am intrebat-o unde vrea sa coboare,
Dar m-a privit fara sa spuna ceva...
Iar eu as fi vrut sa-i spun:
"Fetitzo, daca tu ai fi fost Eva, am trai si acum intr-o lume pura"
Iar in loc i-am spus "N-ar trebui sa fii acasa?", si m-a privit cu ura...
Am inteles ca lucrurile nu sunt cum ar trebui sa fie
Tocmai acolo unde sufletul ar trebui sa stie, ce-i linistea...
Dar in mintea ei in locul unui camin cald era doar o casa pustie,
Iar culoarea copilariei era cenusie...
Tinea in mana poza unui om in varsta si era gata s-o sfasie,
Sperand ca o data cu ea o sa distruga si acea fasie...
Din viata ei, care o face sa-si doreasca sa nu se fi nascut, Iar lacrimile ei ardeau mult prea mult,
Mai mult decat puteam eu sa indur,
Si ma zdruncina urletul ei tacut...
Iar atunci cand am plecat
Mi-am dorit doar sa pot s-o las fara trecut,
Si as salva-o...
As cumpara o aripa de inger...
Si as elibera-o...

Cum sa vrei ca parintzi tai sa divortzeze e absurd
vorbeste cu ey poate certurile o sa ia sfarsit

Singurii care sunt in masura sa ia aceasta decizie sunt parintii tai tu nu ai nici un drept ca te bagi, esti doar o mucoasa nu stii nimic despre viata. Vrei o viata linistita? Atunci vezi-ti de scoala ca tu sa le poti oferi copiilor tai ceva mai bun

Spune-i ca nu mai suporti, mama si cu tata s-au despartit.eu i-am spus mamei mele, nu mai suportam!

Cared k il loc sai faci sa dovorteze ai putea mai bine sa incerci sa ameliorezi situatia.amenintai eventual, zile k daca ii mai vezi certanduse pleci de acasaa si u te mai intorci, incerk intr-un fel sai convingi.
si nu incerk sai faci sa divorteze pentru ca nu va fi ceva stralucit.mai tarziu ar sa-ti para rau.
iti spun asta pentru ca ai meu st divortati k asa a fost sa fie...si nu e deloc placut

Eu plec repede de la intrebarea asta k imi aminteste de mom total neplacute

Poate nu vrea sa divorteze pentru ca il iubeste, sau pentru ca daca divorteaza o sa o duceti mai greu din punct de vedere financiar, avand in vedere ca ai 17 ani... Incearca sa vorbesti cu aman2 si explica`le ca daca nu se mai inteleg bine e mai bine sa divorteze si sa ramana prieteni, iar tu sa ramai cu mama ta si sa poata sa vina in vizita tatal tau cand vrea.

Sau daca nu merge asa cere`le sa stea o perioada separat... vreo o luna de zile...si daca va merge bine sa divorteze, poate se remediaza lucrurile si nu e nevoie de un dovrt!

:*:*:*

Nici nu ai idee cat este de greu sa traiesti tu, ca copil fara un parinte.

Poate ca asteapta un ajutor din partea ta si nu stie ca tu o sprijini. celelalte lucruri sunt de prisos.trebuie sa-i spui parerea ta.

S-ar putea sa n-o poti convinge, dar vorbeste cu ei cand sunt calmi si spune-le amandurora ca te deranjeaza atmosfera din casa voastra. S-ar putea sa-i sensibilizezi. Iti doresc succes!

Cei care au raspuns sa ii lase in pace, fiindca e decizia lor, ca e absurd sa vrea sa isi vada parintii divortati etc, sincer voi nu stiti cum e sa treci prin asa ceva. De cele mai multe ori, problemele din familie se rasfrang asupra copiilor si nu vad de ce acestia nu ar avea dreptul sa isi dea cu parerea, mai ales cand sunt afectati direct.
Si eu am fost si inca mai sunt oarecum in aceeasi situatie, insa nu i-am sugerat mamei sa divorteze din diverse motive. Inteleg insa ce vrei sa spui si poate ar fi bine sa ii spui mamei tale exact ce simti. Nu neaparat sa ii spui direct sa divorteze, fiindca nu stiu cum ar reactiona. Pur si simplu, spune-i ca iti doresti o viata linistita si incercati sa gasiti amandoua o solutie. Bafta!

Intreab-o pe mama ta daca ea vrea o viata linistita, si daca alaturi de tatal tau o are. Ai mei trec prin ceva asemanator, dar cred ca nu se despart pentru mine, si de frica unui nou inceput. Nu e usor sa o iei de la capat, de la o oarecare varsta. Poate mama ta il iubeste pe tatal tau, chiar daca "si-a batut joc" de ea. Le poti sugera totusi, sa se certe cand tu nu esti de fata...bafta:*

Sincer, nu cred ca esti nici mucoasa, si ai si dreptul sa iti spui punctul de vedere. Aceste lucruri te pot afecta pe viata, si daca simti ca vei fi mai linistita in situatia in care parintii tai se despart atunci nu ezita sa le spui asta. Te sfatuiesc sa porti cate o discutie serioasa cu amandoi, separat... si sa le spui parerea ta. Poate vor fi atat de socati incat vor decide sa isi revizuiasca comportamentul si se vor intelege mai bine. Sau poate le vei deschide ochii si se vor hotari ca cel mai bine e sa fie separati, pentru linistea tuturor. Mult succes si sper ca nu se va ajunge la despartiri, ci la intelegere.

Nu mi se pare corect."Ce a legat Dumnezeu odata, sa nu dezlege nimeni".

Parerea mea este ca nu o sa ai o viata mia linistita cu parinti tai divortati... gandeste-te si la ei... incerca sa nu te intereseze certurilor lor... gandeste-te ca si tu te-ai certat vreodata cu preitenu tau sau preitena ta cea mai buna si tot v-ati inpacat... ei daca se cearta nu e o problema ca ei vad alfel lucrurile...

Tocmai asta spuneam, ca degeaba am vorbit cu ei, certurile continua. Si lucrul asta e de cand ma stiu. Au stat chiar si separati o perioada, din cauza ca tata o si batea, dar cum spuneam, mamei mele i-a fost mila de tata pentru ca era bolnav, si s-a intors la el. Nu este iubire ce este intre ei, de asta sunt sigura.

Prin "si-a batut joc de mama" vroiam sa spun ca pur si simplu de cand s-a casatorit cu ea i-a facut viata un cosmar. Venea acasa baut uneori, o batea si eu priveam ingrozita si nu puteam face nimic pentru ca eram destul de mica. Acum nu mai bea, nu mai are nici serviciu, dar certurile continua. Acum nu vreau sa fiu rea, imi iubesc ambii parinti. Dar cred ca mama merita o viata mai buna, s-a chinuit destul. Vreau sa-si refaca viata, si de ce nu, si tata. Alta solutie nu vad pentru ei