Cum să procedez să-mi iau gândul de la faptul că am 26 de ani și nu am avut niciodată o prietenă și cel mai probabil nu voi avea niciodată o prietenă?
Sunt conștient de faptul că nu voi avea niciodată o prietenă, dar gândul mă macină profund. Cum aș putea să scap de acest gând? La o adică sunt conștient că nu toți oamenii sfârșesc prin a se căsătorii și chiar sunt unii oameni care toată viața lor trăiesc singuri(dpdv al unei relații). Aș fi okay cu asta, dar aș vrea să nu mă mai gândesc întruna că sunt singur.
Am 26 de ani, am un salariu per total slăbuț(2300-2400 net lunar cu tot cu bonuri și bonusuri), nu sunt atrăgător, nu știu să vorbesc cu fetele într-un mod altul decât prietenește și nici nu am un fizic de invidiat. Nu am nu știu ce mașină sau nu știu ce casă și nici nu pot să mă laud cu vreun aspect particular referitor la viața mea.
Nu am ce să ofer unei fete sau nu pot oferi cât pot alți băieți să ofere(fizic și material).
Per total pot să afirm că sunt mai mult sau mai puțin un ratat. Sunt încântat de asta? nu, dar asta văd de ani de zile când mă uit în oglindă.
Pot să spun că în mare parte am acceptat ideea că voi fi singur toată viața mea, adică sunt conștient de asta; aș vrea doar să pot să și accept ideea.
Ce sfaturi îmi dați?

Atunci părăsește (temporar sau nu) România, mergi în străinătate și strânge-ți bănuții necesari schimbării.

Dude... fără supărare, dar asta chiar nu este o rezolvare.
În primul rând. majoritatea oamenilor din România au o relație și trăiesc în România, nu au nevoie să lucreze afară pentru a avea o relație.
În al doilea rând, nu am contacte afară ca să pot începe de undeva. Adică și dacă aș vrea să fac asta, nu am o bază de unde să încep. Nu cunosc pe nimeni.
În al treilea rând, dacă chiar ar fi să mă mut totuși într-o altă țară, aș alege Japonia, USA sau Canada și probabil că nu aș mai reveni înapoi. Aș încerca să-mi găsesc pe cineva acolo(parteneră) și aș rămâne definitiv.

Exact cum le-am zis și celorlalți, aspectul fizic este ceva la care pot lucra și la care chiar lucrez de fapt.
Dar la capitolul financiar și personalitate, ce-mi recomanzi?

USA e cam imposibil acum cu dementul acela de Trump, Japonia din păcate are și ea problemele ei și nu e o oază potrivită mentalității unui român tradițional, crede-mă pe cuvânt, în schimb Canada e ok cât de cât.

Nu prea aș fi interesat de relații de complezență. Nu sunt interesat să fiu o cu o fată doar pentru ca amândoi să fim într-o relație.
De multe ori am stat și m-am întrebat... de ce îmi trebuie o relație? pentru sex? pentru ca să știu că sunt într-o relație? sau pentru că vreau ceva serios de la viață?
Mi-a luat ceva timp, dar am înțeles că este a treia.

Știu foarte bine că nu sunt singurul... am vreo 2 sau 3 prieteni sau amici care sunt exact în aceeași situație ca mine, doar că am observat că lor efectiv "li se rupe" că nu au o relație, pe când pe mine mă macină acest gând.
Fizic nu sunt neapărat urât și da, sunt multe aspecte pe care le pot schimba și chiar vreau să le schimb și nu neapărat pentru o fată, ci pentru mine. Un corp puternic este un corp sănătos. La o adică sănătatea este cel mai important lucru. Poți avea totul, dacă nu ești sănătos, ce ai de fapt?
Banii se adună, corect. Dar îți spun sincer, că foarte multe fete/femei, și nu neapărat cele care caută băieți de bani gata, pentru că alea nu au fost niciodată în aria mea vizuală, caută bărbați care să aibă totuși o carieră și un salariu decent.
Și exact cum le-am zis celorlalți, ce pot eu să ofer unei femei când eu am o carieră mediocră și un salariu sub medie de 2300-2400 de RON?
Pe de altă parte intervine o problemă de personalitate. Am o personalitate prea blândă, prea docilă. Nicio femeie nu vrea lângă ea un pămpălău.

Tu ai citit ce scrie el? Daca miine va cistiga 100 de milioane de euro, mentalitatea tot aia ii va ramane. La cit zice ca face lunar, si-ar permite macar o data pe luna sa se duca la o meseriasa sa ii faca aia o lucrare ca lumea, sa ii mai reduca depresia...

Nu sunt neapărat tradițional.

De unde știi că nu am făcut-o deja?
Din păcate am făcut greșeala aceea. Nu merită... nu e moral și nici normal.
Regret sincer că am făcut-o, dar viața merge înainte.
Oricum nu o să mai apelez niciodată la acea opțiune.

Pina ajungi la a treia, trebuie' sa treci si prin primele doua. Nu de alta, dar visezi la... ce? La o virgina care sa te vada ca pe un cavaler pe cal alb sau la una care are habar pe ce lume traieste si isi doreste sa fie cu tine pentru ca esti cel mai bun cu care a fost vreodata? Tu poti zice "asta e cea mai buna bere pe care am baut-o" cand nu ai termen de comparatie? Nu e vorba de complezenta, ci de dinamica, de ajustare a nivelului de compromis pe care esti dispus sa il accepti, de testare a limitelor pe care le ai (nu ma refer la alea sexuale, lol, desi practica e FOARTE utila si acolo). La naiba, ai 26, nu 12 ani! Gindeste si mai ales ACTIONEAZA ca atare!

"Aspectul material și personalitatea din păcate nu le pot schimba sau cel puțin nu la fel de ușor ca cel fizic."

Partea materiala, e ok, ai un job, e bine. Nu trebuie sa te necăjeasca atat de mult.

Cat de persoanalitate, ce e drept, nu o poti schimba la fel de usor ca aspectul, insa, trebuie sa te gandesti, ca dacă ramai asa, nu se va schimba nimic, insa, daca de azi incerci sa schimbi ceva la tine, sa fii o varianta mai buna a ta, peste ceva timp, un am doi ani sau chiar trei si mai mult, vei incepe sa culegi si roadele.
Stiu ca e dificil, iar faptul ca rezultatele nu se vad instant te demoralizeaza, asta e, asa ne-a facut societatea, sa vrem totul instant, dar de multe ori asta nu e posibil.

Zi-mi sincer, salariul de 2400 ți se pare unul decent? unul okay? fii cât se poate de sincer, te rog.
Personalitatea îmi este aproape imposibil să o schimb pentru că e o chestie pe care o formezi de-alungul primilor ani de viață, odată ce ai discernământ.

Capul sus rege, trebuie sa te respecti inainte de toate. Nu tuturor fetelor le pasa de cat castigi sau daca ai ceva fizic cu care te poti lauda. Suprinzator, fetele sunt fix ca baietii : oameni. Nu asculta toate stereotipurile sexiste care iti zic ca femeile adora un singur tip de barbat. Cu totii suntem oameni si intr-un final avem preferinte diferite. Trebuie sa iti recunosti valoarea de sine, sa te iubesti pe tine insuti, ca sa te poata iubi altcineva. Incepe incet, incearca sa ajungi fericit cu tine insuti, chiar daca trebuie sa te minti la inceput. Schimbarea nu va fi instanta, dar asta e trucul : trebuie sa tot incerci sa ajungi o versiune mai buna a ta.

Nu am de unde să știu, nu beau alcool deloc, dar înțeleg unde bați.
Există totuși cazuri în care prima relație a fost și ultima la foarte multe persoane... deci se poate.

Nu e cine stie ce salariul, dar e unul cu care poti sa traiesti.
Gandeste-te ca si un profesor tot pe acolo câștiga

Exact, este unul din care poți să trăiești și cam atât! cam atât!
Nu pot vorbi de la o relație!
În domeniul în care sunt șansele să ajung la un salariu foarte bun, sunt cam mici momentan.
Ți-am spus, partea fizică nu e greu de schimbat. am făcut-o de nenumărate ori până acum.
Partea financiară contează foarte mult pentru fetele din ziua de astăzi și în speță pentru cele din România.
Să zicem că sunt și fete timide care mi-ar accepta personalitatea blândă, dar cu așa un venit... PAS

Totul se poate schimba. Salariul de 2400 e acceptabil, daca esti in stare sa te organizezi. Gindeste-te ca sunt altii care au sub 3000 in cuplu si mai au si 1-2 copii. Aia ce crezi ca fac, mor de foame?

Pai vezi, de ce nu bei alcool? Iti poate schimba perspectiva un pic, te poate face mai "normal" ca sa ii zic asa. Tu ai multe bariere in fata pe care ti le pui singur. Cred ca niste vizite la psiholog te-ar putea ajuta. Nu o zic la misto, sper ca nu pui psihologul si psihiatrul in aceeasi oala asa cum fac multi pe la noi.

Am fost deja la psihiatru și voi merge și la psiholog în curând.
Am vorbit cu mai multe persoane din viața mea și toți mi-au spus cam același lucru... sub 5000 de lei ca și familie, nu există viață.
În sensul că nu te poți gândi la o viață normală cu mai puțin de 5000 de lei într-o familie cu un copil de exemplu.
2400 e un salariu lamentabil, sincer.

Nu beau pentru că:
1. De felul meu nu arunc bani pe prostii de genul: țigări, băutură, droguri, etc. economisesc bani, nu îi stric
2. Am avut cazuri apropiate în care persoane erau alcoolice și asta m-a speriat datorită comportamentului lor.
3. Văd zi de zi știri sau alt zvonuri despre crime, accidente, etc. care sunt mai mult sau mai puțin rezultatul alcoolului.
Nu beau alcool, nu fumez. Nu voi face asta niciodată!

Poate nu ai vorbit cu cine trebuie... ideea ca totul se invirte in jurul banilor e partial adevarata, dar e cumplit sa pleci de la ea. Mai bine ia si uita-te la cei din jur, nu neaparat din proximitate, si vezi ce ii face fericiti.
Ca sa nu pun doua comentarii, iti raspund punctual si apropos de bautura:
1. Cu tigarile sunt de acord, insa bautura de calitate si drogurile de calitate (daca putem numi cannabisul drog) iti pot schimba perspectiva in bine. In cantitati limitate, desigur. A fi ponderat in experimentarea deliciilor pe care ti le ofera viata e o arta pe care putini o stapinesc. Ca o extensie a raspunsului, cum "economisesti" banii respectivi? Faptul ca ii pui intr-un cont bancar si ii lasi sa se devalorizeze e o timpenie sinistra pe care o fac multi romani tocmai fiindca la noi nu exista nici o educatie financiara.
2. Alcoolicii sau frustratii care mor sa bea ceva si se abtin din motive puerile sunt penibili. Am de-astia in familie. Nu iau exemple negative. Ma iau pe mine ca exemplu. Uite, de exemplu eu de obicei am in congelator o sticla de lichior de plante (Jagermaister sau alternative tot prin gama aia de pret, am avut si vreo doua ieftineli ciudate de la LIDL gen Jagstoltz, dar nu ma mai agit cu asa ceva-uri). Ei bine, din ala beau fix 20 ml inainte sau dupa masa, si nu chiar zilnic. Astfel, o sticla ma tine vreo 2-3 luni. E sanatos, placut, si costa cam 3 EUR pe luna. Consideri astia bani aruncati? Eu ii consider o investitie.
3. Daca te uiti la stiri si iei in serios toate extremitatile, nu mai iesi din casa, nu mai maninci, nu mai faci nimic. Sa vezi cum se mira unii ca vai, cum o las pe fiica-mea (8 ani) sa se intoarca de la scoala singura, uneori sa se si duca.
P.S. Du-te in club si vezi ce gagici agati cu o Fanta sau o Cola... stai, nici nu iesi prin crisme/cluburi/altele? Ai putea incerca si la biblioteca - nu glumesc, sunt chiar foarte serios.
P.S. 2 Tinder nu servesti?

Banii nu aduc fericirea, asta este clar, dar te-ajută să o întreții.
Îți spun sincer că pentru mine banii nu sunt un factor al fericirii, dar am nevoie de ei.
Sună chiar stupid, nu?
Nu banii în sine mă fac fericit, ci faptul că sunt sănătos, că familia mea este bine, că am activități, etc. Ei bine, în cazul meu faptul că nu am o prietenă este un factor major. Este factorul care poate nega toți ceilalți factori pozitivi.
Și uite așa ajung eu să fiu depresiv.
Banii nu mă fac fericit în sine, dar poate dacă aș avea mai mulți bani nu aș fi în situația asta.
Nu frecventez baruri, cluburi, crâșme și am o părere foarte proastă despre cei care o fac. Din start, nu aș vrea o fată care frecventează astfel de locuri. Poate că sunt eu un ratat, dar nu merg atât de jos.
Nu am învățat de-alungul vieții mele ca să mă încurc cu o fată de genul.
Nu folosesc tinder. Frate, îmi este rușine să-mi pun și poză de profil pe Facebook sau Twitter și tu mă iei cu Tinder? XD

Ai spus totuși ceva... că 2400 ți se pare un salariu acceptabil.
Poți să detailezi, te rog?
Iau 1600 net, bonuri și bonusuri lunare care mă duc la 2400. În ce condiții ți se pare ție un salariu decent?
Țin să-ți precizez că stau într-un oraș reședință de județ destul de dezvoltat din Transilvania... nu Cluj sau Timișoara, dar totuși.
Da, probabil că undeva la țară sau într-un oraș mic de provincie era un salariu bun, dar crede-mă că în orașul în care stau, 2400 este considerat un salariu de nimic!
Cum ți se pare ție acceptabil? Și ține cont... eu sunt genul care economisește.

De ce sa iti fie rusine? Fa misto de tine. Umorul e un ingredient esential. P.S. Fetele care merg prin cluburi/samd nu e musai sa fie parasute, dude.
P.s. Am eu impresia, sau locuiesti cu parintii? 2400 a ajuns sa fie considerat salariu de nimic prin prisma umflarilor aberante din sectorul bugetar. Am un prieten care - in Iasi, nu oras mic-mijlociu - a avut niste ani buni vreo 2000 si mereu s-a descurcat. Fumeaza, bea, in weekenduri e mai mereu pe la munte, anual face un concediu in strainatate. E treaba de micromanagement si prioritati.

Nu inteleg ce fel de femei vrei sa atragi tu cu bani, masini, sau un fizic de invidiat. Vezi tu, aici e prima problema a ta, felul in care percepi lumea. O femeie normala pune accent pe caracterul tau, pe inteligenta ta, nu pe fizic sau starea materiala.

Am mai explicat faptul ca nu este necesar sa ai o relatie ca sa fi fericit, poate e si cazul tau. Important este faptul ca incerci sa cunosti persoane si ca evoluezi atat psihic cat si fizic( mananci sanatos, mergi la sala, citesti, iti petreci timpul cu oameni de calitate). Daca nici macar nu incerci, si te plangi, este complet inutil. Ai o varsta misto si nu ar trebui sa te stresezi aiurea pe tema asta. Fetele vin si pleaca, daca inca nu ai experimentat mai ai timp si o sa te lamuresti.

Teoretic vorbind, cu aproape 500 de lei contribui la venitul familiei, deci pot pune aproape 2000 de lei deoparte lună de lună, pentru că de felul meu nu ies prin oraș; nu neapărat pentru că nu vreau, dar nici nu prea am cu cine. prietenii mei sunt chiar și mai introvertiți ca mine.
Da, stau cu ai mei și nu văd nicio rușine în asta. Îi ajut la treburile casei, știu chiar să și gătesc, etc. deci nu sunt pe dinafară cu ceea ce ține de casă.
Bugetul îmi permite să călătoresc prin alte țări, dar de felul meu sunt o persoană statornică, nu sunt pasionat de călătorie. Japonia și Canada ar fi probabil singurele țări care m-ar interesa să le vizitez cu adevărat.
În principiu îmi salvez banii și îi investesc în ceva mai mare... de ex anul trecut am investit 3000 de euro în calculator.
În fine...

Și pentru că mi-ai răspuns la cealaltă întrebare postată pe TPU, cum ar trebui să abordez lucrurile? Nu sunt genul care merge la o fată și îi spune: știi îmi placi... vrei să ieșim undeva?
Chiar nu sunt genul acela de persoană.
1. Nu sunt pretențios la fizic, dar recunosc că nu-mi plac fetele slabe, dar sunt mereu dispus să fac compromisuri
2. Nu o să mă bag în vorbă cu o fată doar pentru că-mi place fizic pentru că vreau să văd ce-i poate mintea prima dată...
3. Nu sunt genul tupeist care să se bage în vorbă cu o fată și oricum din cauza job-ului meu întâlnesc mai mult femei mature decât femei tinere, și deși recunosc că-mi plac fetele mai mari ca mine, nu aș fi dispus să merg așa de departe(+7 sau +8 ani e maxima mea).
Deci. ce-mi recomanzi?
Și apropo, chiar îți mulțumesc sincer că încerci să mă ajuți!

Decat premiant in inchisoare mai bine repetent in drum spre mare
asa ca decat locul 1 pe clasa mai bine baiatul prostut dar placut de toate femeile si respectat de toti colegii
vezi tu inca din adolescenta cand castigi ceva trebuie sa stii ca vei pierde altceva.
dar nu e capat de lume, in schimb nu esti in masura pararea mea sa emiti pretentii foarte mari sa nu fie asa sa nu fie asa cand nu ai fost un don juan!
in viata trebuie sa faci si compromisuri ca sa reusesti, prin compromis nu inseamna sa lasi capul jos ci doar sa dai mai jos targetul autoimpus de tine prea sus
simpatik stie ce vorbeste caci are scoala vietii si vin dintre baieti mari trecuti prin viata si nici la mine nu e deloc roz viata dar asta este! important este sa iesi cu capul sus.

Sunt momente în care deși nu am o relație mă simt bine, da!
Dar îți spun un lucru, doar gândul că aș avea o relație, că aș iubi o persoană din toată inima și că la rândul aș fi iubit, mă face de 1000 de ori mai fericit decât de ex o seară petrecută cu prietenii la cinema sau la un biliard.
Am o vârstă mișto, dar înțelege că eu chiar îmi doresc toate lucrurile de care tot vorbesc, o prietenă(soție eventual) și chiar și copil.
Tot timpul m-am întrebat care este esența vieții. Și m-am gândit și m-am gândit... și când am ajuns la întrebarea: dacă aș avea o familie a mea?
Ghici ce. am simțit că asta este cu adevărat esența vieții și că asta m-ar face împlinit!

Chiar te rog să nu te mai chinui să comentezi. Comentariul tău nu mă ajută cu nimic! mulțumesc, o zi bună!