Cum sa ramanem increzatori in mijlocul unei crize de orice fel?

Credinta in Dumnezeu te scoate din orice inurcatura. Te face sa crezi cu bucurie ca nu e cel mai rău, rău, ca poate exista si mai rau decit asta si vei fi chiar fericit ca nu te situezi acolo.

Intotdeauna sa fim constienti de faptul ca se poate si mai rau si ca la unii oameni sunt perioade de criza de orice fel pe aproape tot parcursul vietii. Trebuie sa ne multumim cu ce avem si sa fim optimisti.

Personal, intodeauna am incredere in Dumnezeu, in primul si in alte mute randuri!
Apoi, nu pot, nu-i asa, sa nu cred, ca eu, un mare pacatos, mai ales ca supar si pamantul de cam multi ani, sun singurul care stie Calea iubiri de semeni si ca acei ce-L iubesc mult mai mult pe Bunul Dumnezeu decat mine, nu iubes si ei semeni lo.
Priviti deci ca am ncredere in multi oameni, care pot ajuta, in situatii de cumpana pe semenii lor, cu Duhul lor si simtul/puterea lor de a face bine.
Intradevar, niciodata nu am gandit ca cei din Loje( ducatorii adhoc ai treburilor publice, nu vorbesc de bunii conducatori) se vor intina, coborand sa faca bine/ajute pe oamenii simpli, chia daca mincinos sau/si fatarnici, promit ca ne/ma vor ajuta. Astia au cam uitat de Dumnezeu, pacatul meu este ca nu am/pot cum sa-i fac mai buni.
Asa ca, am deprins, doar am avut timp in 4 generatii de ducatori( nu conducatori) sa inteleg ca omul, de ce nu si eu, are capacitatea de a se ridica in biruitor, trecand( daca vreti inotand cu darzenie/hotarare, peste "" Mlastina Desertaciunii""
Desigur, deci, nimeni nu poate sa fie biruit de vicisitudinile vietii, nu-i asa inerente ei, decat daca cade in Mlastina Deznadejdi, si las, fara incredere in Dumnezeu si Bunatate oamenilor, uita chiar scopul vietii acela de a se plini spre biruinta binelui impotriva raului.
Da, am noroc, ca am si un Crez politic, ( nu -l laud) insa care educa omul sa invinga tot cei grindina/furtuna/greutate/opreliste si sa puna cu hotarare, mint ea si bratul, pentru a nu fi infrant, de vicisitudini, de badjocura si de rautatile celor ce nu-L au pe Dumnezeu
Omul, in genere, este bine sa se faca nu dependent de societati, Stat( mai ales) ci stapana. Chiar daca, multe situatii ii sunt potrivnice, intodeauna cel stapan pe sine, si nu asupritor de semeni, ci iubitor de viata si adevar, va avea alaturi, un ajutor, pe cel mai mare, Increderea ca Dumnezeu iubeste pe cei drepti/harnici si le iarta gresitele erori!
nu sunt un habotnic, nici un credincios care merge des la Biserica, insa STIU, si nu discut Existenta Celui de Pretutindeni!
Nu vad in ce cum sa ramanem increzatori fara a sti Crede macar in viata. Iar ca daca tot o avem, de ce oare am avea sa nu fim increzatori ca suntem, prin exelenta Biruitori. Desigur avand deplina obligatie sa luptam, cu tot ce-i rau/inuman /moarte.
petru b./Cluj

Prin indiferenta

Crezand in Dumnezeu, ca daca permite sa ni se intample un necaz, El stie de ce! crede, si cere-i sa te ajute sa accepti si sa poti trece peste acea criza. cere-i sa te lumineze sa afli ce trebuie sa inveti din acea situatie si cel mai important, este sa accepti vointa lui Dumnezeu, cu gandul ca El permite, dare se si implica. daca tu crezi cu adevarat vei simti ca El te conduce, ca tine si el de un capat al crucii pe care trebuie sa o duci si iti usureaza greul. aminteste-ti de promisiunea lui Isus. El a spus: " tot ceea ce ii veti cere Tatalui, in numele Meu, El va va da" cere-i in numele lui Isus sa te ajute sa treci peste criza, dar cere cu credinta. si nu uita: tot raul este spre bine. poate trebuie sa treci prin acea suferita ca sa te ridici si sa primesti ceva mult mai pretios care te va face sa uiti de necaz si sa ramai doar cu credinta ca Dumnezeu LUCREAZA IN NOI, PENTRU NOI SI CU NOI.