La nevoie, excelent. În rest, mna... aproape ca orice amic.
Prietenul meu cel mai bun este la vreo 2000 de km distanţă şi pălăvrăgim maxim o oră pe lună că lucrăm amândoi ca maniacii însă dacă avem nevoie de ceva unul de la altul, luăm legătura instant şi se rezolvă.
Prietena mea cea mai buna e o colega de clasa. Ne intelegem super, ne intalnim in vacante si vara trecuta am fost si la ea la sat. Am incredere in ea sa ii spun orice, cand patesc ceva ii spun ei si ma ajuta mereu cand am nevoie. Pacat e ca suntem in clasa a 8-a si vrem sa mergem la licee diferite, deci nu stiu daca o sa mai ramana ceva din prietenia noastra.
Ma sustine, imi impartaseste tot si desi nu mai suntem la aceiasi scoala de 4 ani[din 1-4] si acum suntem in clasa a 9-a...tot la licee diferite,asta parca nici nu conteaza. Vorbim de fiecare data pe mess, la telefon, iar cand ne intalnim in weekend discutam ore intregi si recuperam parca timpul pierdut.Ma sfatuieste si imi e mereu alaturi...asta ar trebui sa faca toti "prietenii cei mai buni".
Special. Mă face să mă simt unică și tot timpul vorbește cu mine, nu ne-am certat deloc. Se poartă bine, mai bine decât credeam.
Nu am asa ceva, sunt o fire mai retrasa, dar asta nu inseamna ca nu am prieteni de nadejde
prefer sa am prieteni 'online' [ca voi ] decat prieteni falsi care nu stiu altceva dacet sa barfeasca.Am avut incredere,si am fost dezamagita, deci -viata e dura taieste`o din plin, fara sa te bazezi mereu pe prieteni-
Prietena mea cea mai buna este foarte buna cu mine si semanam foarte mult atat la fizic cat si la moral.
Pai frumos... eu am 2 bff deci suntem un trio... nu ne insultam, nu ne certam, nu facem misto una de alta, decat de altii suntem ca niste surori
Pai la inceput era ok...da acum parca sunt o un nimeni nici nu ma prea mai baga in seama
anonim_4396 întreabă: