Cum trec mai ușor peste o despărțire? Tocmai am primit papucii cu multe replici pline de aberații pornite de la "nu îmi spui ce visezi și le spui altora și nu îmi spui când faci lucru manual singura acasă deci ce pretenție am sa îmi spui dacă ți-o pui cu altul". Totul s-a soldat cu multe replici pline de ura și înfloriri pe care bineînțeles fostul meu nu o sa le ia drept minciuni. Mereu am considerat ca aceste suspiciuni ca l-aș insela vin din niște frustrări datorate faptului ca m-a inselat și am ales sa continui relația continuand sa afirm ca nu voi insela la rândul meu(dar cu condiția ca la următoarea scăpare ii dau papucii fără sa mai iau în considerare părerile lui de rău și conștiința care îl mustra). Zic frustrări fiindcă cel puțin în certuri îmi dădea senzația ca ar cauta o portiță și inflorea lucruri pentru a da impresia ca l-am înșelat și ii ascund sau ca l-as înșela. Ce pot sa spun, situația mea e mai speciala. Poate sunt de moda veche, dar când m-am implicat in relația asta am vrut ca el sa fie primul și ultimul din viata mea si acum ceva timp am hotarat ca în ipoteza în care relația mea cu el s-ar sfârși sa nu mai las niciun băiat sa se atingă de mine. Acum am o stare ciudata. Nu mi se pare dificil sa ma condamn la o viata fără partener, chiar dacă am 22 de ani. Dar am o stare ciudata. Mi-ar fi spus el mai multe dar nu ii răspundeam la apeluri deși suna ca disperatul, ca știu ca nu am cu cine vorbi când are mintea bolnava și arunca în mine cu noroi. Deși la început am zis ca îl las în pace și poate își revine pana mâine când am programat sa vin în orașul lui(toate certurile noastre care ajungeau în punctul în care sa spună ca ne despărțim erau când eu eram acasă la părinții mei, iar el acasa la el, în alt oraș, din alt județ), pana la finalul certei i-am spus ca am hotărât ca dacă nu vine sa ma ia de la gara(cum era stabilit) eu nu o sa ma rog de el, punem punct fără posibilitate de împăcare ca a primit destule șanse și ne mai auzim când trebuie sa intru în posesia lucrurilor mele care au rămas la el acasă. Am fost destul de iertatoare, pana la prostesc de iertatoare fiindcă ma tot minteam ca o sa fie bine, ca e doar o etapa, ca o sa se tempereze, dar încep sa cred ca asa a făcut cu toate fostele lui(pe care le acuza de înșelat, pe toate) și ca e sortit doar unor relații pasagere sau unei relații în care ea e o sclava sexuala care înghite toate reproșurile și jignirile și face la comanda tot ce ii cere. Nu pot spune ca nu sunt rănită, dar e ciudat ca ma simt cumva eliberata ca i-am spus ce aveam pe suflet. Ma îndoiesc ca o sa ia în considerare ceva din ce am zis acolo fiindcă cel puțin pana în punctul în care am primit block pe mess(ca nu ar avea ce sa mai discute cu mine). Ciudat ca a ținut morțiș sa îmi trimita dovada pe wapp ca sunt la block și nu doar la ignore. Îmi da senzația ca vrea sa facă și puțin teatru. A fost ciudat ca prima data când ne certam prin mesaje pe telefon și la un moment dat niciunul nu a mai putut trimite mesaje. Și el în secunda 2 a dat mesaj în alta parte dacă l-am blocat la mesaje. Orice ar fi și ce are în plan, eu nu prea vreau împăcare. Poate i-aș da o șansă dacă ar fi mai calm, dar după ziua de azi mi-au murit toate speranțele. În stilul în care se comporta acum nu îl vreau clar. Nu știu dacă are legătură cu faptul ca mi-a spus multe și m-am simțit jignita, dar nu prea am urme de regrete în sensul ca sunt în stare sa ii cad la picioare sa ma mai asculte puțin, sa mai vorbim fiindcă are idei eronate. Ma simt ciudat în sensul ca regret cumva ca nu am așteptat sa îl cunosc mai bine pana sa fac pași importanți și ca nu am vrut sa ii vad fetele întunecate la timp. Poate am greșit și eu pe alocuri dar nu la nivelul la care susține el. În momentul de fata nu am starea necesara sa fac vreo activitate ca să îmi iau gândul de la ce cuvinte ne-am spus, dar și de la momentele frumoase și ce planificări făceam. Vreau doar sa trec mai repede peste. Doamne, acum apar niște lacrimi, probabil din cauza ca povestesc ce s-a întâmplat. Sunt puțin confuza dacă e sa fiu mai clara. Și puțin instabila. Se poate spune ca acum trec la o alta stare fata de cea pe care o aveam când am început sa scriu. Am nevoie de un sfat. Ce sa fac? Cu el în stadiul asta clar nu vreau sa stau(în ipoteza aproape inexistenta de a se răzgândi). E prea temperamental. Poate ar fi trebuit sa vorbim despre asta înainte sa facem pași importanți și sa punem punct atunci. Îmi pare rău că nu vrea sa ma asculte și sa ma înțeleagă. Zice mereu ca eu nu știu sa vorbesc și ce sa vorbească cu mine. Trăiește în niște impresii greșite și nu se uita ca face și el greșeli. Am fost captiva într-o relație toxica de care nu voiam sa recunosc ca e toxica. Acum vreau sa ma vindec și sa ma împac cu ideea ca m-am oferit cui nu trebuia. Și ca trebuia sa analizez totul mai bine de vreme ce am vrut sa ma ofer unui singur băiat.

Esti doar naiva, nu trebuia sa-l ierti de prima data cand te-a inselat, astfel de oameni nu se schimba si nu trebuiesc iertati. Nici nu te mai gandi la el nici nu-i mai raspunde nici nu ii da vreo sansa, ce sanse sa-i dai cand el iti da papucii cand vrea?
Faza cu va fi ultima relatie ar trebui reanalizat, si eu am zis la fel si eu am iesit dintr-o relatie de curand, dar cand m-am gandit mai bine mi-am zis ca de ce eu as ramane singur daca persoana cu care am fost isi va reface viata, eu de ce sa nu o fac?
Tu de ce sa nu iti refaci viata fata de alta persoana, alt baiat poate mai bun, poate nu o panarama de om ca asta? Pentru ca draga mea nu toti suntem la fel, cum nu toate sunteti la fel.
Desi dupa o despartire avem tendinta de a generaliza, de a ne inchide in noi si de a fi scarbiti si a ura sexul opus noua tocmai pentru ca suferim, dar lasa sa traca o perioada si incepe sa fii disponibila fata de alti baieti, sa iti gasesti pe cineva.

Ai primit papucii? Ti a venit comanda? Verzi sa nu te strîngă papuceii, au toc?

Așa se întâmplă de obicei la prima. Pornim cu iluziii și așteptări și ne lovim de realități. Dacă ar fi murit, ce ai fi făcut, ai fi rămas văduvă toată viața? Ai dorit o relație ca să a icu cine să te cerți, ca și el, dealtfel?
Cum te păstrezi, așa te ai. Acum a aflat, o relație nu este unică în viață, o relație se poate și termina.

Da-l dracu pe ala, gaseste altul, nu e nici o problema, daca e nesimtit si nu te asculta, nu te intelege, ce mai regreti relatia cu un prost?!
Gaseste unul care te place, te intelege si pe care-l sa-l placi si tu mult, asta e solutia.
Asa treci peste despartire bucurandu-te ca ai scapat de bou, si mergi inainte in viata.

Aham, ai luat teapa. Ok. Ai inteles. Iti pierzi timpul aici. Mergi mai departe. Problema este la tine, treci peste cat mai repede.

Dar stii si tu asta.

Daca mergi pe strada si vezi un rahat, atunci il ocolesti.
Daca mergi pe strada si visezi la chestii cu zane, calci in el. In acest caz nu iti tai piciorul si nici nu te arunci in fata unui autobuz. Pur si simplu stergi cat poti si cand iti permiti arunci pantofii daca rahatul ala chiar a intrat de tot.

Cam la fel poti sa faci si cu el.
Dar tu esti ofticata ca ai fost luata de proasta. Si ca nu ai avut sansa sa fii ascultata si sa iti spui si tu oful.

Dar asta este altceva... Si iarasi stii

Lasa-l. Timpul aduce uitarea. Si eu am facut greseala de a ma oferi cui nu trebuia si pe urma am spus stop. Am mai fost abia cu sotul meu dupa ce ne-am casatorit si acum avem doi copii minunati.
Lucrurile nu sunt roz, certuri si, din pacate, jigniri, exista si intre noi. Dar luptam cat putem sa nu lasam copiii fara unul din parinti si sper sa reusim. Sa nu iti imaginezi ca o casnicie este lapte si miere, dar nici nu ai acum de ce sa stai sa incasezi jignirile unuia care nu isi asuma nicio responsabilitatea fata de tine.
Nu ar strica, pe plan personal, o spovedanie.
Mult succes!

De fapt, tu de ce ne ceri sfatul?
Nu ești încă convinsă că e un mitocan care îți va face viața un iad dacă vei rămâne cu el?
Te-a înșelat, e gelos, e posesiv, nu poți comunica cu el... are toate "calitățile" necesare.
Ce se întâmplă cu tine? Trezește-te!
Fugi fără să te mai uiți în urmă acum cât ai ocazia. Să nu mai știe de tine.
Nu-ți fă iluzii că se va schimba vreodată. Niciodată nu se întâmplă.
Ești de-o seamă cu mine, și te înțeleg. Dar nu-ți nenoroci viața de la vârsta asta. E păcat.

Ai scris ceva...

Dar de ce privești totul așa în alb și negru? Crezi că îți știi de acum tot restul vieții? Viața e foarte imprevizibilă și nu poți lua decizii așa radicale. Cât timp ați fost împreună? Ai răbdare, așteaptă să vezi lucrurile mai cu calm și o să vezi ce se întâmplă. Dar nu te înjosi în fața lui sub nicio formă. Dă-i răgaz să vadă că a greșit. O să regrete, îți spun sigur.

Și încă o chestie. Ultimul mesaj pe care i l-am trimis a sunat ceva de genul "e ultimul lucru pe care ți-l mai spun", asta venind după un mesaj în care i-am reproșat ca a făcut pași importanți în relație cu scopul de a ma face sa ma atașez de el(singur a recunoscut asta acum câteva luni. A spus ca voia sa ma atașez de el și spera ca pașii pe care i-a făcut m-au determinat sa țin mai mult la el), iar după a ales sa își bata joc de mine motiv pentru care îl voi urî. Chiar o sa îl urăsc nespus de mult daca am fost bătaia lui de joc. Răspunsul lui e ca ar vrea el sa fie într-adevăr ultimul mesaj de la mine. Practic, se așteaptă sa îl caut. Sunt confuza dacă face teatrul asta pentru a obține ceva sau pur și simplu vrea sa scape de mine. La el mesajele de despărțire urmează următorul scenariu: ii zic ceva care nu ii convine, se aprinde și îmi zice 2-3 chestii sa ma prind ca e supărat(de genul:ma scuzi ca te deranjez), după trimite mesaj de tipul "cauta alt prieten, esti libera", dacă ii zic ca exagerează urmează sa zică ceva de genul ca nu vrea sa ma deranjeze și sa caut pe cineva care nu e deranjat sa ii ascund chestii ca el nu vrea sa îl insel. Practic, dacă i se pare ca ascund ceva(în sensul de minciuna gogonata) zice ca o sa îl duc cu mi ciuni pana îl înșel, dacă nu ii spun ceva ce am visat spune ca asa cum ma ascund legat de ce am visat asa o sa ma ascund când o sa umblu cu altul. Practic, totul merge în direcția ca o sa îl înșel, după capul lui. Pana și când m-a înșelat a motivat ca a făcut-o fiindcă dacă ar afla la un moment dat ca l-am înșelat i-ar fi mai ușor sa treacă peste trădarea mea știind ca și el a făcut-o. E bolnav efectiv. Am încercat sa îl vindec. O perioada nu a adus asta în discuție, pana acum 2 zile. A adus asta în poveste brusc, fără sa îmi zică motivul. Eu am luat in considerare posibilitatea ca a auzit ca ar fi inselat o fata din cercul lui de prieteni pentru care baga mana în foc ca nu ar face asta. Dar nu am de unde sa știu, e doar o presupunere. Varianta ca ar face asta fiindcă m-ar fi inselat el iar nu o iau în calcul fiindcă data trecuta când a făcut-o comportamentul lui era foarte promis, era foarte cald, totul pornit dintr-o conștiința care îl mustra. Răspunsul pentru mine e evident ca ar trebui sa îmi vad de viata mea și sa nu mai pun la socoteala vrei ipoteza ca s-ar tempera, doar ca mi-e greu sa ma iert ca m-am oferit cui nu trebuia și ca am investit sentimente unde nu trebuiam și mai tare îl urăsc pe măsură ce îmi amintesc de clipele im care i-am spus ca eu nu vreau sa risipesc sentimente aiurea și ar vreau relație serioasa cu el dacă e sa avem o relație