Cum v-ati descurcat cand ati stat prima data singuri si la ce varsta s-a intamplat? V-au ajutat parintii in perioada aia? Eu m-am mutat cu 2 luni inainte sa fac 19 ani dar mi se pare ca totusi am facut pasul asta prea devreme

12 ani de burlacie cu bune & cu rele. Avem facilitati in singuratate nu e ca pe vremuri

Intamplator, eu m-am mutat la 18 ani, chiar inaintea Bac-uluim fiindcanu m-am inteles cu parintii.
Am fost nevoit sa ma descurc singur, cu banii "de buzunar" ce am avut strans.
Am mers intr-o camera inchiriata cu inca un baiat si m-am angajat.
Au fost 2-3 luni mai grele, pana ce am invatat sa ma gospodaresc, cu fete alaturi (trebuia sa le platesc distractia etc. ).
Colegii m-au invatat cum sa procedez. Dupa aceea nu am mai avut probleme, am tinut totul sub control.
Am inceput sa fac economii, dupa cativa ani m-am insurat, si au venit alte probleme de rezolvat, cu probleme si raspundere noi.

Daca inveti cum sa faci socoteli anticipate, atunci te poti descurca!

De ce crezi ca mutatul l-ai facut prea devreme?
Esti destul de mare sa fii capabil sa te speli singur, sa iti gatesti singur, sa strangi dupa tine si chiar sa-ti platesti o chirie, nu?
Mai voiai sa stai langa fusta mamei, cativa ani? De ce?

Eu m-am mutat la 18 ani, cand m-am dus la caminul studentesc si am stat cu colegele de camera, apoi m-am casatorit si am stat cu sotul, deci nu prea am stat singura niciodata.
Si copii mei tot la 18 si respectiv 19 ani s-au mutat de acasa. Acum sunt adulti si au partneri, se gospodaresc singuri, dar ocazional ma roaga sa le fac cate o mancare romaneasca, ca sa ii rasfat.

M am mutat cand am fost sigur ca ma pot intretine fara sa cer bani de la ai mei. Si m-am descurcat ok. Nu as fi vrut niciodata sa trebuiasca sa le cer bani de chirie.

Fiecare face ce simte. Orice inceput e dificil, dar toti se vor obisnui cu schimbările, doar că unii se acomodează mai ușor, iar alții mai greu, cum e si cazul tău.

Eu m-am mutat cu fostul meu iubit prima oara nu chiar singura.Asta a fost pe la 14/15 ani, doar ca am mai venit si pe la ai mei până pe la 18.
Nu mi se pare nimic gresit (de la 18 ani in sus ma refer,nu de la cat m-am mutat eu ca atunci nu e bine,recunosc), ba din contra devi mai responsabil, înveți mai multe chestii, te descurci altfel, te maturizeze si pregătești pentru viata.Asa la părinți, ce era? Ca nu iti făceai tu mâncare și curătenie ci a tai? Cred ca astea oricum ar trebui să le faci de mult mai devreme decat 19/20 de ani.

Devreme? Da' aia de stau in chirie că sa facă liceul în oraș ce sa zici?

Pentru Jassmina, mesaj de interes național.

Să-i transmită cineva, va rog, că eu nu pot, ca dacă menirea ei în viata ar fi fost sa dea sfaturi, copiii ei i-ar fi cerut sfaturi, nu mâncare.
Dacă nu e asta argumentul suprem ca nu ar trebui sa fie aici, nu știu care mai e.

La 19 m-am mutat și eu, ca să văd cum este, și am regretat. La o vârstă mică încă nu ai experiență pentru un job bun, salariul este mizer și nu te poți întreține. Am rezistat un an jumate ieșind tot timpul pe zero, apoi am decis că ori plec afară de tot, ori fac o facultate, și am ales a doua variantă.

După facultate ți se deschid noi orizonturi, ai posibilități nelimitate, șanse pentru un job decent.

La 18 ani am plecat la facultate. Am stat si la camin, si cu prietene in chirie, si cu iubitul in chirie si singura in chirie. Cat am fost la facultate da, m-au intetinut parintii in mare parte. De cand am luat primul salariu nu am mai acceptat un ban de la ei.

La 18 ani.
N-aveau cum sa ma ajute, pentru ca m-am mutat in alta țara.
Cum m-am descurcat? Greu la început.

Ehee fata mosului... eu m-am mutat singur la 19 ani. Nu stateam chiar singur, ca eram intr-un camin studentesc, cu inca 3 baieti in camera.
Eram destul de nepregatit ca sa traiesc fara parinti. Nu stiam sa gatesc, nu stiam sa socializez. Traiam cu mancarea pe care o aduceam de acasa si cand se termina, luam parizer, covrigi, foietaje de la Fornetti. Ma consideram prea tanar si neexperimentat, incat sa imi gatesc sigur. Eram slab, piele si os
Nu cunosteam Bucurestiul, de multe ori ramaneam blocat in trafic in vreun autobuz, ca alte optiuni nu stiam. Mai umblam aiurea pe strazi, doar ca sa cunosc orasul. Imi era teama nu afle colegii de la facultate ca n-am prieteni, ca as fi fost privit drept un tocilar not cool Si imi era teama sa vorbesc cu fete, ca sa nu creada cumva ca sunt interesat de ele sentimental, de vreme ce o relatie pentru mine era de neconceput.
Alte vremuri pe atunci...

Nu l-ai facut deloc prea devreme, in schimb poate nu erai suficient de motivat. Nu mai cauta ajutorul parintilor decat in caz exceptional, asigura-ti un mic back-up pecuniar, descurca-te singur, gandeste-te cat de mult te va avantaja situatia ta cand vei avea o relatie, altfel vei fi privit fata de unul care se ascunde dupa fusta mamei.

Nu mi se pare devreme 18.
Imi pare super rau ca parintii nu m-au lasat sa ma mut la 14 sa merg la liceu in alt oras unde aveau apartament.
Cred ca mi-ar fi prins si mai bine.

Eu am 23 de ani, anul viitor o sa ma mut singur.Nu mai suport sa stau cu parintii in casa sa le dau explicatii mereu unde ma duc, ce fac. Vreau sa imi gatesc singur, sa imi inchiriez un apartament pana reusesc sa cumpar un teren sa-mi fac o casa. E foarte bine ce ai facut si felicitari.

Devreme?
Devreme sa ai propriile cheltuieli?
Devreme să fi independent?
Devreme sa vezi cum este viața?
La luptă oșteanule!
Dacă renunți acum vei fi dependent de părinți, multă vreme. Acceptă ajutorul lor dar luptă pentru independență.
In ce oraș es

Am nevoie să îmi spui cum a fost experiența ta, cauta ma pe ig Maria Elena G, o fata cu o poza artistica si profil privat