Pai, as fi trista. Daca as simti asta, atunci as incerca sa ma reapropii de acei prieteni. As incerca sa vad daca nu cumva la mine este problema. Incerc sa vad cam cat este si vina mea pentru distantarea asta si daca ar trebui sa schimb ceva. Pentru ca, nu mereu problema este la celalalt
Iar daca as vedea ca acestia prefera sa ramana la distanta, atunci m-as resemna si le-as respecta decizia.
E ceva normal. Oamenii nu mai sunt ce erau. Fiecare e pentru el. Nimeni nu ajută pe nimeni.
Trebuie să accepți tot ce vine. Dacă te superi că pierzi un prieten, ce rezolvi? Lui nu-i pasă de tine, oricum.
Nu trebuie sa ai asteptari de la nimeni, asta e lectia pe care am invatat-o cu varf si-ndesat. Daca nu ai asteptari, iluzii, suferinta nu te va mai tulbura asa de tare cand se va intampla ceva neplacut. Desi este un principiu budist (gandire cu care nu empatizez in general), se afla mult adevar in zicala conform careia oamenii vin si pleaca, suntem cu totii niste trecatori, hoinari prin vietile altora si sa nu ne simtim frustrati sau singuri daca unii aleg sa se retraga - aici, depinde si cum o fac. Efemeritatea e natura noastra.
Incerc sa vad care e cauza, daca e de la mine sau daca e din cauza cursului vieții. Uneori interesele comune a doua persoane dispar odată cu trecerea timpului, iar cu timpul seacă orice subiect de discuție si orice chestie care ne leagă de acea persoana. Dar iti dau un sfat...sa nu consideri un prieten cel mai bun prieten al tau doar pentru ca se comporta frumos cu tine sau mai stiu eu ce, pentru ca asa ajungi la dezamagiri
Miha1308 întreabă: