Da.sunt foarte multe cazuri. Unele nu sunt cu voia parintilor, dar tot din vina lor sunt.Mai explicit:Un copil are un talent aparte in a canta la pian(sa zicem), dar parintii nu au suficienti bani sa-i plateasca toate cursurile, sa-i cumpere un pian si asa mai departe. Poate ca daca ar fi continuat ar fi devenit un compozitor important.Sunt multe cazuri de acest gen.Si la ProTv este o emisiune dedicata cazurilor de acest fel: "DA`le aripi". Cu siguranta ai auzit de ea(emisiunea) si banuiesc ca te`ai uitat.Eu nu prea ma uit pentru ca mi`e foarte mila de acei copii si aproape imi vine sa plang. Sunt foarte emotiva de felul meu :S
Am avut in generala un coleg stralucit la matematica, fizica, chimie, foarte inteligent baiatul. Din pacate, provenea dintr-o familie cu multi copii, cu posibilitati materiale foarte limitate. Dupa ani de zile de la terminarea scolii, am aflat de la un fost coleg ca acel coleg este sarac si alcoolist.Pacat, mi se rupe sufletul!
Am auzit de multe cazuri de acest fel dar si de situatii cand copii si-au adus parintii in pragul disperarii cu toate ca acestia le-au oferit tot ce si-au dorit(sau aproape tot).
Fostul meu prieten provine dintr-o familie destramata.Ai lui au divortat cand avea 7 ani. A captat o teama si o suspiciune, ca nu are incredere in nimeni, nu stie sa ofere iubire, si nu cred ca va fi capabil sa-si faca o familie. A renuntat la scoala, ca mama lui, era sub tutela ei, nu avea bani, angajandu-se in constructii.Aici,s-a ratat cu aia dee pe santier:femei, bautura, fuma...Banii ii dadea mamei sale, care fuma si ea. Avea 14 ani, lucra si facea treaba de adulti.Mama sa s-a recasatorit.Nu s-a inteles cu respectivul, si l-au dat afrara din casa, i-au dat hainele in strada... S-a dus la sora-sa, care l-a ingrijit o vreme.Lucra,apoi a dat faliment santierul p care lucra, si a stat in niste baraci cu tiganii o vreme.Eu il cunosteam, eram vecini la tara.Nu stiam de viata lui trista.Intr-o zi m-a cautat ca ma iubeste si s-a mutat le mine.Nu ma iubea, nu mai avea unde sa stea. L-am primit cu ce avea pe el, l-am tinut pana s-a angajat, apoi aducea si el bani, si era ok, am crezut ca a inceput sa ma iubeasca, dar a inceput sa planga dupa ma-sa s-o cautam, ca iie dor de ea.Am cautat-o.Nu vroia sa-l mai vada, dar vazandu-ne amandoi, a acceptat.De atunci, s-a dat impotriva mea cu ai lui, a zis ca are pe alta, si nu ma mai vrea. E totul clar, nu? Dar acesti copii chiar se distrug din cauza parintilor/acum bea si fumeaza, rade de mine si se duce cu toate curvele. Ce familie, ce dragoste, cand el nu stie ce sunt astea? Mie nu-mi pare rau, l-am iubit si inca il iubesc, dar.nu pot sa-l ajut.
Cu ce te-ar ajuta raspunsurile?
Normal ca exista nenumarate cazuri, parintii nu is perfecti.
anonim_4396 întreabă: