"Daca ai un job, te ajuti pe tine cu bani, nu pe ai tai.
Datoria lor este sa te tina pana la 18 ani."

Este un raspuns pe care l-am gasit la o intrebare de acum cateva saptamani. Vi se pare ok o astfel de abordare? Sa nu existe reciprocitate intre voi si parintii vostri?
Adica daca au nevoie de sprijin financiar nu-i ajutati pentru ca nu sunteti obligati, dar ei au fost obligati sa va creasca pana la 18 ani?

Adica cresti limbricul ala 18 ani si apoi nu poti pretinde nimic de la el? Pe bune, ce sa spun, astia nu meritatu sa fie nascuti sincer

Da, ei nu au fost obligați, ei și-au asumat implicit o responsabilitate. După ce împlinețști 18 ani, poți să resimți o responsabilitate morală față de cei care te-au născut și crescut, și să îi ajuți la nevoie. Dr din nou, nu te obligă nimeni la asta.

Depinde. Daca ai cu ce sa ii ajuti si nu o faci, esti o lepra care nu merita sa vada lumina soarelui. Daca in schimb ai tai se lasa pe tinjala si asteapta sa ii duci tu in spate... screw'em!

Nu e ok, eu stiam ca parintii trebuie sa te tina pana la 80 de ani langa ei.

In 95% din cazuri parintii te ajuta financiar si dupa 18 ani. Daca mergi la facultate si nu poti sa lucezi in timpul asta sau chiar daca te angajezi. Daca parintii au nevoie de sprijin financiar intr-o situatie, da ii ajut din toata inima. DAR nu sa ii ajut financiar constant, sa fiu eu sursa de venit ca m-au crescut. Nici asta cu "fac in copil sa ma ingrijeasca la batranete" nu imi place.

Sunt situatii si situatii. Daca parintii au nevoie de sprijin financiar si tu ii poti ajuta, de ce sa nu ii ajuti? Daca insa, parintii profita si incearca sa te manipuleze si santajeze emotional sa ii intretii, desi ei ar avea puterea si mijloacele necesare sa se intretina singuri, usor usor trebuie sa te departezi de astfel de oameni, chiar daca sunt parintii tai

Pai si tu tot asa o sa iti cresti copiii pana la 18 ani si apoi la revedere. Nu inseamna sa nu ii ajuti deloc, dar nici ca salariul tau e al lor. Muncesti pentru tine si, daca e nevoie, ii ajuti daca ai bani. Nu devii bona parintilor, o sa devii bona copiilor tai candva, daca doresti.

Se referă mai degrabă la faptul că să te țină cu mâncare, fără serviciu și fără bani, lenevind toată ziua.
Eu sunt de părere că mai degrabă după terminarea facultății (pentru cine o face) părinții ar trebui să înceteze să te (general vorbind) mai sprijine financiar iar tu să fi pe proprile picioare, cu un loc de muncă și proprii bani.

Da. Au fost obligaţi să ne crească până la 18 ani pentru că ştii...nu noi am zis de pe un norişor alb "ia că vin şi eu să mă creşteţi". Când faci un copil îţi asumi în primul rând dpdv legal că o să îi oferi tot ce trebuie, deci implicit să îl creşti până la 18 ani (altfel poţi suferi rigorile legii) dar şi dpdv moral.

Moral, frumos e să îi ajuţi după 18 ani dacă au nevoie şi dacă poţi. Dar legal nu există obligaţie.
Oricum copiii ajung să câştige mai bine decât părinţii lor, în general. Mi se pare un lucru frumos să fii recunoscător şi să oferi sprijin părinţilor. Cel mai frumos e atunci când le oferi o vacanţă într-un loc în care nu au mai fost niciodată. Sau experienţe pe care nu le-au mai avut, de exemplu o partidă de paintball, ceva distractiv, pentru că de multe ori părinţii uită să se mai distreze, să mai fie copii, şi nu e nimic mai frumos decât ca însuşi copilul să îi reînveţe pe părinţi să fie copii.

Pentru cei ce au avut o viata buna, paa la 18 ani este o obligatie, dar pentru cei ce au trait in saracie, din cauza parintilor, nu prea cred ca e obligatoriu.
Sa nu uitam cazul copiilor adoptati. Eu sunt de parerea ca
"Ai avut grija de mine?
Nu.
Pai atunci eu de ce sa am grija de tine?"