Da şi nu, depinde de educaţia care o dau. Ştii, atunci când un copil este ţinut în certuri şi este aspru mustrat, atunci el nu vrea acelaşi lucru copilului său, pentru că învaţă din greşelile părinţilor săi, dar alteori, învaţă greşit de la părinţi, susţinând aces mod aspru.
Un părinte e bine să fie bun i înţelegător, iar atunci când este nevoie sever şi strict, dupămine este ideal
Nu. Adica eu iti spun din punctul meu de vedere. Eu as cauta sa nu fiu la fel cu copiii mei, ci as cauta sa fac orice pentru a fi mai bine pentru ei. Nu stiu. Parintii nu trebuie sa fie prea severi cu copiii lor. Parintii ar trebui sa fie cei mai buni prieteni ai copiilor.
Numai bine!
Nu cred! Dimpotriva, vor fi intelegatori pentru ca nu vor vrea ca si copiii lor sa treaca prin ce au trecut ei(cel putin eu asa gandesc).
Nu vor fi severi, dar un copil al carui tata e sever, ramane cu traume si spasme psihice...
Uneori e chiar pe dos:parintii mei au stat la tara, aveau casa si gospodarie.Cand s-au casatorit s-au mutat la oras.La bloc.Eu m-am nascut la bloc si mi-am dorit inapoi la casa.Cu gospodarie. O am. O minima regula ar spune ca plozii mei se vor cere la bloc.Mai stii? Asta ar fi un exemplu personal, strict legat de familionul meu.
Sa ma gandesc un pic cum functioneaza treaba cu severitatea:parintii parintilor mei erau extrem de stricti, de neanteles de duri. S-au mai muiat la batranete.Parintii mei ar fi putut fi si ei aspri, inchisi in ei, imposibili dar au fost ok cu mine. E drept ca si eu mi-am cerut cu inversunare libertatile, intuitia mi-a dictat mereu ceea ce trebuie si m-am eliberat de fiecare data din restrictiile parintesti.
Teoria o sa-ti faca teoreticienii, eu am tinut sa te lamuresc fix cum sta treaba in cazul meu:nu e o regula ca daca parintii sunt severi si copiii sa fie la fel.Ba,unii de pe TPU mi-au spus cu prietenie cand am intrebat si eu una-alta ca sunt cam inflexibila si nu-i las eu pe ai mei sa se manifeste.Deci vezi? mai e si invers:cate un lup mancat de-o oaie.
Sa-ti zic si eu parerea mea! In mare parte, nu! Ei au adunat cumva dorinta de a nu fi asa cu proprii copii, dar tot vor avea tendinta de a fi cu piciorul in prag, e o stare psihica de care nu se scapa usor, eu una incerc sa fiu prietena cu fiul meu ii respect parerile, ii pastrez secretele si-l ajut cand are nevoie de mine! O anume strictete se cere totusi, dar in limitele normalului! Pentru ca totusi, noi suntem parintii si nu ei! trebuie sa ne respecte, nu sa le fie frica de noi, sa stie ca au in noi un prieten, nu un dusman!
@pluscus: plozii? pai ce deacu' mai faci copii daca ii urasti asa? sau cumva ii faci pentru "ajutor" in gospodarie, si in afara de asta de doare in cur de ei?
Nu neaparat atita timp cit strictetea iese in afara regulelor de pregatire pentru viata si aici tin sa precizez "viata bruta"nu cum o intelege fiecare...Ptr.ca fiecare o intelege dupa normele pentru care au fost pregatiti si, spre regretul meu, sint nu destul de slabe dar pot spune, de o mie de ori ffff.slabe
Hei,"unu"! parintele din mine e si el copil pana ce plozii mei ma vor duce cu forta uneori spre maturitate! oi fi gresind uneori(gerunziu-"unu").
Dar plod=prunc, rod, copil.
Cum ai dedus ca-i urasc? si de ce o spui cu ura?!
Daca as vrea sa fiu rea ti-as zice ca prost nu-i cel ce Nu intelege ceva, ci acela care intelege gresit. Dar nu-s rea poate un pic severa.
Nu
Consider ca fiecare parinte isi apara "puiu`" cum simte el ca e mai bine...
Si depinde si de copil. daca copilu` e cuminte nu i-as impune absolut nimic, ba din potriva, l-as pune sa se mai distreze din cand in cand
Daca vad ca nu e deloc cu capu` pe umeri. apaiii... pun matura pe el!
Totul tine de educatia in familie - aici incepe totul - rasism, dorinta de a invata, obiceiuri la mancare, etc. Pe de alta parte, ceea ce spui tu s-ar putea sa se intample pe dos - dimpotriva iti vei rasfata copii peste masura. Si ce e si mai interesant e ca iti vei da seama de ce faci, dar nu te poti abtine, doara daca suni pe Supernanny.
nu cred. pai parinti mei bea si fumeaza. eu nu ii suport cand ii vad ca fumeaza si bea. de aceea de mica am urat aceste doua lucruri. acum ca am 26 de ani si vreau sa spun ca daca urasti ceva la parinti tai de mic, cand o sa fii mare cu vointa nu faci ceea ce faceau ei.
anonim_4396 întreabă:
eijibanana75 întreabă:
minnie91 întreabă: