Recomand filmul Problem Child 1 si 2, comedie. Acum la varsta pe care o am as incerca sa comunic cu el, sa ajung la o intelegere, sa facem intr-un fel, dar daca as fi de varsta mica probabil nu as mai gandi asa.
.as face urat X-(.il tund zero, ii pun bete de chibrit intre degetele de la picioare cand doarme ii pun wiscky in loc de lapte.
Nu stiu ce virsta ai. Cind a luat copilul parintiitai? nu tia sp nu ati vb despre ce se va intimpla in fam voastra ca va aparea un nou membru? E vin avor daca nu tia sp sau sa te consulte daca tu vrei acest lucru.Acum daca s-a intamplat trebuie sa vb cu ei si cu ...fratele adoptat si sa incerci sa fiti apropiati. POate reusiti sa va intelegeti si cu timpul veti putea apropia, incearca si intelege situatia ca si tu puteai sa fii ca el, fii rabdatoare, si totul va vi bine. intelepciune iti doresc si putina mila pa
In primul rand, as incerca sa ma imprietenesc cu el. I-as explica ca sunt sora mai mare si trebuie sa ma asculte. Este imposibil sa-ti faca "viata imposibila" daca tu nu i-ai permite.
Parintii tai stiu, ca iti face viata grea? daca "da", si nu au luat nici o masura, atunci i-a tu! du-te la el si zii:asculta bai, bastardule, daca nu vrei sa-ti stalcesc moaca, ar fi bine sa ma lasi in pace! ai grija ca am centura neagra la karate! am glumit! singura solutie ar fi sa te duci la parintii tai, si sa ai o conversatie serioasa, sa le aduci aminte ca tu esti a lor (sange din sangele lor)si ca ai ajuns in situatia de a te simtii in plus in propria casa! pune si tu fata de ingeras, si rupele inima, si spune-le ca nu e vorba de gelozie(ei asta vor crede, ca esti geloasa)doar ca individul iti face zile negre... apoi spera ca vor lua masuri! succes!
Nu-s prea multe de spus intr-o astfel de situatie. Cred ca trebuie sa te inarmezi cu foarte multa rabdare si sa faci tot ceea ce depinde de tine, pentru a trai in pace. In general, rudele - fie ele si capatate prin adoptie - nu ni le alegem. Este o decizie pe care au luat-o parintii tai si trebuie sa o respecti.
LOOOOOOOOOOOOOOOOL andrutza, ai inteles gresit...
deci cei care cred ca e vorba de mine se inseala e o simpla intrebare.eu sunt singura la parinti nu am nici un frate sau o sora adoptata
Doamne
N'ar avea sanse sa'mi faca mie viata imposibila l'as pune la respect in maxim o luna e pe domeniul meu nu al lui ... iar parintii mei sigur mi'ar cere parerea pe cine sa aleaga. Ideea e ca as incerca sa ne fie amandurora bine si l'as ajuta sa se simta bine. (in cazul in care copilul e deja marisor. daca e bebe NO PROBLEM )
In ce sens viata imposibila
te paraste, te insulta, te enerveaza sau toate la un loc :-ss
pai spune la ai tai pe cine prefera mai mult pe tine sau pe el / ea... daca zice ca pe tine, atunci zii sa faca ceva in legatura cu ala / aia, daca pe el/ ea muta-te la bunici . sau la ceva amici, depinde ce relatii ai. Oricum bafta!
Daca te referi la un copil mai micut intrade-var s-ar putea sa aiba mai multa atentie dar el micutul cu ce e devina? hai sa fim si seriosi dar daca ai spus ca nu ti s-a intamplat asa ceva ceilalti cu raspunsurile sa nu isi mai bata joc de intrebare ca lar bate s-au sâca lar tunde zero
Nu stiu ce sa inteleg prin "viata imposibila". Pai nu cred ca el sau ea vrea sa iti faca viata un cosmar cu buna stiinta, vrea doar sa fie mereu in centrul atentiei.Incearca sa ii atragi atentia cu altceva si ai sa vezi ca da roade.
bye:*
Cat e de mic copilul? Daca e mai mic de 10 ani, ce poate sa-ti faca, saracul? Eu zic sa discuti cu parintii tai, spune-le nemultumirile tale, vezi ce pozitie adopta ei, poate se rezolva lucrurile.Copilul nu o face din rautate, daca e mic, nu are cum sa fie rau, rau de tot. Daca ai rabdare si chef, exista carti de psihologie infantila, care te pot ajuta. Cel mai rau este sa-i raspunzi cu aceeiasi moneda.Asa il intarati si mai tare. Eventual incearca sa-l ignori, chiar daca-ti strica ceva, nu-i zi nimic, vezi daca mai face. Daca vede ca te enerveaza, nu se va opri nicicum.Si pe varul meu de 5 ani l-au expediat la noi acasa pentru vara, aproape i-a bagat la nebuni pe ai lui. Mi-a nenorocit o pereche de cercei, normal ca m-am enervat, dar nu i-am zis nimic, din motivele pe care ti le-am scris mai sus.Cateva zile s-a potolit, apoi a rasucit ceva capacel la calorifer si s-a umplut bucataria de apa. Iar l-am lasat in pace.Si de cateva saptamani e ca un ingeras.Bine,se joaca, ca toti copiii, dar nu mai distruge nimica prin casa.Nici nu mai e la fel de obraznic, eu i-am convins pe ai mei sa-l ignore, se potoleste el singur, asa a si fost. Mi-e drag de el, e un copil, e verisorul meu, mai ales acum ca e cuminte :X Cand face ceva bine sau e cumintel o zi intreaga, ii dau bomboane, il scot in parc sau ii pun bilute albe(are tabel, lipit pe frigider, cu bilute albe si negre)
As vorbi cu parintii mei, si i-as zice sa aleaga intre mine si el. Daca il alege pe el, ii zic sa ma duca la orfelinat... daca ma alege pe mine, i-as zice sa il duca inapoi la orfelinat. Noroc pe mine ca nu am frate sau sora
L'as face emo in timpul somnului. I'as taia parul' si venele. iar dimineata il parasc la mami ce a facut. apoi il da iarasi spre adoptie
Eu as incerca sa discut cu fratele sau cu sora mea vitrega sa ma inteleaga si pe mine si sa devenim 2 surori adevarate.In cazul in car copilul nu doreste sa ma asculte am sa discut cu parintii mei despre acest subiect si se vor lua masurile necesare! Dar mai bine nu as pedepsi acel copil ci ia-s spune o vorba buna, ia-s da un sfat bun si cu siguranta isi va reveni cu timpul de la sine fara sa fie pedepsit/pedepsita cu ajutorul meu! Fii un exemplu bun si va intelege!
I-as explica cum stau lucrurile in casa, as incerca sa ma imprietenesc cu el/ea. Daca el/ea nu accepta i-as inscena tot felul de lucruri de care el/ea ar fi vinovat/a.
Ronni întreabă: