Suntem oameni, fiinte sociabile, interactionam intre noi mai mult decit credem sau vrem uneori, asa ca, daca cautarile inceteaza, poate tocmai atunci va gasi persoana potrivita. Daca a tot cautat, poate de aceea a si fost respins/a (nu ne plac prea mult persoanele insistente, nu?). In cazul tipelor, e mult mai usor, ele oricum vor fi abordate, nu trebuie ele sa incerce o abordare, dar chiar si la tipi, vreo fata va sti cum sa ii arate tipului ca e interesata de el.
Exceptie fac, desigur, "lupii singuratici" ( ), acele persoane care traiesc in singuratate, care nu au prieteni, nu au cunostinte, nu au neamuri, si nici nu vor sa interactioneze cu cei din jur. In acele cazuri, e posibil sa nu fie cautat/a. Insa daca e un minim de deschidere, poti sta linistit, poti sa nu faic nimic, ca tot va exista mai devreme sau mai tirziu o abordare din partea cuiva.
Logic ca cineva abordeaza la un moment dat.
Dar nu e corect sa astepti asta, sa stai cu mainile-n buzunare si sa astepti o tipa sa-ti zica "te vreau!".
Greseala in faza asta e chiar asta ca iti cauti "jumatatea". E absurd sa crezi in jumatati, suflete pereche cand poate ca astea se gasesc dupa multe incercari, trairi, experiente.
Ce-i "jumatatea"? Asa, dupa tine...o persoana dupa care esti al naibi de indragostit/a, cu care e totul perfect si cu care te face sa te simti diferit.
De fapt, nu se rezuma totul la asta.
Ai nevoie sa cunosti mult exteriorul, nu sa zici ca "te-ai saturat sa cauti"- tu nu cauti, experimentezi.
Ia priveste lucrurile asa.