Dacă unul din părinții tăi e abuziv în mai multe moduri, iar tu ai ajuns la stadiul în care nu mai reușești să-ți amintești părțile sale bune, ci doar pe cele neplăcute, cu toate că știi că nimeni nu este în totalitate rău... L-ai urî? L-ai ierta?
Depinde de ce aș vrea eu. Daca trebuie sa îl iert pentru ca așa e bine, nu aș face-o. Dacă vreau sa îl iert atunci o fac.
De urat, nu l-as uri. De ce? Ca e un sentiment negativ care ma afecteaza pe mine, nu imi pasa de persoana respectiva. Dacă nu am avut ani liniștiti când am fost în preajma lui, măcar sa am după ce nu mai am tangente cu el. Nu aș duce sentimentul de ura cu mine ca mi-ar face rău.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Un părinte abuziv în copilărie are 2 efecte pentru copil când se face mare în funcție de ce va fi el.
- copil bătut crunt când era mic ajunge când e mare să lucreze să zicem la jandarmerie și îi bate pe toți foarte rapid în timpul serviciului.
- copil bătut crunt în copilărie nu face nimic după liceu și ajunge izolat total cu traume din copilărie.
Eu a 2 a varianta desii mi se pare ciudat cum ai zis pentru ca, chiar am vrut la jandarmerie si din pacate am ramas la a 2 varianta. traume nu stiu dar. de la bataile lui am ramas gen nu stiu cum sa ti zic agresiv dar la modul ff calm. nu ma enervez daca ma innjura careva sau asa din orice rpde. dar cand izbucnesc nu ma mai recunosc chiar sa omor nu dar sunt ff agresiv si ma calmez si foarte rpde de aceea nici nu ma mai prea enervez sa nu fac ceva prostii ca pe strada iti mai vine sa iei apararea cuiva dar prefer aa ma tot duc ca daca se ajunge la bataie mi o fac singur si asa am ajuns la a 2 ta varianta un big boy cu un suflet de copil si o infatisare de bad boy.
Răspunde Eu am fost bătut crunt de mamă când eram mic până mă învinețea pe spate și pe mâini. La 19 ani am plecat în armată și după armată am lucrat puțin la ei după care m-am mutat la alții.
Tu nu ajungeai acolo când am fost eu pe acolo chiar dacă eram de aceiași vârstă.
Pff aici m ai atins pe mine si eu m-am gandit in sinea mea de multe ori la asta. eu cred ca l am iertat pe tata dar atunci il vb de rau si il privesc asa cu o ura involuntara. desii de multe ori plang si mi se rupe sufletul cand ma uit la el mai ales cand doarme ziua si nu ma vede. duc o batalie cu mine in mine jumate il uraste ca nu vb este cu mine si nu sunt cum ar fi vrut el sa fiu si cealalta jumatate imi spune ' saracu azi maine o sa plangi dupa el cand nu l mai ai bun sau rau' deci iti dai seama cum ii nici eu nu mai stiu plus alte amintiri naspa de copil batai si jigniri gen prostule etc
Eu nu știu precis ce simt pentru tatăl meu, însă tind totuși să cred că nu-l urăsc. Mi-e destul de frică de fiecare dată când îl știu acasă, dar și atunci când e plecat și stă mai mult decât de obicei... oarecum îmi fac griji pentru el. În sensul că este o persoană extrem de instabilă și au fost momente când s-a luat la bătaie cu necunoscuți de pe stradă din cele mai impertinente motive. Chiar aș vrea să fie în regulă, deși e puțin probabil să mi-l imaginez schimbându-se în bine. Eu cred că o formă de a ierta e să încerci să nu urăști, să nu vrei răul absolut nimănui. Dar în cazul în care știi că cineva nu te face să te simți comod, să poți pleca, să fii pentru tine tot ce nu a fost părintele tău sau oricine te-ar fi dezamăgit de-a lungul timpului.
Și apropo, chiar îmi pare foarte să știu că ai trecut prin atâtea momente și amintiri neplăcute. Sper totuși că acum ești ceva mai ok, că n-ai lăsat trecutul tău să-ți influențeze prezentul sau viitorul.
Nu, l-as indeparta, ca sa am o viata fericita. Sunt prea multi oameni pe lumea asta ca sa ai treaba cu cei toxici.
Ura ar fi rea pentru mine. L-as ierta.
Porunca nr.5 : "Cinsteste pe tatal tau si mama ta ca sa traiesti mult si bine".
Asta depinde de cum se comporta in viitor, daca e tot asa...desi vorbind pe tema religioasa trebuie sa ne iubim parintii si sa iertam
Muta-te la bunici. Spune cuiva. Daca el/ea este un/o frustrat(a) emotional, nu ar trebui sa isi verse nervii pe tine.
Singurii bunici care mai sunt în viață sunt cei din partea tatălui meu, care s-au comportat cu fiul lor exact așa cum o face tatăl meu cu mine.
Îți mulțumesc totuși pentru sfatul pe care mi l-ai oferit... apreciez. ^^
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
