De cand parinti mei s-au despartit nu mai suport viata asta 
eu stau cu mama iar ea s-a recasatorit cu un barbat cu care pe deasupra mai are si o fetita pe care eu trebuie so consider sora mea (ea are 5 ani)Cand era gravida cu sora mea, nici nu ma anuntat ca imi va mai face o sora, mi-am dat seama singura cand am vazut ca ia crescut burta
Atata ea cat si tatal meu vitreg tin mai mult cu soramea si fac diferenta intre noi. le-am spus acest lucru si au spus ca nu e adevarat, ca pe amandoua ne iubeste la fel si imparte in aceiasi egala masura. dar eu insa nu simt asta.Pe langa asta ma cert non stop cu mama si nu ne mai intelegem deloc. tatal meu e in spania si mai imi trimite bani din cand in cand.Inca ceva: la vara vreau sa merg la mare cu prietenul meu si nu vor sa ma lase spunand ca nau bani.l-am sunat pe tata si mi-a zis ca imi da el, dar mama spune ca nu el decide daca pot sa merg sau nu.atunci eu i-am spus ca nu-i ea singurul meu parinte si pot apela si la tatal meu.chiar no mai suport. mia mai spus ca merg cu prietenul meu (vom fi insotiti de oameni majori) si ca mergem 2, venim 3.adica ca mergem acolo sa ma culc cu el si sa raman si gravida ma socat lucru acesta.nu stiu cei cu ea.as vrea sa ma mut la tatal meu pentru ca pur si simplu no mai suport.am mai auzit ca la divort copilul este intrebat cu care dintre parinti vrea sa ramana, dar eu nici macar nu mam prezentat si am ramas cu mama. aveam 10 ani pe atunci.nu stiu ce sa mai zic. tatal meu este si el casatorit si are un copil cu o femeie foarte rea (nu-i convine sa-mi dea tata bani) dar el oricand daca ii cer imi da, pe ascuns. dar de mama nu stiu ce sa mai cred si ce sa mai zic.ma simt in plus in,, familia lor,,
Eu cred ca ii judeci prea aspru. Mi se pare normal cat esti minora sa asculti de mama ta. Nu vad de ce ar trebui sa te lase la mare cu prietenul tau. Esti prea mica pentru asta, sunt prea multe riscuri la care te expui, riscuri de care habar nu ai fiindca esti prea mica. Ii dau complet dreptate mamei tale, pana la 18 ani, te duci in concediu cu parintii, nu cu prietenul tau, eventual minor si el. Asa e de bun simt si asta dovedeste buna crestere.
In plus cea mica e sora ta, aveti aceeasi mama. Cum ai putea sa n-o tratezi ca pe o sora ta? Cred ca orice fata ar fi in culmea fericirii sa aiba o surioara mai mica pe care s-o invete, s-o ajute, s-o protejeze. Chiar daca parintii tai nu fac diferenta intre voi, tu, fiind mai mare, ar trebui s-o ocrotesti suplimentar pe cea mica, sa-ti mai sacrifici din dorinte in favoarea ei, sa-i cumperi din banii trimisi de tatal tau mici cadouri, fiindca ea e mica si bucuria ei e inestimabila.
Nu fi un copil rasfatat fiindca nu vei avea decat de pierdut. Asculta-ti mama, respect-o, iubeste-ti si rasfata-ti sora, respecta-l pe tatal care te creste si are grija de tine, te educa si are grija sa nu flamanzesti, sa nu fii obligata sa muncesti, sa nu ai probleme grave. O sa ai numai de castigat daca urmezi sfatul meu.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Consider ca esti in criza de adolescenta si ai nimerit prost intre doua familii. Incearca sa iti intelegi mama, sa o respecti, iar daca nu i-ai mai reprosa nimic cu siguranta lucrurile se vor schimba.
Răspunde
In primul rand iti zic sa nu-ti judeci parintii, cand te vei maturiza iti vei da seama ca ei iti vor doar binele, iar faza ca o prefera pe sora ta. asa am crezut si eu, dar mi-am dat seama ca e mai mult imaginatia mea. Toate lucrurile se vor rezolva de la sine, tu trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare si sa fii tare. Si pune mana si invata bine, sa ii multumesti si sa iti poti face viata ta departe de ei (daca asta iti doresti). Pupici.
Cut the crap! Macar ai tai traiesc, te intretin, etc. Nu va mai victimizati atat ca e plin internetul, revistele, emisiunile si fundatiile de voi! Toti vreti ajutor, sfaturi, indemnuri, suport and stuff. Toti vreti libertate si prieteni iar cand ramenti fara ei bociti prin cimitire "buni sau rai erau ai mei". Banuiesc ca ai in jur de 15-16 ani, daca la varsta asta nu esti in stare sa discuti cu parintii tai ca niste oameni normali va meritati.
Salut! pai trebuie sa existe diferente intre surori (sau frati)! pai ti-ar place sa te considere si pe tine de 5 ani? in afara de varsta diferita mai sunt multe altele: daca ea e mai mica si mai timida ai vrea sa o lase singura noaptea intr-un parc ca sa devina curajoasa? daca tu ai o multime de prieteni si toti te cauta, iar ea e mica si nimeni nu o ia in brate decat tatal ei, doar nu vrei sa fie indiferent ca tata!? daca ea e alergica vrei sa fii tratata si tu de alergie?! lasa gluma si incearca sa faci parte din familie! sunt copii orfani care nu-si cunosc fratii si nici pe cineva care sa-i trateze diferit!
sper ca ti-am descretit fruntea! cei care ti-au scris au trecut toti prin momentele astea prin care treci tu!
Nu stiu ce sa-ti spun 
nici ai mei nu se inteleg exceptional de bine, se cearta foarte des si eu am trecut prin o gramada de probleme, nu vreau sa intru in amanunte. Parerea mea este urmatoarea nu-i judeca pe ai tai, pentru ca is parintii tai, buni sau rai sunt ai tai, indiferent de circumnstante si in ce situatie te afltii si chiar daca uneori crezi ca nu mai poti, ca ai ajuns la limita rabdariilor, nu-i asa viata merge inainte indiferent de ce s-ar intampla. Fii tare, nu te lasa niciodata invinsa fi curajoasa aratale parintilor tai ca nu esti asa cum cred ei si ca o sa reusesti tot ce-ti propui, deocamdata la varsta asta n-ai ce face n-ai de ales, trebuie sa accepti ca altceva n-ai de ales dar in legatura cu prietenul tau, nu ai dat prea multe amanunte desp el dar sfatul meu este nu-ti lasa parintii de o parte pentru niciun baiat! pupici criss:*:*
Incearca sa iti schimbi atitudinea fata de mama ta...gandeste-te ca mama ta are multe treburi de facut... iar tu trebuie sa o sprijini...in felul acesta ea te va aprecia si te iti va permite sa mergi oriunde doresti... uneori copiii trebuie sa fie un exemplu pentru parintii lor... faptul ca nu accepti o viata de familie alaturi de mama ta si de surioara ta...este explicabil ca mama ta este suparata pe tine...ar trebui sa o susti in toate lucruruile si sa o sprijini...relatia mama - fiica trebuie sa fie una de prietenie... Te sfatuiesti sa fi alaturi de mama ta si de noua voastra familie...nu poti avea o viata cu tatal tau... el este barbat, ai nevoie de sfaturi de femeie... iar sotia lui chiar nu le poate da...pentru ca este rea. Te sfatuiesc sa menti legatura cu tatal tau, dar nu iesi din cuvantul mamei tale...am o familie, iar copiii nostri cauta mereu portite de scapare, adica daca mama nu ma lasa, poate ma lasa tata. Nop.este interzis asa ceva... tu trebuie sa te integrezi in noua familie...astfel mama ta va accepta cererile tale...nu te simti in plus pentru ca nu esti... dar poti fi alaturi de cea mai buna prietena a ta...mama. Succes.
Mda. am 16 ani si ma numesc andreea. pot sa spun ca m-am nascut in bucuresti si am locuit acolo pana la varsta de 11 ani jumatate, pana cand parintii mei, din cauza unor probleme financiare au decis ca eu si mama mea sa ne mutam la tara la parintii mamei mele, in jud teleorman.(unde locuia si fratele meu mai mare), iar tatal meu a trebuit sa ramana in buc, ca sa nu'si piarda locul de munca, deoarece in teleorman se gasesc foarte putine locuri de munca... in fine! eu si mama mea, ne'am mutat la bunici, iar tatal meu a ramas in buc. dupa vreo 4-5 luni de locuit la bunici, mama mea a intalnit un barbat. iar la vreo luna, doua, mama a bagat divort de tatal meu. in primul an, nu m'a afectat cine stie ce, divortul dintre cei doi.mama s-a recasatorit cu acest barbat cunoscut in teleorman si au facut si o fetita.in primul an, nu m'a afectat deloc divortul dintre cei doi sau recasatorirea mamei mele, insa apoi, ne'am mutat la bloc(eu, mama, sotul ei si fetita lor, care este si sora mea) si de atunci a inceput cosmarul. mama nu mai era cum era in bucuresti. si'a schimbat total atitudinea fata de mine. da' nu voiam sa ajung la asta. in fine! voiam doar sa'i dau un pic de speranta fetei care a scris acest comentariu, deoarece roata se invarte...nu stiu cum este in familia ta, da' pot sa spun ca in a mea nu este deloc bine. iar tot ce imi doresc este ca sa ma pot pune pe picioarele mele.si stiu ca o sa'mi fie foarte greu, insa asta este. a fost lume in situatie mult mai grea ca a mea si acum sunt fericiti.asa,ca nu fi trista. pune'ti ambitia si daca ai incredere in tine, fa in asa fel ca sa te simti mandra de tine.
angel_hopes01 este id'ul meu, in caz ca aveti vreo nelamurire 
Mda, e cam exagerat sa mergi pe la 14 ani (cam atatia ai, probabil) la mare cu prietenul tau.
In plus, intre surori mereu apar astfel de conflice (pe tine te iubeste mai mult), fie ca sunt surori de ambii parinti sau doar de un parinte. E normal.
Cat despre tatal tau... daca el traieste cu o femeie ce nu te suporta, nu stiu cum ai putea fi mai fericita acolo.
Cand am citit ceea ce ai scris. mi se parea ca imi vad intr-o oarecare masura copilaria mea.In afara divortului.cam de toate am avut parte. Tatal meu a plecat cand eu aveam 13 ani, a plecat in Portugalia ca sa ne ofere conditii mai bune.Am o sora mai mica, si ea avea 6 ani cand a plecat tatal meu. Mama mi-a zis atunci ca eu voi ramane sprijinul ei si ca va trebui sa o ajut in ce va fi nevoie.De atunci nu am mai putut iesi cu prieteni, trebuia sa stau cu sora mea sa merg dupa ea la scoala, sa fac si ceva treaba prin casa...nimic imprevizibil.Nici eu nu aveam voie sa ies. dar, la 15 ani am inceput sa vb cu un baiat; el a plecat in Spania, am vb pe net un an si ceva si apoi...intr-un drum spre portugalia ne.am intalnit vreo 15 minute...in fine...vara aceea prietenul meu a venit pe la mine atunci eu am venit in tara, .ne mai vedeam in vacante.niciodata mama mea nu m-a lasat sa plec undeva numai eu cu. el am fost la el in spania, dar am stat in casa parintilor lui, cu ei.Iti spun sincer ca e mult mai bine asa.au trecut 5 ani de atunci...si ne-am casatorit. Si eu poate ma gandeam uneoi ca mama ar iubi-o mai mult pe soramea si ca pe mine ma vitrgeste, dar era doar o impresie. Pana la 18 ani eu nu aveam voie sa intru in casa mai tarziu de ora 10...perioada prin care treci e normala si traita de fiecare tanar.Eu zic ca mai mult decat o mama nu te poate iubi nimeni.Si asta poate nu iti dai seama acum, dar cand vei fi mai mare sigur.Eu te sfatuiesc sa ii respecti pe amandoi pentru ca sunt parintii tai. iar din surioara ta incearca sa iti faci o prietena.Stiu ca nu e ceea ce vrei sa auzi...sau ceea ce vrei sa crezi; dar daca nu acum, mai tarziu ai sa vezi poate mai bine anumite lucruri si iti vei da seama de ce s-au intamplat/se intampla anumite chestii. Si faptul ca vrei sa mergi la mare cu prietenul tau...chiar daca vin majori...nu exclude faptul ca se intampla ceva intre voi doi.Chiar daca tu nu te gandesti asa, un baiat vede diferit lucrurile. Sunt sigura ca mama ta a luat decizia asta pentru ca te iubeste si pentru ca iti vrea binele, vrea sa te priveze de anumite...¨experiente¨.
Respecta-ti parintii si respecta-te pe tine....
Cred ca ar trebui sa incepeti, tu si mama ta sa comunicati. Ar trebui sa-i spui ceea ce simti, fara reprosuri, si cum actiunile ei te afecteaza, bineanteles fara a o judeca. Intr-un divort copiii sunt cei mai afectati; parintii incep o noua viata considerand integrarea copilului in noua familie "de la sine" sau, "e copil, ce stie el". Bineanteles nu stiu prea bine copiii de aceea au nevoie de indrumarea corecta a parintilor. Tu inca nu ai trecut peste divortul parintilor tai deoarece nu ti s-a explicat ca separarea a fost doar intre
ei, iar tu nu ai nici o vina, ei te iubesc la fel de mult. O vezi pe surioara ta "favorita" familiei pentru ca a fost conceputa in "noul camin" iar pe tine te vezi facand parte din "relatia destramata", ceea ce bineanteles nu e adevarat. De aceea ar trebui sa vorbesti cu mama ta, sunt sigura ca ea te iubeste foarte mult si neconditionat, singura problema dintre voi e lipsa de comunicare. Cat despre a pleca cu prietenul la mare, ascult-o pe mama ta, este un semn ca ii pasa de ceea ce ti se intampla si iti vrea binele. La aceasta varsta iubirea parintilor se manifesta mai mult prin "control" si mai putin in sentimente de afectiune. Parintii se panicheaza ca dintr-o data se lovesc de situatii noi iar "copilul nu mai e copil", dar nici matur inca nu e si parca prea vrea sa ia viata in piept de tanar, cand, ei parintii stiu ca viata nu e asa de roz cum si-o imagineaza copiii si incearca pe cat posibil sa-i protejeze de lovituri. Iti spun toate acestea, deoarece si eu am fost adolescenta si am trecut prin aceasta "revolta" interioara la care ma gandesc acum zambind (face parte din farmecul vietii); nu exista adolescent care sa nu se simta "mizerabil" si "neandreptatit" cel putin odata. Asa ca stai linistita, continua cu scoala, cu relatia care o ai si incearca pasul comunicarii (o sa vezi ce usor o sa se rezolve toate)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
