Du-te la medicul lui, spune-i ce comportament are si cere o trimitere catre un psiholog. Simtomele citite sper sa nu fie inceputul bolii Alzhaimer. Nu lasa sa treaca de la sine ca orice ar fi se agraveaza. Te si acuza ca ii dispar diferite lucruri sau bani? Sau nu neaparat pe tine.
Trecerea intr-o noua stare este dificila, si uneori greu de suportat. Pensionarea difera de a fi in concediu de pilda. Trebuie inteles si actionat cu tact sa treaca peste perioada de acomodare. Se simte inutil, nimeni nu mai apeleaza la serviciile lui, se schimba ritmul veghe-somn etc. Trebuie atras in activitati care sa-l faca util in continuare (reparatii casnice, bucatarie, piata, hobbiuri etc. E intr-n fel o stare asemanatoare cu menopauza la femei.
Sa stii ca, la un moment dat, ai sa ajungi la varsta dansului si ai sa intelegi si tu prin ce trece, pana atunci am sa iti ofer cateva detalii spun eu ajutatoare. Dansul, avand prieteni multi acolo unde lucra, putea colabora intr-un mod delicat din cauza obisnuintei si a dedicarii sale in munca, ajuns la varsta care trebuie sa astepte linistit pensia bine meritata, se gandeste-te acum ca nu poate fi linistit din cauza plictiselii si a lipsei de comunicarii cu cei cu care a lucrat.
El nu poate vorbi cu tine ce vorbea cu acele persoane si de aceea si-a creat o lume a lui si cred ca nu sta asa degeaba, mai iese cu un vecin sau mai repara cate ceva, activitati in care nu te implica exact din acest motiv stie ca trebuie sa munceasca, sa faca ceva sa nu se simta inutil. Din lipsa unei preocupari si din cauza timpului exagerat de mult liber, i se pare totul aiurea. Inceraca intai sa vorbesti cu el despre ce-l intereseaza pe el, spune-i numai ce vrea el sa auda pana te baga in seama asa cum trebuie si, dupa aceea, ai sa vezi ca are sa isi revina.
Asa a fost si cu tatal meu, l-am lasat sa spuna ce a vrut, l-am aprobat, i-am spus numai ce a vrut el sa auda, l-am intrebat daca vrea sa il ajut cand facea cate ceva, chiar daca nu era chiar asa de important si pentru el, a contat si s-a acomodat usor-usor si el.
Nu spun sa-mi urmezi intocmai sfatul, tu ai mai multe raspunsuri, culege ce ti se pare potrivit si aplica.
Te sarut dulce.
Canta-i in struna, gandeste-te cum se simte bietul om, toata viata a muncit acum nu mai are nicio ocupatie...cred ca se urca pe pereti!
Incearca sa fii calma si cand se iveste o cearta lasa de la tine si incet incearca sa iti gasesti o alta ocupatie pana te calmezi si tu si el, pentru ca la nervi omul spune multe lucruri fara sa vrea si apoi ii pare rau. stiu ca e foarte greu sa te abtii sa taci, sa nu comentezi, mai ales cand ai dreptate, dar nu rezolvi nimic, doar ca faci mai mult rau si apoi iti si reproseaza ca esti obraznica. si daca ne gandim mai bine, nu e frumos sa vorbim urat cu ei, parintii nostri, chiar daca au ideei de iti vine sa turbi. cea mai buna solutie e sa ii dai dreptate sau daca chiar nu poti, esti orgolioasa, atunci mai bine pleci si faci altceva, pana se calmeaza.la medic, cum am vazut ca a scris cineva, nu are rost sa mergi, nu poate face nimic, asta e parerea mea! asa sunt unii oameni dupa o anumita varsta.iti doresc multa bafta
WhatheWow întreabă: