Fiindca omul cauta mai degraba pe cineva care sa fie capabil macar sa-l suporte si accepte ca atare, decat pe cineva pe care sa suporte si accepte ca atare.
Iar relationarea ideala e la limita dintre aceste doua posturi, cand suportul, acceptarea si poate chiar si aprecierea sunt bilaterale, biunivoce.
In momentul in care indicatorul de stare a relatiei deviaza catre o extrema sau cealalta, atunci cel caruia i se impune sa suporte mai mult, acela doreste mai abitir sa rupa relatia.
Dar e limpede ca fiecare asta face, instinctiv, automat: cauta sa se impuna in fata celuilalt si sa-l determine sa accepte ceva, sa faca compromisuri, sa cedeze. E gena egoista, pana la urma. E si incapacitatea oamenilor de a fi maleabili, de a negocia, de a avea mintea mai plastica.
Deci, ca sa mearga relatia, trebuie sa fie "give and take", sa fie win-win. Daca e prea mult give si prea putin take, apare frustrarea, se acumuleaza, se cronicizeaza si lucrurile sfarsesc inevitabil in ruperea relatiei.
Oricum, ca idee, exista cateva nevoi fundamentale intr-o relatie. Daca mai multe dintre ele incep sa nu mai fie satisfacute, atunci relatia se subrezeste. Nevoile astea ar fi:
- a fi ascultat: comunicare si empatie
- a conta, a avea insemnatate, a fi tratat cu prioritate
- a fi acceptat, validat, nevoia de apartenenta
- de siguranta: incredere, sinceritate
- de conexiune, de intimitate
- de a avea scopuri si interese comune, de a face echipa si a investi efort comun in atingerea lor
Acum, ordinea lor, importanta lor depinde de la persoana la persoana, dar, de regula, cele mai importante sunt: nevoia de comunicare, acceptare, siguranta si intimitate.
Pentru ca s-au placut, au vrut sa se cunoasca, s-au cunoscut (sau poate chiar nu stiau nimic despre cealalta persoana), si in cele din urma au ajuns la concluzia ca nu s-ar intelege.
La care se adauga motivele personale ale fiecarei persoane.
Ptr ca se iau doar pe indragosteala, ssex si prosteala, nu se iau pe calitati morale sanatoase care nu se duc niciodata.
Prosteala si indragosteala trece si deci se duce motivul pentru care s-au luat, si se despart, ca observa cat de diferiti sunt.
Daca se iau pe calitati morale, nu se mai despart, ca motivul pentru care s-au luat nu se duce.
Pentru că idioții întotdeauna sunt grăbiți să formeze cupluri și relații și nu au suficientă răbdare să cunoască bine persoana de lângă ei.
Iar mai târziu (prea târziu) când ajung să o cunoască, trag concluzia că nu le place.
Și o iau de la capăt, dar cu aceeași prostie în creier.
Se plictisesc de partener, din anumite motive. Sau unii nu stiu ce inseamna o relatie.
Oamenii sunt schimbatori si multi nu sunt sinceri.
Daca ar fi iubire autentica nu s-ar intampla asta.
Totul are o limita, prinzi scarba, monotonie din cauza problemelor si se ajunge la despartire