De ce cam toți de vârsta mea reușesc să își facă relație și să aibă noroc în dragoste și eu nu, nici măcar în online?

Mă doare când alții reușesc și eu nu și simt că Dumnezeu uită mereu de mine, când vine vorba de asta.

(Sunt majoră)

Diferența dintre a fi cu adevărat zeen și în a-ți manifesta fals optimismul,e că atunci când ești zeen cu tine,nu ai nevoie sa fii optimista pentru ceva anume sau doar intr-o situație anume.
Spre exemplu,ești optimistă mereu,nu doar că urmărești ceva de la viață.
Nu ești optimistă pentru a avea un iubit și după revii de unde ai plecat, adică la frustrare, ura și invidie, pentru că lucrurile trebuie sa fie menținute, ca un foc.
Daca faci un foc și nu mai pui lemne in el, evident că focul ăla nu va mai da căldură.Asa că ai 2 variante,fie te frustrezi că nu mai ai căldură și că viața ta e nașpa,fie faci rost de lemne și pui pe foc.
Mai simplu de atât,n-am cum să explic.

Ghinionul și norocul nu exista! Exista doar încercare și reziliența.
Adică nu te lași intimidata de circumstanțele vieții și încerci și tot încerci până iese ceva,iar dacă nu iese, ceva e greșit în abordarea ta.

Mă bucur că vrei sa îți faci o familie frumoasă și îmi pare rău că nu ai avut parte de familia pe care ți-ai fi dorit-o.
Dar uite,poate nu ai avut familia pe care ți-ai dorit-o,dar faptul că îți dorești tu o familie sa îți întemeiezi, înseamnă că ai învățat cum funcționează o familie și cam știi cum trebuie sa arate una.
De aceea trebuie să cauți orice bun,cat de mic o fi el,in atâta rău!

Faptul că nu mai suporți sa vezi aceasta fericire falsa (sau nu) indica că mai ai de lucrat la tine și denota că nu ești cu adevărat optimista. Ceea ce înseamnă că te cam minți zicând că ești, pentru că adevărata ta energie este una distructivă,negativă.
Asta e adevărul...

Cum ziceam mai sus,faptul că încă ești aici, înseamnă că Dumnezeu îți dă sansa sa te schimbi,sa devii cu adevărat ceea ce ai nevoie.
Sunt atâția oameni care mor in accidente, omorâți din gelozie și altele,gândește-te și la chestia asta.
In plus,o relație vine cu responsabilitate în plus,timpul tau nu va mai fi al tau,va fi al vostru,adică trebuie sa te dedici relației, trebuie sa te dedici vieții tale profesionale,sociale etc.
O relație nu e ca in filme,exista momente in care o să vă certați din nimic,momente in care lucrurile nu or sa fie ok,însă asta nu înseamnă că relația nu e buna,ci o relație,ca orice,are plusuri și minusuri,bune și rele.

Și că tot veni vorba,daca tu nu treci prin chestii nașpa,cum îți vei da seama că tu faci bine ceea ce trebuie sa faci? De unde vei ști cum să apreciezi binele,daca nu vezi și răul?

Viața este despre noi,e normal ca noi să contam mai mult decât restul lumii.
Deci nu trebuie sa cerșești afecțiunea,ci trebuie sa fii tu capabilă, înainte de toate,sa te iubești și accepți așa cum ești tu!
Tu dai vina că exteriorul e de vina pentru viața ta,dar te-ai gândit că chiar tu ești de vină pentru tot ceea ce tragi tu acum?
Bine,nu chiar totul,dar cred că înțelegi,sper.

Nu vreau sa îți sar în cap,nu mă ajuta nici pe mine și nici pe tine sa fac asta.
Ideea e alta,viața nu e despre a-ți dori și a primi,viața e despre a primi ceea ce ai nevoie.
Eu am înțeles asta și pot spune că da,așa e!
Am avut și eu clipe în care ziceam că nu voi avea relație și acum sunt fericit in una
E mai mult de discutat pe tema asta,n-am să te mint.
Dar ce vreau să înțelegi e că adevărul nu e o forma a sari în cap cuiva,ci de a-i atrage atenția cu privire la ce chestiuni are de rezolvat, pentru a se îmbunătăți!
Ți-aș putea spune și verzi și uscate, minciuni doar sa te simți tu bine, dar adevărul e că dacă refuzam suferința, refuzam și fericirea.
Până nu treci dintr-una in alta, nu ai cum sa vezi și dincolo de gard, dincolo de problema ta.
Sper sa fi înțeles

Mulțumesc!

Am înțeles ce ai vrut să spui, dar nu-ți dau dreptul de a mă face geloasă și că sufăr de atenție, în necunoștință de cauză.

Nu mă judeca, că sunt și alții de judecat, nu numai eu!

Mă crezi când îți zic că și tu ai o obsesie pentru relații?
Adică ceea ce urăști in alții, ai in tine.
Chiar și acea fericire la care tu visezi o ai in tine.
Dar chiar și obsesia asta pentru relațiii, tot de tine tine.

Ai 18 ani si esti singura, boo hooo ce sa zic . Cum a precizat colegul mai sus, viata nu e la fel pentru toata lumea. Altii aunoroc, altii nu. Eu de exemplu am 26 de ani pe care ii implinesc in cateva saptamani. Si tot singur am fost si sunt, dar nu ma vezi ca ma plang.

Eu am constientizat ca pentru mine, singuratatea pe plan romantic ( nu singuratatea totala in care nu am prieteni sau familie ), nu e ceva groaznic. Ba chiar e ceva ce mi se potriveste. Sunt liber sa fac ce vreau si cum vreau, fara sa ma imi fac griji ca incurc pe cel de langa mine. Pot alege sa ma duc unde vreau fara sa imi fac griji ca partenera va fi geloasa sau ma va bate la cap ca ea vrea sau nu vrea sa se duca. Sunt ordonat la mine acasa fara sa imi fac griji ca partenera a lasat vase murdare in chiuveta sau haine murdare aruncate prin camera.

Bineinteles ca chiar daca sunt multumit de viata mea momentan, asta nu inseamna ca resping ideea de a avea vreodata o partenera. Pentru mine, atunci cand voi gasi femeia care va rezona cu mine, abia atunci o sa iau in considerare si ideea de a ma cupla cu ea.

Din nou, cum zicea si colegul, Tu trebuie sa urmaresti ce vrei tu sa faci in viata pe plan personal, profesional, etc. Nu sa urmaresti orbeste iubirea si sa te astepti ca o sa fie ceva epic.

Și eu conștientizam la fel ca și tine cândva, în legătură cu singurătatea, până am realizat că eu de fapt nu îmi doresc asta.

Da, te cred.
Și din nou da, am o "obsesie", cum spuneți voi, pentru că uite...Eu nu vreau să mai fiu fără relație.

Vreau și eu să fiu ca ceilalți și să mă laud ca ei că au și că dres!

Și eu te înțeleg, însă ce oamenii nu știu, abia aia este fericirea!
Atunci când ești cu adevărat fericita, nu simți nevoia să le demonstrezi și altora că ești, pentru că ei nu contează, ci doar fericirea ta!

Mda, văd că primesc și comentarii cum că problema este la mine...Păi la mine mereu este o problemă, sau poate eu sunt acea problemă.

Dar că numai de libidinoși am dat pe netul ăsta și nu de cineva care chiar să mă dorească și să mă iubească cu adevărat, eu n-am dat. Asta nu este o problemă, decât la mine...

Mda, mersi, ce să zic!

Ioana, pe mine mă ști, deoarece ți-am mai răspuns la o întrebare. Eu am 25 de ani și nici eu nu am prieten, nici măcar prieteni. Și eu dădeam vina pe Dumnezeu într-un timp, dar Dumnezeu nu uită de nimeni. Nu știu dacă mă crezi, dar îți spun că Dumnezeu nu uită de nimeni. Toți suntem copii Lui, lucrul mâinilor Lui, nu uită de noi. Dumnezeu este singurul care ne iubește cel mai mult, pe toți. Nu doar pe unii sau pe alții. Pe unii mai mult și pe alții mai puțin sau deloc. Dumnezeu ne iubește pe toți în mod egal. Doar El știe de ce dă la unii mai mult din ceva și la alții mai puțin. Poate consideră că încă nu ești pregătită pentru o relație, cum la fel și în cazul mine. Nu este vorba de noroc. Iar relațiile online sunt o prostie, deoarece am încercat și eu și nu m-am ales decât cu dezamăgiri. Am făcut o grămadă de greșeli în online, pe care apoi le-am regretat, dar am înțeles că nu se creează relații pe net. Și eu eram "disperată" să am pe cineva, să mă iubească și pe mine cineva, dar pe mine deja mă iubea cineva, Dumnezeu. Este normal să simțim nevoia de iubire, de afecțiune din partea unei persoane și să fim furioși, dezamăgiți și invidioși pe cei care au, ceea ce vrem și noi și nu avem. Ioana, ți-am spus de prima dată, că în loc să spui aici ceea ce te deranjează, unde unii pot face mișto de tine și chiar să râdă, poți vorbi cu mine, deoarece eu am trecut prin sentimentele astea și știu cum e. Am încercat de prima dată să îți ofer ajutorul, dar dacă nu îl și accepți eu nu pot intra cu forța în viața ta ca să te ajut. Nu am un asemenea drept. Poate crezi că nu te înțeleg, că suntem prea diferite, dar nu este chiar așa. Da, poveștile noastre de viață sunt diferite, dar sentimentele sunt asemenea. Dă-mi voie să te ajut, ai încredere în mine și discută cu mine, deoarece eu nu judec, nu critic, nu râd și nu iau la mișto cum fac alții. Eu astfel de lucruri le tratez cu seriozitate. Dar nu pot să mă bag și să te descos, tu trebuie să te deschizi. Sper să înțelegi. Nu sunt dușmana ta, dar pot să fiu prietena ta, dacă mă lași. Eu chiar am intenții cu adevărat bune și sincere. Știu că nu ne cunoaștem și că este mai greu atunci când nu cunoști o persoană, să ai încredere și să te deschizi, dar eu chiar nu îți vreau răul, ci doar binele. Nu te forțez, dar ce preferi, să te "cerți" aici cu diferite persoane sau să discuți cu mine? Ascultă-ți sufletul!

Uite,aici m-am simțit
Nu o lua in nume de rău,dar chiar așa e.
Adică lucrurile sunt mult mai simple decât par.
Daca vrei ca tu să fii fericita, trebuie sa sacrifici sentimentele negative pe care le simți precum ura, invidia și frustrarea,cu sentimente pozitive precum bucurie,iubire de sine și bucuria pentru lucrurile mici.
Tu vrei practic sa atingi iubirea aia ca-n filmele și speri ca acela care îți va fi iubit sa te șlefuiască și să îți vindece toate traumele,nu așa funcționează viața.
Întâi înveți să vorbești și să te exprimi, după înveți chestii mai complexe precum calcule, raționamente logice și așa mai departe.
Așa și în iubire, mai întâi înveți să te iubești pe tine, pentru că dacă tu nu te iubești, de unde vei ști că oferi iubire celuilalt și nu altceva?
Săruturile, sexul, plimbările nu se numesc relație, dar fac parte din ea.
Lucrurile ar fi mai ușoare daca te-ai bucura de ceea ce ai.
Știi de ce zic? Pentru că dacă Dumnezeu ți-ar da o relație acum, de unde știi că relația aia o să te mulțumească?
Un verset din biblie zice așa
"Celui ce are i se va da, iar de la cel ce n-are se va lua si ce are."( Matei 13.12)
Așa și la tine, daca tu nu apreciezi ceea ce ai (zilele pe care le ai, de exemplu), cum poți aprecia un om?

Ai 18 ani. Abia esti la sau ai terminat liceul. Nu ai trecut prin situatia de a locui singura, nu ai dat de "greutatile" de care dai atunci cand scapi de liceu. Abia ai iesit din pubertate. Chiar daca din punct de vedere legal, nu mai esti minora, asta nu inseamna ca din punct de vedere biologic si social, tu esti majora. Deci nu ai cum sa zici ca ai "constientizat" asta daca nu ai trecut prin anumite chestii de care dai incepand de la varsta ta in sus. Eu cand aveam 18 ani chiuleam de la ore si paradoxal invatam pentru BAC . Ma distram si nu imi pasa de relatii prea mult. Ma resemnasem ca eram introvertit si nu prea chipes pentru asta .
Apoi a urmat o criza existentiala in care habar nu aveam ce fac cu viata mea, dar mi-a trecut dupa 2 ani de munca prin afara. Cand m-am intors, la fel de nesigur eram, dar mi-am gasit "menirea" pe parcursul a 2-3 ani de munca aici in Romania.

Tu de fapt tot ce simti, sunt ultimii hormoni de pe timpul pubertatii si frustrari cand te uiti la altii si la relatiile lor. De fiecare data cand te uiti la relatiile altora iti vine starea de "ciuda", de fiecare data cand ii vezi pe altii fericiti, iti vin ganduri de frustrare. Stim cu totii sentimentele pentru ca toti le avem. Doar ca unii dintre noi, mai scoatem capul din dos si ne trezim la realitate.

Daca intr-adevar cauti o relatie, poti foarte bine sa iesi la intalniri. Ai zeci de aplicatii si de site-uri pentru asta in 2024. Nu mai e ca pe timpul lui Ceausescu cand te duceau parintii "la monta"

O sa gasesti tu pe cineva, lasa ce tampenii zic alti, Un lucru iti zic, Social media e o mizerie nu cauta acolo!

Nu toți reușesc, in fapt tineri cu vârste între 24\45 de ani 50% sunt singuri, deși nu ești singura, conform studiilor, faza e că la vârsta asta noi bărbați nu căutăm ceva serios mă refer la 18/30 de ani, dar e plin internetul cu băieți, deși exagerezi

Pardon, nu îmi vorbi mie de invidie, ură și frustrare, aiurea...Că sunt alții și mai rău ajunși și ăia nu mai sunt jigniți sau judecați așa!

Dar mi-a dat Dumnezeu o relație și nu știu eu, ca să știu dacă mă va face sau nu mulțumită? Eu nu cred... Căci dacă era așa, eu acum nu mai scriam problema asta aici!

Apropo...Nu mai vreau să mă mulțumesc niciodată cu puțin în viață! Ci doar să am și eu ceea ce îmi doresc, nu doar alții

Păi dacă în viața reală nu găsesc, atunci de ce să nu-mi găsesc pe social media?

Dacă stau în baza că îmi voi găsi în real pe cineva, voi sta singură mult și bine, cel puțin, până voi muri!

Cum ăia sunt fericiți și au relație, așa vreau și eu să fiu și să am

Este foarte normal să mă simt așa, având în vedere că nu toți de aici îmi știu mie viața și motivele pentru care am ajuns să fiu așa!

Am sa simt ciuda și furie, până nu mai pot eu! Că dacă acest "Dumnezeu" a uitat de mine cu totul, atunci voi lua eu atitudine, dar îmi și iau la revedere de la credința în El! La mine ăsta a știut doar să îmi ia, nu să îmi și dea!

Eu nu judec pe nimeni si e doamne fereste. Doar ca, sunt multe lucruri pe care nu le stii si nu stii cum este in lumea reala.

Știu ăia care sunt binecuvântați cu relații, chiar și ăștia de vârsta mea sau mai mici

Nu are nicio legatura varsta. Ci daca intelegi ce zic, ce zice alti, daca stii, daca realizezi. etc etc.

Uite dovada că da, ai in tine invidie și ura "nu mai suport ca alții să tot aibă și să se laude și să văd cum ei fac sacrificii pentru relațiile lor, și eu pe lângă să nu am nimic".
Uite dovada de frustrare"Vreau și eu să fiu ca ceilalți și să mă laud ca ei că au și că dres!"
Observ tendința ta accentuată de a te compara cu alții, ba cu aia sub tine, ba cu aia de deasupra.Nu e deloc ok sa te compari cu ei, pentru că 1.viata ta e viața ta și nu e asemănătoare cu a nimănui, poate doar din anumite perspective.
2.Pentru că tu nu ai aceleiași șanse în viața,tocmai pentru că nu vrei sa vezi și alte variante,decât să te victimizezi cat de grea e viața ta.
Da,îmi pare rău că ai rămas fără soră,da, îmi pare rău că nu ai avut parte de iubirea maternă și paternă,dar crezi că dacă te victimizezi atât, schimbi ceva?
Îți zic eu,nu!
Nu toată lumea are o problema,că observ mai multe păreri care sunt identice cu a mea,de ce? Pentru că asta e adevărul.
Dulcica și alții de-al de ea nu fac decât să te mențină mental relaxată,sa te minta frumos. Vrei asta?
No,bun!
Însă adevărul e că minciuna și vorbele dulci nu te trezesc la realitate,ci din contra,îți accentuează și mai tare problemele, pentru că după o sesiune de chat cu cineva care te minte frumos,revii la viața ta...așa cum e ea.

Nu ai o problema reală,Ioana,vrei doar atenție și de aceea o primești de la toți libidinoșii, pentru că îți place să fii mințită! Daca ai accepta adevărul și ai vedea dincolo de bariera asta a victimizării,zău că ai fi mai câștigată și poate ți-ai și face o relație.
In schimb,tu in loc sa lucrezi la tine,preferi sa te victimizezi și să primești atenția unor persoane nepotrivite.

Știi cum suna ceea ce zici tu? Fac pact cu diavolul sa fiu fericita, nu contează că îmi pierd viața.

Daca atât poți tu înțelege din ce ți-am spus, e ok.
Mulțumesc pentru timpul acordat!
Dar atât vreau sa îți zic, faptul că cineva îți întreține convingerile defecte nu înseamnă că are dreptate, ci urmărește ceva de la tine!

Pai Dumnezeu nu iti baga in trasita cum se zice in popor. Daca iti doresti o relatie, caut-o. nu astepta sa vina de la sine. Si eu imi doresc sa am in fata blocului de garsoniere in care stau, sa imi apara un lamborghini pe numele meu, dar sunt totusi realist ca nu am facut nimic care sa merite asa ceva.

Pentru ca social media e plin de oameni falsi si vrajeli!, Pe real nu zic ca sunt numai oameni faini dar ai sanse mai mari!

Da, mă victimizez...
Nu am voie?

Cer atenție? Foarte bine!

Asta e tot ce ai înțeles tu din asta!

Ura și invidia asta tot oamenii și traumele mele m-au făcut să le am

Nimeni nu a fost lângă mine, când îmi era cel mai greu... Când alții aveau relație și erau pupați și cocoloșiți, eu eram singură și luată la mișto!

Nu e vorba daca ai voie sau nu, poți să faci ce vrei cu viața ta, că na, e a ta.
Ideea e că tu te concentrezi pe ceea ce n-ai și uiți de ceea ce ai, adică pe tine.

Nu ai înțeles! Atenția oferita din partea oricui poate fi o sabie cu 2 tăișuri,de aceea și ai de-a face cu libidinoși...

Pai da,dar pot fi înlocuite cu chestii pozitive,dar asta tine deja de voința ta.
Pentru asta,ai de ales, fie stai așa cu emoțiile astea,fie evoluezi și primești ceea ce ai nevoie.

Nici langa mine nu a fost nimeni în cele mai critice momente,dar eu nu fac o drama din asta, pentru că am acceptat că și părinții noștri au și ei limitările lor și că nu au avut nici pe ei sa-i educe așa cum ar trebui.
Gândește-te că și ei au dus-o mult mai rău.
Pai nimeni nu a fost langa tine,dar tu ai fost langa tine,asta e cel mai important.
Gândește-te că părinții nu vor trăi veșnic, nimeni nu trăiește veșnic.
Așa că daca tu nu poți înfrunta obstacolele vieții,cum vei înfrunta probleme mult mai grave?
Uite,acum cum ești tu vulnerabilă,poți da de cineva care zice că vrea relație cu tine, te baga in patului lui și te lasă însărcinată, el pleacă și tu crești un copil.
Atunci ce-o să faci? Atunci chiar ești condamnată!
Cum zicea un mare înțelept, vezi ai grijă ce-ti dorești că s-ar putea sa și primești!
De aceea trebuie sa lucrezi la tine, sa nu permiți oricui să își bată joc de tine.
Crede-ma, nu asta e soluția.
As aprecia totuși dacă mi-ai răspunde la mesajul pe care ți l-am trimis.

Să se gândească și aia cu relații că sunt unii mai răi decât ei, nu eu

Și normal ca nu voi permite nici unui bărbat să-și bată joc de mine, dar nu asta este ideea. Doar îmi doresc și eu o relație, atâta tot.

Înțelegi, bine...Nu înțelegi, tot e bine.

Vezi că ți-am trimis mesaj.

Păi îmi doresc să caut, dar nu știu cât de sigur este pe aplicațiile astea de Dating, dar da. Îmi doresc!

Da, și asta cum?

Alții au reușit și pe social media...Dar stai, am uitat, eu sunt mereu ghinionistă!

Ba da, sunt pregătită pentru o relație, dar Dumnezeu uită mereu de mine! Ăsta este adevărul!

Da, realizez...
Dar ce vrei să fac? Să stau singură cuc toată viața?