De ce cand un copil moare parintii se despart? Si nu inteleg de ce de cele mai multe ori e femeia care pleaca. Nu stiu ratia in ziua de azi, dar pana acum am cunoscut cam 20 de familii de genul si 17 din aceastea, a fost femeia care a plecat. Deci care e treaba? E prea dureros sa stea impreuna, si cum e de femeia pleaca mai mereu?
Nu stiu ce sa iti zic, eu am cunoscut cred ca vreo patru familii de genul asta si doar una s-a despartit.
Insa, teoria mea este ca ai nevoie de un inceput.
Cresterea unui copil reprezinta un efort foarte mare si o investitie de timp, bani, sentimente, efort, compromisuri etc. Un copil este o investitie personala uriasa. La fel ca orice investitie pe care o faci, in care iti dai toata silinta sa faci lucrul respectiv cum trebuie, in momentul in care nu iti iese te simti dezamagit si iti vine sa lasi balta totul ce tine de chestia respectiva. O poti compara cu o afacere, intr-o oarecare masura. Insa, un copil in momentul in care il pierzi este o dezamagire uriasa si o pierdere pe care nu o mai poti inlocui. Daca o afacere o poti reface, cu un copil nu mai ai energia necesara si mai ales dispozitia emotionala de a o lua de la capat. Intr-o afacere, nu prea trebuie sa ai o dispozitie emotionala. Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa te chinuiesti sa faci ceva anume, sa investesti timp si efort iar apoi sa pierzi lucrul respectiv. O perioada simti ca vrei sa stai departe de lucrurile care iti amintesc de pierderea respectiva. Senzatia este comparabila, doar ca in cazul pierderii unui copil senzatia este mult mai amplificata. De asemenea, in cazul unui copil pierdut cam tot ceea ce te inconjoara iti aminteste de pierderea suferita. Deci este de inteles sa vrei sa cauti sa iti reincepi viata. De asemenea, multi oameni pierd copilul tarziu cand nu mai pot face altul, altora le este frica sa incerce din nou etc.
Cat despre femeile care pleaca, mie mi se pare logic. De regula, femeile sunt cele care depun cel mai mare efort in cresterea unui copil. In cele mai multe familii. Ca barbatul ajuta, este adevarat. Dar femeia isi face griji daca copilul este bolnav, ce pastile sa ii dea, daca sa il duca sau nu la doctor, cand sa il duca la doctor, daca are timp, daca sa il trimita pe barbat etc. Ideea este ca in general femeia planuieste cam tot ce tine de viata copilului, isi consulta barbatul, dar ea tine cont cam de toate detaliile ce tin de viata copilului. Este aproape o investitie permanenta. Barbatul o asculta si ia copilul de la scoala, ii da pastilele, dar femeia este cea care tine minte detaliile si ii spune sotului ce sa faca cand sa faca. Ideea este ca femeia depune un efort mental urias sa tina minte toate detaliile astea, dar si un efort afectiv, pana la urma grijile astea te consuma. Mai ales ca sunt extrem de multe femei care isi pun copiii pe primul loc, uitand de ele. Atunci cand iti dedici intreaga existenta si atentie unui anumit lucru, iar apoi pierzi acel lucru este de inteles sa simti nevoia sa o iei de la capat. Eu cred ca femeile simt pierderea unui copil mult mai intens decat barbatii, de aceea tot ele sunt mai predispuse sa isi doreasca sa iasa din acel mariaj.
RăspundeMereu o placere sa iti citesc raspunsurile. m-ai lamurit cu multe
Răspunde App. acele 3 famili care nu s-au despartit, mai aveau copii? daca nu, cum de au ramas impreuna?
Raspunsul tau e interesant, dar tu ai pornit de la ideea ca tot ce a zis Endoryus e adevarat si ai incercat sa gasesti explicatii.
Din ce am citit acum pe net, nu e adevarat ca parintii divorteaza de obicei daca moare un copil sau in cel mai rau caz nu e sigur ca e asa (si n-am gasit nicaieri pe cineva sa spuna ca in primul rand mamele divorteaza) si atunci cand se intampla chestia asta e in primul rand din cauza ca unii parinti se simt vinovati, dupa aia pentru ca au impresia ca e vinovat celalalt parinte de ce s-a intamplat. Mai erau si alte motive scrise acolo (lipsa comunicarii, greutatea de a se adapta la schimbare etc.), dar in principal astea.
Mersi frumos si mersi ca ai rabdare sa le citesti. Stiu ca am tendinta sa ma lungesc. 
Doua dintre ele nu, una da. Nu stiu sa iti spun de ce, nu m-am gandit niciodata sa-i intreb. Banuiesc ca este o alegere personala, poate unii simt nevoia sa aiba pe cineva alaturi despre care stiu ca le poate intelege suferinta, in timp ce altii vor sa o ia de la capat.
Mersi. Da, am pornit de la ipoteza respectiva, de aceea am si mentionat ca nu stiu exact ce sa spun (m-am referit la faptul ca nu stiu daca este adevarat sau nu) si de aceea am si specificat ca eu cunosc numai patru familii care au trecut prin asa ceva, deci nu pot sti cu siguranta daca este adevarat sau nu. El a venit cu o ipoteza: a observat ca familiile se despart si ca femeile au fost cele care au plecat. Eu doar am venit cu o posibila teorie si cu un posibil raspuns logic, la care m-am gandit, pentru ipoteza lui, nu ipoteza mea.
Mie intrebarea de fata mi se pare ceva pur conversational de genul "Hmm, uite eu asta am observat, ia spuneti voi ce ati observat si ce parere aveti." Nu mi s-a parut o intrebare de genul: "Cate familii divorteaza dupa pierderea copiilor, din ce cauze? Vreau surse si argumente". M-am gandit ca el nu vrea studii sociologice, daca voia studii sociologice le cauta pe Internet. El face referire la experienta. De aceea nu am inceput sa dezbat sau sa caut studii despre motivele de divort.
Cat despre studiile pe care le-ai citit nu uita ca daca ai citit in engleza si studii din alte tari, pot sa nu fie valabile pentru tara noastra. Exista diferente de mentalitati intre tari. De exemplu, cred ca tot cu Endoryus am dezbatut asupra faptului ca familiile si in special parintii din Romania sunt mult mai dedicati copiilor, decat in afara, in tarile vestice. Unde parintii isi cresc copiii, dar uneori mai pun si placerile lor inainte. Asa ca este foarte posibil ca in Olanda, de exemplu acelasi studiu despre divortul in urma pierderii unui copil, sa aiba cu totul si cu totul alte rezultate decat in Romania.
De fapt, tocmai mi-am dat seama in timp ce ii raspundeam lui Alexandru ca familiile care nu s-au despartit locuiesc in Belgia, iar familia care s-a despartit locuieste in Romania.
Ai dreptate.M-am gandit si eu la chestia asta, ca sunt diferente de la o tara la alta. Eu stau in Franta si aici oamenii gandesc diferit fata de cei din Romania. La fel si in Anglia sau Italia si sigur si in alte tari. In limba romana oricum n-am gasit prea multe, asa ca am citit in franceza si engleza, dar cred ca o mare parte sunt valabile pentru toti oamenii, din orice tara ar fi.
"Stiu ca am tendinta sa ma lungesc. " e cu mult mai bine decat sa citesc un raspuns gen " ai dreptate". asta e clar 
App. am uitat o chestie vitala sa zic. am zis ca la 3 familii au plecat barbatii, eh pe cat de surprinzator pare, acestia au plecat pentru ca vroiau alt copil dar sotia numai vroia. am uitat cu totul despre asta
Mersi pentru funda. 
Poate ca intr-adevar femeile nu mai aveau energia necesara sa mai faca inca un copil.
Personal mie mi se pare ca in afara copiii sunt mult mai independenti decat in tara sau in familiile de romani, asa ca nu cred ca in domeniul asta rezultatele ar fi valabile pentru toata lumea.
Dar banuiesc ca pana nu se vor face niste studii in domeniul asta si in tara nu vom sti niciodata cum sta treaba.
Ideea era ca oamenii din diferite locuri gandesc diferit, dar sentimentele si felul cum reactioneaza sunt aceleasi de multe ori. Oricum, cum am zis si la inceput, toata discutia asta a inceput de la o chestie care poate nici nu e reala (eu cred ca nu e).
Din pacate, nu prea sunt la fel peste tot. Oamenii nu reactioneaza la fel peste tot. Uita-te cati homofobi avem in tara si care este atitudinea oamenilor fata de persoanele gay in afara. Cat despre familii, uita-te cati parinti stau cu copiii lor in Romania si ii cocolosesc pana la 30 de ani si cati parinti isi trimit copiii la munca de la 15, 16 ani in afara.
Culturile creeaza comportamente diferite.
Faptul ca unii parinti ii incurajeaza pe copii sa se descurce singuri nu e un semn ca ii iubesc mai putin decat altii si nu inseamna ca le-ar pasa mai putin de ei (stiu ca n-ai zis asta). De exemplu norvegienii (nu toti, normal) care isi lasa de multe ori bebelusii sa doarma afara la temperaturi sub zero grade, o fac ca ei sa se adapteze mai usor la vremea de acolo, nu pentru ca nu le pasa de ei.
Cu cat esti incurajat mai repede sa fii independent, cu atat o sa te descurci mai usor in viitor. Mie mi-ar placea sa fiu mai independent si in niciun caz nu mi s-ar parea ca mama si tata nu tin la mine.
In legatura cu divorturile (ca de la asta a pornit discutia), in Romania sunt mult mai putine divorturi decat in SUA, Franta (si eu am o gramada de colegi cu parinti divortati) si in alte tari, asa ca poti sa presupui ca oamenii din Romania se hotarasc mai greu sa divorteze, oricare ar fi motivul, deci si in cazul in care pierd un copil.
Oricum, asa cum ai zis si tu astea sunt numai teorii, pana cand nu se face un studiu pe tema asta (ori poate ca s-a facut si nu am gasit).
Intr-adevar incurajand unui copil sa fie independent nu inseamna ca parintii nu tin la el. Insa, ceea ce voiam eu sa subliniez este faptul ca parintii care isi incurajeaza copiii sa fie independenti, vor fi si ei, la randul lor, mai independenti fata de copiii lor. Dependenta, in special cea emotionala, vine din ambele parti. Nu poti avea copil independent cu parinti dependenti de copil. Copilul independent de parinti, va avea parinti independenti de el. Deci, uneori, parintii independenti isi vor pune si poftele lor, inaintea poftelor copiilor. Nu isi vor lua de la gura ca sa cumpere copilului un Iphone de ultima generatie, ceea ce in Romania se intampla destul de des. Si pentru ca au aceasta independenta, pentru ca nu isi dedica intreaga existenta copiilor, au sanse mai mari sa reuseasca sa treaca peste. Nu vor considera ca viata lor s-a terminat cand s-a terminat viata copilului. Asta nu inseamna ca nu ii iubesc sau ca nu vor suferi la fel de mult dupa pierderea copilului, dar pentru ca au fost capabili sa pastreze identitatea, vor reusi sa treaca mai usor peste. Nu vor parasi partenerul pentru ca nu mai au copil, pentru ca partenerul lor reprezinta altceva decat copilul. Pentru acestia (cei independenti), copilul reprezinta o parte din viata lor, iar pentru ceilalti copilul este viata lor.
Iar in legatura cu divorturile, intr-adevar exista mai putine divorturi in Romania, dar noi nu discutam aici de numarul divorturilor, ci de ponderea lor. Cu numere mai simple, daca in Romania sunt 100 de divorturi anual si 25 dintre ele sunt cauzate de pierderea unui copil, iar in Franta de exemplu sunt 1000 de divorturi anual si doar 25 dintre ele sunt cauzate de pierderea unui copil, poti spune foarte simplu ca in Romania ponderea divorturilor cauzate de pierderea unui copil este mult mai mare decat in cazul Frantei, indiferent daca in Romania per total sunt mai putine divorturi. Numarul total in cazul de fata nu conteaza.
Referitor la prima parte (in special la "nu vor parasi partenerul pentru ca nu mai au copil"), sa stii ca unul din studii a ajuns la concluzia ca parintii care au mai muti copii nu trec mai usor peste pierderea unuia, dimpotriva.
La ultima parte (chestia cu matematica) sunt convins ca de fapt stii si tu ca nu are cum sa fie un numar mult mai mic de divorturi intr-o tara fata de alta, dar numarul de divorturi dintr-o anumita cauza sa fie acelasi sau aproape acelasi in tarile alea.
Nu am mentionat niciodata de parintii cu mai multi copii sau parintii cu un singur copil. Nu stiu exact de unde ai dedus asta. Eu doar am spus ca parintii cu copii independenti trec mai usor peste pierderea suferita si ti-am argumentat de ce. Nu m-am legat niciodata de diferenta dintre parintii cu mai multi copii si cu un singur copil.
In al doilea caz, nu am spus nicaieri ca astea sunt numerele reale, am si mentionat ca iti dau un exemplu cu numere simple pentru a-ti explica ponderea si pentru a-ti explica faptul ca numarul total al divorturilor poate fi mai mic intr-o tara, dar asta nu are nicio legatura cu faptul ca numarul cauzat de divorturi cauzate de pierderea unui copil poate fi mai mare intr-o tara cu un numar mai mic de divorturi. Ponderea este mai mare, chiar daca esantionul este mai mic. Nu trebuie sa fie intotdeauna numere egale pentru ca rata de divorturi cauzata de pierderea copiilor sa fie mai mare intr-o tara decat in alta.
"Nu vor parasi partenerul pentru ca nu mai au copil, pentru ca partenerul lor reprezinta altceva decat copilul." De aici am dedus ca te refereai la faptul ca nu mai au niciun copil care sa ii lege, dar e adevarat ca poate fi interpretabil.
Nici eu nu am spus ca ai zis ca sunt numerele reale, am spus ca e mai logic sa presupui ca daca intr-o tara oamenii se hotarasc mai greu sa divorteze, atunci oricare ar fi motivul (inclusiv pierderea unui copil) o sa aleaga mai putini varianta asta decat sa presupui ca e posibil ca numarul total al divorturilor e mai mic din cu totul alte motive decat unul anume.
Intr-adevar, eu m-am referit numai la cei ramasi fara niciun copil, nu m-am referit la cei cu mai multi copii. De aceea nu am vazut scopul pentru care ai venit cu exemplul parintilor cu mai multi copii cand eu nici nu i-am in discutie. Eu m-am referit strict la cei cu un singur copil.
Si da, intr-o tara in care exista mai putine divorturi vor exista si mai putin oameni care divorteaza din cauza unui copil pierdut. Insa numarul reprezentativ/relativ este acelasi si poate fi dedus si dintr-un esantion de 100 de persoane si dintr-un esantion de 1000 de persoane. Poti avea din ambele esantioane un rezultat reprezentativ care va fi valabil in functie de ponderea celor care au raspuns ca s-au despartit din cauza pierderii unui copil. Daca ai un esantion de 100 de persoane si 20 iti raspund ca s-au despartit din cauza pierderii copilului ponderea va fi de 20. Intr-un esantion de 1000 de persoane in care vei avea 200 de persoane care iti raspund ca s-au despartit din cauza pierderii unui copil va reprezenta o pondere de 20. Nu conteaza numarul total si numarul participantilor care au dat un anumit raspuns. Da, evident, cand ai 1000 de participanti numarul celor care vor raspunde ca s-au despartit din cauza pierderii unui copil va fi mai mare decat daca vei avea un esantion de 100 de persoane. Dar asta nu conteaza, conteaza doar ponderea. Cat la suta din numarul total au raspuns ca s-au despartit din cauza pierderii unui copil. Asta este numarul reprezentativ/relativ si asa se fac toate chiestionarele. Numarul absolut si numarul celor care au raspuns ca s-au despartit din cauza pierderii unui copil, faptul ca acest numar va creste sau va scadea in functie de numarul absolut nu conteaza. Insa statistic vorbind si ti-o spun din perspectiva cuiva care a studiat doi ani de statistica, argumentul tau nu are nicio relevanta asupra rezultatului final. Intr-un chestionar nu conteaza nici numarul absolut, nici faptul ca numarul celor care au raspuns intr-un anumit fel fluctueaza in functie de numarul absolut, ci doar procentajul, adica numarul relativ si marja de eroare.
Uite, eu nu am facut statistica, dar inteleg ce vrei sa spui. In schimb tu nu cred ca ai inteles ce am vrut sa zic eu.
Oricum, chestia e ca am putea vorbi la nesfarsit fara sa ajungem nicaieri, pana se gandeste careva sa faca un studiu si in Romania. Acum chiar sunt foarte curios care ar fi concluziile si cine a avut dreptate.
Inteleg perfect ce vrei sa spui, insa argumentele pe care le aduci chiar nu au nicio importanta asupra subiectului. Argumentul tau a inceput cand ai spus ca rezultatele chestionarelor din alte tari sunt valabile si pentru Romania. In primul rand pentru ca oamenii reactioneaza la fel in toate partile lumii, ceea ce este incorect si in al doilea rand pentru ca per total exista o rata mai mica de divorturi in Romania, deci vor exista mai putini indivizi care vor divorta din cauza pierderii unui copil, ceea ce este logic, dar pentru calculul statistic acest lucru nu are nicio importanta. Si ca nu iau in consider alte motive ce cauzeaza divorturi, ceea ce din nou, nu conteaza in cazul discutiei de fata. Tu vorbesti in numere absolute, iar numerele absolute nu conteaza. Numarul absolut este numarul total. Poate ca am devenit un pic prea tehnica.
Din pacate, pentru un astfel de studiu cred ca va trebui sa asteptam mult si bine.
Daca la concluziile astea ai ajuns din ce am scris eu, nu pot sa mai zic decat ca imi pare rau.
A te face inteles este e calitate, iar daca astea sunt argumentele si raspunsurile cele mai bune pe care le ai, atunci eu ar trebui sa fiu cea care spune ca ii pare rau.
Atunci o sa ramanem amandoi din discutia asta numai cu parerile de rau. Ca si pana acum, vezi numai intr-o directie, dar sunt doua parti si de amandoua depinde cat intelege fiecare.
Este in regula. Macar eu nu vin cu idei care sunt pe langa, doar de dragul a ma contrazice iar in momentul in care raman fara argumente incep sa ii acuz pe ceilalti ca nu ma inteleg. Vad foarte clar ceea ce zici si ideile pe care le ai, insa asta nu le face posibile ori la subiect. Vad si argumentele care se rezuma la "nu ai inteles" si atat, ceea ce apropo, nu se pot numi argumente. Este datoria celui care trimite mesajul sa se faca inteles.
Orice om cu un minimum de bun-simt si putina educatie, si-ar da seama ca a lua diverse date de pe Internet, fara sa aiba niciun pic de experienta in statistica ori in analiza chestionarelor, nu le face general valabile. Desi tu asta sustii la inceputul conversatiei, inainte sa incepi sa adaugi diverse detalii fara importanta in conversatie, doar de dragul de a te contrazice.
Ti-am spus, am studiat lucrurile astea, am facut si analizat chestionare la viata mea, am intrat in contact cu mult mai multe informatii referitoare la chestionare, interpretarea lor si statistica decat vei gasi tu vreodata pe Internet. De asemenea am venit cu teorii si ipoteze pe care le-am afirmat si infirmat prin intermediul chestionarelor. Am petrecut un an din viata mea facand o cercetare bazata pe chestionar si statistica. Iar tu un copil, de nu stiu, 12, 13 ani, vii si spui ca nu am dreptate, bazandu-te doar pe niste informatii gasite pe Internet. Fara pic de experienta in domeniu sustii ca stii mai bine si ca ideile cu care vii au relevanta. Este un pic ridicol. De regula nu stau sa ma laud cu ce am facut si ce nu am facut, pentru ca stiu ca uneori studiile nu sunt totul. Studiile nu te fac intotdeauna mai inteligent, dar ofera credibilitate, si mai ales calificare intr-un domeniu. Pentru ca daca nu ai sti despre ce vorbesti atunci nu ai avea o diploma care sa te califice. Iar in cele mai multe domenii, mai ales cele care implica cunostinte specifice, este o regula de bun simt sa nu intri in ele, fara sa ai pic de cunostinte in domeniu. Sunt constienta ca exista copii geniali si nu ma deranjeaza sa discut cu ei, dar orice copil genial si-ar da seama ca nu poate fi luat in serios cand intra intr-o conversatie afirmand ca nu are niciun pic de experienta in domeniu.
Este ca si cum m-as duce eu la un neurologist, fara sa am un minimum de cunostinte in neurologie, deci fara sa fiu capabila sa diferentiez intre informatiile credibile si cele complet eronate, sa citesc un studiu obscur pe internet si sa ma duc la neurologistul asta si sa ii spun ca de fapt creierul mare este mai important decat creierul mic, pentru ca na, este mai mare deci trebuie sa aiba mai multe functii. Sa ma contrazic cu el pe tema asta, care apropo, este complet eronata, iar apoi sa ii spun doctorului ca el se uita intr-o singura directie si ca nu pricepe ce ii spun. Pentru ca pur si simplu este mai logic asa cum spun eu.
Sfatul meu ar fi: asteapta sa mai cresti putin, sa ai putin contact cu viata reala, pileste-ti putin romana, fa niste studii, apoi explica-le coerent in limba romana, fa-te inteles in loc sa te plangi ca nu esti inteles, invata sa argumentezi corect o idee si scapa de trasaturile femine folosite in conversatie. Cu timpul vei invata ca argumentele de genul "nu intelegi ce spun" nu ofera credibilitate, ci induc exact contrariul. In concluzie nu stiu daca stii expresia dar "get off your horse". Dupa mai vorbim.
Cred ca ti-ai luat de ceva timp popcorn. )
Faptul ca aduci in discutie varsta mea (oricum nu am 12-13 cum crezi tu, am 14 si jumatate) nu te avantajeaza asa cum poate crezi tu. Practic tu vrei sa zici ca orice am discuta noi doi tu imi esti superioara pentru simplu motiv ca ai cu nu stiu cati ani mai multi ca mine, ceea ce e total gresit.
Despre aluziile la lipsa mea de bun simt si de educatie chiar nu vreau sa comentez prea mult (oricum, modul cum ai reactionat zice multe despre tine), dar motivul care te-a facut sa pui asa niste etichete vreau sa il comentez.
Eu nu am zis numai la inceput ca un studiu nu e neaparat valabil peste tot. La ideea asta am ramas si dupa aceea (nu intamplator am folosit exprimari de genul "poate", "de multe ori", "uneori" etc.)
Pe langa faptul ca am ratat momentul cand ai trecut de la 'mie intrebarea de fata mi se pare ceva pur conversational' la un alt nivel, tu nu ai inteles nici macar o chestie foarte simpla in legatura cu pozitia mea.
Eu nu am incercat sa aduc argumente care sa demonstreze ca rata divorturilor din Romania din cauza pierderii unui copil e mai mica ori cel mult egala cu cea din tara sau tarile la care faceau referire studiile, obscure' despre care am citit (déja am vazut cat de usor lipesti etichete).
Tu ai mutat discutia (in mod artificial, pentru ca in intrebare se vorbea in general, nu se face referire la Romania) pe diferente intre tari si cautai doar motive care ar putea sa sustina ideea ca in Romania ar fi vorba de un numar mai mare decat in alte tari si eu incercam sa iti explic ca e posibil sa fie si motive care sa duca la scaderea numarului. Atat si nimic mai mult.
Degeaba imi spui tu ca nu stiu sa explic, pentru ca numai cineva care nu e in stare sa inteleaga poate sa ajunga la concluzia ca eu am sustinut ca rezultatele chestionarelor din alte tari sunt valabile si pentru Romania, ca oamenii reactioneaza la fel in toate partile lumii ("poate", "uneori", "de multe ori" schimba total sensul unor afirmatii, dar poate ca tu nu stii asta).
Eu nu am cautat studii pe net numai de dragul de a te contrazice pe tine, asa cum crezi tu. Anul trecut a murit un verisor de-al meu care avea numai 10 ani. A incercat sa treaca o apa in sat la bunici si s-a innecat. La el m-am gandit prima data cand am vazut intrebarea asta si mi-am imaginat cum ar fi fost daca matusa mea ar fi divortat din cauza asta si mi s-a parut foarte trist daca cei mai multi parinti ar alege sa divorteze in loc sa se sustina unul pe celalalt. De aia am cautat pe net informatii in legatura cu asta, inainte chiar sa vad ce ai raspuns tu.
Da, nu stiu prea multe despre subiectul asta si am recunoscut, dar logica ta dupa care faptul ca tu ai facut statistica te face sa vorbesti in cunostinta de cauza pe tema asta e cel putin ciudata, ca sa nu zic altfel.
Expresia era de fapt "get off your high horse " si ma tem ca ar trebui scari foarte lungi ca sa ajunga cineva la tine (de bunavoie sigur nu o sa cobori vreodata).
Scuzele mele, un an si jumatate are intr-adevar foarte mare greutate. Insa, de regula copiilor de 14 ani nu prea le mai pasa de jumatatea de an. Perioada in care spui ca ai nu stiu cati ani si jumatate ar trebui sa se incheie pe la 10 ani. Dar, ok.
Evident tu nu intelegi ce iti spun. Citeste din nou paragraful in care ti-am spus de calificare. Teoretic, da iti sunt superioara in functie de cunoasterea pe care o am asupra subiectului si pe care tu recunosti ca nu o ai. Doar de atat m-am legat. Si chiar si in mod general, da ar trebui sa iti fiu superioara prin simpla experienta a vietii si a studiilor, pe care pur tu pur si simplu nu le ai. Asa cum un individ cu 10, 15 ani mai mare decat mine mi-ar fi mie superior (un individ care a studiat si a lucrat in acelasi domeniu ca si mine, ca sa pastram lucrurile comparabile). El va fi mai calificat decat mine. Mi se pare logic si normal. Acum nu vorbim de inteligenta practica pentru ca pur si simplu nu poti compara inteligenta unui copil de 14 ani cu cineva cu 10 ani mai mare, din multiple cauze pe care nu stau sa le dezbat acum.
Nu stiu daca spune chiar asa de multe, insa spune un singur lucru sigur pe care o sa ti-l clarific si acum: imi pierd rabdarea repede cu copiii care sufera de iluzia grandorii.
Rapunsurile de genul "poate", "de multe ori" combinate cu fraze care sustin propria parere in discutii contradictorii, reprezinta atitudinea cuiva care considera ca celalalt nu are dreptate, dar ii este prea frica sau nu stie sa isi argumenteze punctul de vedere.
Este un pic ciudat ca l-ai ratat, pentru ca tu ai facut trecerea asta in momentul in care ai inceput sa iti schimbi raspunsurile/pozitia dupa cum bate vantul, sa adugi argumente care nu au importanta asupra subiectul in conversatie si ai inceput sa ma acuzi pe mine ca nu te inteleg. Daca nu crezi ca ti-ai schimbat opinia dupa cum bate vantul, citeste mai departe si o sa iti arat cum ai inceput conversatia declarand ca oamenii reactioneaza la fel in toata lumea si ai concluzionat spunand ca tu nu ai sustinut niciodata faptul ca reactiile oamenilor sunt la fel in toata lumea. O sa iti arat cu propriile tale citate.
Nu eu am mutat discutia artificial spre alte tari, tu ai inceput-o asa singur, cand ai venit cu studii in engleza si in franceza. Primul tau argument a fost acela ca nu este adevarat faptul ca familiile divorteaza dupa pierderea unui copil si ca studiile pe care le-ai gasit in engleza si in franceza nu sustin punctul de vedere al lui Endoryus. Acesta a fost primul tau argument. Evident ca daca sunt in engleza si in franceza nu au fost facute in Romania, ci in alte tari, iar eu te-am atentionat ca studiile facute in Franta nu vor avea acelasi rezultat ca studiile facute in Romania, in Italia sau intr-o tara est-europeana. Si cum nu exista un studiu global facut pe acest subiect, trebuie sa iei in considerare acest factor (diferentele dintre tari) si nu le poti declara general valabile. Dupa care tu mi-ai spus ca oamenii sufera si reactionaza la fel in toate tarile, iar eu ti-am spus ca nu este adevarat deoarece cultura are un impact foarte mare asupra reactilor oamenilor. Ti-am dat chiar si un exemplu mai tarziu, cu atitutudinea oamenilor gay in diverse tari. Daca eu nu am inteles bine, uite, recisteste-ti citatul : "Ideea era ca oamenii din diferite locuri gandesc diferit, dar sentimentele si felul cum reactioneaza sunt aceleasi de multe ori." Propozitia asta este atat de clara incat nu ai cum sa o intepretezi gresit, decat daca nu a fost exprimata gresit. Asa cum ti-am spus un pic mai sus "de multe ori" inseamna adesea, ce este mai mult decat "poate". "Poate" este neutru, cand spui "de multe ori" nu este. Nu stiu daca ai auzit vreodata de scala probabilitatii. Incepe cu partea negativa: niciodata, rareori poate/posibil de multe ori si intotdeauna. "Poate", te mentine neutru. "De multe ori" si "intotdeauna" sunt pozitive, adica cu probabilitatea de a se intampla. Cand eu iti spun ca oamenii nu reactioneaza la fel in toate tarile (adica am o viziune negativa din punctul de vedere al probabilitatii) si tu imi spui ca "de multe ori oamenii reactioneaza la fel" (adica ai o atitudine pozitiva din punctul de vedere al probabilitatii), pozitia ta mi se pare destul de clara si destul de opusa pentru ca nu ai folosit un termen neutru. Nici nu mi se pare ca te indoiesti de pozitia ta. Uite aici si celalalt citat al tau : ", dar cred ca o mare parte sunt valabile pentru toti oamenii, din orice tara ar fi". Intr-adevar, este doar imaginatia mea care crede ca vrei sa spui ca reactiile oamenilor sunt la fel in toate tarile, dupa ce mai folosesti si "o mare parte". De fapt tu nu ai sustinut niciodata ca rezultatele chestionarelor sunt la fel in toate tarile. Uite aici si citatul din ultimul tau raspuns: "Degeaba imi spui tu ca nu stiu sa explic, pentru ca numai cineva care nu e in stare sa inteleaga poate sa ajunga la concluzia ca eu am sustinut ca rezultatele chestionarelor din alte tari sunt valabile si pentru Romania, ca oamenii reactioneaza la fel in toate partile lumii".
Intr-adevar nu am venit cu argumente care sa sustina ca exemplul lui Endoryus este valabil, eu am venit pur si simplu cu ipoteze pentru care ar putea fi valabil. Atat. Daca nu ai fi vrut "sa incerci sa aduci argumente care sa demonstreze ca rata divorturilor din Romania din cauza pierderii unui copil e mai mica ori cel mult egala cu cea din tara sau tarile la care faceau referire studiile", nu ai fi inceput sa imi spui ca in Romania sunt per total mai putine divorturi. Si da, ai incercat intr-adevar "sa imi explici ca e posibil sa fie si motive care sa duca la scaderea numarului", iar singurul tau tau argument uite-l aici : "In legatura cu divorturile (ca de la asta a pornit discutia), in Romania sunt mult mai putine divorturi decat in SUA, Franta (si eu am o gramada de colegi cu parinti divortati) si in alte tari, asa ca poti sa presupui ca oamenii din Romania se hotarasc mai greu sa divorteze, oricare ar fi motivul, deci si in cazul in care pierd un copil", deci ca per total exista mai putine divorturi in Romania si ca pot exista motive care sa micsoreze fie numarul total, fie numarul celor care nu divorteaza din cauza pierderii unui copil. In cel din urma caz, nu am exclus posibilitatea altor motive care pot contraataca motivele pentru care un cuplu care si-a pierdut copilul poate divorta, dar cum tu nu ai venit cu niciun motiv, nu aveam ce sa comentez, desi logica asta este un pic ilogica. Iar in primul caz, daca te referi ca exista motive care sa scada numarul total al divorturilor, avand in vedere ca asta ai mentionat in exemplul tau ti-am zis ca nu este un argument, pentru ca numarul absolul nu conteaza. Iar apoi ti-am explicat de ce nu conteaza.
Imi pare rau pentru verisorul tau, insa eu nu dezbateam aici motivul pentru care ai intrat pe Internet sa cauti diverse studii. Eu pur si simplu ti-am spus ca a cauta studii pe Internet fara sa ai pic de cunostinta de cauza, nu te va ajuta in a delimita intre studiile credibile si cele eronate. Din nou, vii cu idei care nici nu au legatura cu subiectul de fata si pentru a nu stiu cata oara imi pui cuvinte in gura si anume faptul ca eu cred ca tu ai luat studiile alea fix ca sa ma contrazici pe mine. Nu m-a interesat niciodata din ce motive le-ai cautat. Fie ca erau pentru verisorul tau fie ca erau ca sa ma contrazici pe mine, rezultatul este acelasi. Motivele tale chiar nu conteaza. Nu despre asta discutam.
Este de inteles ca nu imi intelegi logica, avand in vedere ca nici macar nu intelegi ceea ce spui tu singur si sustii ca ai o pozitie cand de fapt ai alta pozitie. Faptul ca am cunostinte in acest domeniu ma face (cel putin) mai capabila sa vorbesc pe subiectul asta, decat cineva care nu a studiat niciodata subiectul. Dar tu poti considera in continuare ca studiile intr-un anumit domeniu nu te fac capabil sa discuti despre domeniul respectiv. Aminteste-ti lucrul asta, data viitoare cand vei merge la doctor.
Cat despre etichetare, toata lumea o face. Este un proces mental care are loc in mintea tuturor. Acelasi proces care sta la baza formarii opiniilor despre persoanele, lucrurile si evenimentele cu care avem de-a face in viata de zi cu zi.
Da stiu ca asta este zicala, dar am zis sa te trollez putin cu o varianta personalizata si dedicata special pentru tine. Mai exact am vrut sa subliniez ca "calul tau" (scuze de cacofonie) nu este chiar asa de mare precum il vezi si ca esti un pic prea mic pentru a ajunge la un "high horse". Ma gandeam sa spun "your high poney", dar am zis ca as insulta sarmanul ponei, asa ca, vezi tu..am ramas la "horse". Singura mea greseala a fost ca m-am asteptat sa vezi logica din spate, cand evident nu ai reusit nici propria-ti logica sa o pricepi sau sa iti mentii aceeasi pozitie pe intreaga conversatie.
Din nou, pileste-ti putin romana. O parte din frazele tale mai elaborate nu sunt coerente, desi sunt gramatical corecte. Uiti sa faci diverse mentiuni, pui negatii unde nu ar trebui sa existe si folosesti prepozitii si conjunctii incorecte.
Cred ca va trebui sa iti iei o alta portie.
Cred ca iti va trebui o portie numai sa apuci sa imi citesti tot raspunsul. Acum am vazut cat am scris.
Doamne fereste 
nu am mai citit atat de la bac de anul trecut. oricum, citesc posturile la amundoi nu e ca numai la tine. as fi vrut sa "ma bag" si eu dar am lasat-o balta de la primele posturi ale lui cand a zis ceva de genul " oricum nu cred ca faza cu 20 de familia care a ziso e macar adevarata". nu imi bat capul. am vazut totusi prostia care a ziso cu " oamenii mai peste tot sunt la fel " atunci chiarca o las balta . un mic exemplu ca oamenii nu sunt chiar la fel. In Romania se casatoresc multi pana in 30 de ani si deja la 35 au 2 copii, aici in Italia astia stau impreuna decenii pana se casatoresc pentru ca ratia de divort din partea femeii e foarte mare. Adica, dupa ce se casatoresc divorteaza si aici e ca in America, barbatul plateste femeii un fel de "alocatie " pana gaseste alt sot si prefera sa nu se casatoreasca prea curand. Sa zici ca oamenii nu se difera doar ca ai citit 5 randuri despre ei e prosteste. Eu macar ma bazez si pe ce am vazut / trait dar nu e mare problema. si eu si tu (cred ) ne credeam la 14 atotstiutori asa ca nu ma "supara" pozitia lui. Mai are de crescut de vazut multe.
Stai linistit, in afara de ce iti zic acum de la mine nu o sa mai ai de citit nimic. Daca inainte mai aveam indoieli (putine ce-i drept), dupa ultimul raspuns pe care mi l-a dat nu am niciun dubiu ca nu mai are rost sa continui discutia asta.
La fel cum nu are niciun rost sa ma apuc sa te contrazic pe tine in legatura cu felul in care interpretezi raspunsurile mele.
Trebuie sa iti spun totusi un lucru. Daca din intamplare stii pe cineva care a facut statistica, poate iti explica faptul ca din cateva cazuri particulare nu se poate trage o concluzie generala.
Sper ca nu ai avut de citit prea mult, am incercat sa fiu cat mai scurt.
Avand in vedere ca si Endoryus si eu am inteles acelasi lucru, sa crezi ca problema este la noi, este o problema. Pe scurt, uite citatele tale "Ideea era ca oamenii din diferite locuri gandesc diferit, dar sentimentele si felul cum reactioneaza sunt aceleasi de multe ori." si "dar cred ca o mare parte sunt valabile (rezultatele chestionarelor) pentru toti oamenii, din orice tara ar fi", ca apoi sa zici "Degeaba imi spui tu ca nu stiu sa explic, pentru ca numai cineva care nu e in stare sa inteleaga poate sa ajunga la concluzia ca eu am sustinut ca rezultatele chestionarelor din alte tari sunt valabile si pentru Romania, ca oamenii reactioneaza la fel in toate partile lumii". Poate nu le-ai vazut mai sus. Atat o sa repet din conversatia precedenta. Nu ii mai acuza pe altii ca nu te inteleg, cand tu te contrazici singur.
Nu am cu ce sa il contrazic, Endoryus are dreptate, oamenii traiesc diferit in tari diferite si se refera pur la experienta personala, asa cum am mentionat si eu la inceput ca se refera. Daca voia studii, cerea studii. Si din cateva cazuri particulare se poate trage o parere personala, este perfect normal si uman. Toata lumea o face.
Asa este, insa nu stiu despre tine, dar egoul meu nu era chiar asa de mare la 14 ani. Cand mi se arata in propriile cuvinte cum ma contrazic singura si cand vedeam ca din mesajul meu mai multe persoane inteleg aceleasi lucru si nu este acelasi lucru pe care il sustin as fi tacut din gura, oricat de atotstiutoare ma credeam, eram totusi capabila sa imi dau seama cand am pierdut un argument. Si eram si capabila sa realizez ca taraganarea de dupa, nu ma face sa arat mai inteligenta sau matura, ci din contra. Bine, eu la 14 ani aveam o obsesie cu maturitatea.
Oricum, ai dreptate se pare ca el nici acum nu face diferenta intre o discutie despre experiente personale si parerile proprii si studiile luate de pe Internet.
Oricum, cred ca am avut prea mult timp liber saptamana asta la dispozitie. )
Ordonare:
După relevanţă
Mi se pare ciudat ca stii atatia oameni carora le-au murit copii. Ai vreo legatura cu asta?
RăspundeAm muncit in multe locuri chiar daca am doar 21 de ani. si cum la locul de munca se barfeste mult, am intalnit aceste familii. desigur ca nici un barbat/femeie nu mi-a zis direct chestia asta, am aflat de la altii, dar dupa un timp cel putin cu barbatii, am discutat aceste chestii dar nici o data nu am avut obrazu sa intreb " de ce a plecat", mi se parea prea deplasat.
Poate fiindca tac'su ii aduce aminte de copchil. Depinde, daca sint capabili biologic ar trebui sa faca altu'. De aia e bine sa ai macar 3 copchii, extrem de putin probabil sa iti moara toti. De ce se despart? Din lasitate.
Interesanta chestie ai zis. toate aceste familie care le-am stiut doar una au avut 2 copii si tot s-au despartit. restul aveau doar 1, si nu au mai incercat dupa nimic, la cateva luni s-au despartit.
Cauza principala mi se pare incompatibilitatea parintilor.Si parintii mei au trecut prin asta si consider ca si daca nu m-ar fi avut pe mine la momentul respectiv, tot ramaneau impreuna(motiv pentru care am un frate acum).
Cunosc destule "familii" care daca ar avea ghinionul sa piarda un copil, n-ar stii cum sa comunice ori sa se sprijine emotional si ar apela la divort in cele din urma.Si da, femeia ar avea initiativa pentru ca ea ar fi cea mai afectata, din motive pe care le-a mentionat si OoBunnyoO.
75 % din divorturii sunt deschise de catre femei motivele sunt
85% din cauze materiale
acuma cu prima ta intrebare posibil acel copil lea tinut impreuna,sti ce urasc la femei nu ca ele se grabesc cu despartirea dar ca fug la altul fara ca tu sa stii si mai si te inseala si inainte si in timpul relatiei,te trezesti ca femeie care o iubesti cu adevarat e o vipera fara suflet, adevararul e ca barbati cand iubesc iubesc sincer, femeile iubesc banii, profitul material atat, nu ai vazut si la greu cine face primul pas inapoi?
"De ce cand un copil moare parintii se despart?" - Pai poate stateau impreuna de dragul acelui copil(?)
". si cum e de femeia pleaca mai mereu?" - Asta ma depaseste
"Pai poate stateau impreuna de dragul acelui copil" nu cred ca e atat de simplu raspunsul. cine stie. asteptam alte pareri
Nu am spus ca ala e raspunsul, doar imi dadeam cu parerea
Am vazut "?" dar totusi mi se parea prea simplul raspunsul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
