De ce credeti ca atunci cand ma plangeam la prieteni si la fete ca la mine in familie era violenta domestica, iar mama era batuta de tata si eu eram batut de parinti, ei fugeau de mine si ma evitau sau nu ma mai chemau afara si prin oras?

Daca situatia ta e diferita fata de a lor esti vazut intr-un mod diferit, depinde si ce varste aveti, tu care ai trecut prin acele clipe intelegi dar daca prietenii tai nu stiu ce inseamna sa stea cu frica in casa nu au cum sa te inteleaga si prefera sa evite subiectul.

Pentru ca aduci energie negativa.
La socializare e de preferat sa participi mai mult cu energie pozitiva, altfel nu-i va face placere nimanui sa stea in preajma ta.
Problemele din familia fiecaruia sunt delicate, si ar fi de preferat sa cauti discutii si rezolvari tot in interiorul acesteia.
Un strain nu are cu ce sa te ajute, daca anunta autoritatile probabil ii vei sari in cap inclusiv tu, ca se baga in familia ta. Daca nu te ajuta cu nimic, ai sa-l acuzi ca nu-i pasa. Nu prea sunt variante pentru el, de aia e de preferat sa nu aduci astea in discutie.

E ok sa-ti versi un "of" izolat, dar sa nu te astepti ca un grup de oameni sa-si rezerve timp pentru ca tu sa plangi pe umerii lor. Nu e nici placut, si nici nu ajuta la nimic.

Pentru ca oamenii nu stiu cum sa reactioneze la asa ceva si multora li se face asa de mila incat nu pot face fata si se indeparteaza in loc sa incerce sa te ajute si sa fie un confidenti pentru tine. Cred ca mai degraba de asta fug, fug de a fi psihologul de serviciu

Pentru că lumea nu vrea să audă problemele altora că deja le au pe ale lor.

De obicei comportamentul se mosteneste si, probabil, nu voiau si ei sa fie prinsi la mijloc si sa capete bataie. Fiind copii, este normal sa fuga de "pericol", oricare ar fi acesta