Pentru a incerca sa avem o relatie buna cu cineva trebuie sa acceptam ca de fapt nu poate exista o relatie perfecta, la fel cum nu poate exista o crestere perfecta. Presiunea perfectiunii are multiple baze, culturale, morale, sociale, de imagine. Pana si in basme exista o Ileana Cosanzeana perfecta care se intalneste cu un Fat Frumos perfect pentru a trai intr-un castel perfect si vor avea o viata perfecta. Este o iluzie sa consideram ca asta ar fi idealul si sa facem totul ca sa fie asa.
Pentru ca vorbim de oameni, trebuie sa luam in calcul faptul ca nu suntem perfecti, ca am fost crescuti de niste oameni imperfecti si ca ne casatorim sau facem copii cu oameni mai putin perfecti. Asta este realitatea.
Dupa ce a trecut perioada aceea ce maxima combustie interioara, incepem sa ne vedem partenerul un pic cu alti ochi. In acest moment trebuie sa vedem ce anume ne-a placut la el si ce anume ne va face sa ramanem cu persoana respectiva. Trebuie sa avem in minte gandul ca daca vrem sa avem o relatie functionala, singura modalitate ar fi sa ne iubim partenerul asa cum este, cu toate defectele lui. Ar fi vorba sa invatam sensul cuvintelor "toleranta", "acceptare", "apreciere" pentru a putea sa ne regasim in timp fata de cel ales si pentru a exista o relatie de colaborare si comuniune buna.
Mai trebuie spus ca in acest demers exista grade de acceptare si toleranta. Partenerul ar putea sa fie pentru cel vizat o oglinda care sa ii reflecte consecintele si rezultatele acestor comportamente sau "defecte", oferind solutii pentru o reflexie si eventual o imbunatatire a lor. Din experienta vietii mele, aceasta afirmatie este reala!
Intr-o relatie trebuie ca ambii parteneri sa isi doresca evolutia celuilat si sa il sustina, dar fara a face din asta o datorie la care este supus pe viata, din care sa isi faca un scop in numele unei iubiri ideale.
Pentru ca schimbarea sa apara, ea trebuie sa apara sincer, din nevoi interne si nu din ratiuni exterioare, nimeni nu poate sa se schimbe doar pentru ca vrei tu, nimeni nu poate fi altcineva decat este.
O relatie se cladeste in timp si pe masura ce doi oameni ajung sa se cunoasca foarte bine si se stabileste undeva. Dragostea puternica de la inceput este inlocuita de incredere, devotament, certitudine, respect.
Ca o relatie de cuplu sa fie perfecta este nevoie ca cei doi, sa fie constienti ca partenerul trebuie "atras ca un magnet" intotdeauna si dupa 3 sau 40 de ani, daca esti convins ca ea/el este jumatatea sa.
Sunt casatorita de aproape 40 de ani. Nu pot sa-ti spun ca toti acesti ani au fost ideali, ca as minti.
Ce as putea sa va sfatuiesc,pentru ca ma adresez mai multor tineri,este sa fiti voi insiva. Crezand ca daca faceti pe plac celuilalt reusiti sa construiti mai mult,va inselati. Tot ceea ce este cladit pe neadevar, exagerare, impunere si prea multe compromisuri va duce la esec.
Dragostea trebuie sa ne faca mai buni, sa ne faca sa ne simtim intelesi, respectati, iubiti pentru ceea ce suntem si ceea ce facem.
Vorbesti doar despre o dragoste visata numai de tine,imposibila celorlanti,o dragoste cu ferestrele larg deschise spre prima dragoste si doar cu un ochi de geam spre obisnuit si acela inchis si uiti ca, daca prima dragoste ramine pentru tine soarele care-ti lumineaza sufletul, ei bine ca orice soare el va raminea departe.
Buna. Imi place enorm ce ai scris. Si recunosc ca undeva pacolo ma regasesc. Totusi sunt de acord cu ce ai spus dar trebuie sa zic ca o relatie perfecta nu poti sa ai oricat te-ai stradui. Si in special barbatul care nu spune ce crede, nu o contrazice, asa cum spune KonnstantinC, din punctul meu de vedere nu prea mai arata a barbat. Intr-o relatie e bine ca fiecare sa isi spuna punctul de vedere, fara jiginiri sau mai stiu eu ce altceva. Nu cred ca tie ca barbat ti-ar conveni sa fii jignit.Acest lucru este valabil si pentru noi femeile. Am o relatie de 2 ani si pot spune ca au fost parti frumoase si unele mai putin frumoase, dar intotdeauna am invatat ceva din ele. Depinde si cum percepem relatia. Da, fac planuri de nunta si alte blabla-uri si oricate certuri, contraziceri sau momente mai putin placute pe care le-am avut, toate nu arata decat cum ne-am comportat unul cu altul cat am gresit si cat suntem dispusi sa cerem de la celalalt. Cat despre prieten...prefer ca prieteni alte persoane si nu iubitul. Iar cei care lasa garda jos asa cum spui tu o fac probabil din iubire, insa o iubire curata si impartasita, acest gest nu va fi tratat ca o slabiciune.
Si in incheiere, o relatie din punctul meu de vedere este mult mai mult decat o arta, pricepere, maiestrie. Este punctul unde viata incepe cu adevarat, unde inceputul pare desprins dintr-un basm iar sfarsitul...care sfarsit? Succes!
Ceea ce spui tu mai sus e o problema intampinata de cei fara experienta, ma refer la baieti/barbati. Aum sa fim si seriosi. cati crezi ca au o relatie stabila de aici?:d foarte putini, pentru ca majoritatea nu stiu ce implica o relatie. Ce ai spus tu la inceput ".O gasesti, o placi, aveti ceva in comun, ai impresia ca o iubesti, va cunoasteti si, hop, relatia e pe roti" - ei. asta o sa auzi si vezi cel mai des. forma de "relatie' dar de fapt e o mica aiureala, vrajeala sau o aventura.
O relatie s face in timp smd.
Cat despre pretentile ei. cand esti intr-o relatie ai cam exagerat. Nu stau la funu ei sa ii fac pe plac cu toate dulcegariile care are ea nevoie. Daca vrea ceva dulce, sa suga o acadea!
Si acum randu meu, ca tot ai deschis subiectul asta. O sa mai adaug si eu ceva.
Faza ca orice spui fara sa iti dai seama, mai tarziu va fi folosit impotriva ta e aadevarata tocmai de aceea prefer sa fiu discret si asta ar fi inca ceva de adaugat la persoanele care la o intalnire deschid gura cam mult :d
Litera de lege; nu-ti jigni niciodata iubita.
N-o iubi din vorbe,iubeste-o din fapte.
Nu te contrazice nciodata cu ea.
Nu incerca sa-i demonstrezi logic ca ai dreptate,
asta ar fi o dovada de slabiciune din partea ta.
Nu consuma o relatie la telefon sau pe mess, oricum telefon dauneaza:d Telefonul
e bun doar ca sa aranjati intalniri.
Din experienta comuna a barbatilor,de-a lungul timpului,s-a constat ca tipele nu dau doi bani ruginiti pe barbatii in fata carora aleg sa-si verse sufletul,cu toate ca ele spun ca tin la acesti barbati, ca-i pretuiesc, bla bla.Realitatea si faptele lor arata cu totul altceva decat ce spun ele.
Nu-i arata ca esti gelos sau mai rau. disperat, astfel o vei ridica deasupra capului tau si ii vei da satisfactie.
Ar mai fi multe de spus da ma rezum la atat! oricum nu-s multe persoane pe aici care sa intleaga esentialul
Salutare!
In mare parte sunt de acrod cu tine. Mai ales la faza cu "Femeia este un hard-disk". Si totusi atunci cand ne simtim bine, cand uitam toate "cele cu care ne-ati gresit" stim sa va iubim asa de frumos. Ma insel?
Ho ho... sentimente, sentimente. Uitati de toate prostiile noastre si noi de ale voastre si totu e ok... pentru putin timp apoi vin contradictiile.
Ne iubiti frumos? si noi, si noi!
Normal, iubirea e frumoasa. In plus, ce ar fi viata fara rele, contradictii&co? Un loc plictisitor, scarbos de siropos
Recunosc ca ma supara foarte tare cand iubitul imi spune ceva care imi deranjeaza orgoliul, dar si el are orgoliu si stiu si eu sa il gadil la nevoie. Da, in mare parte e complicat sa iti faci o relatie pentru ca trebuie sa stii cand sa lasi lucrurile sa mearga singure de la sine sau sa stii cand sa taci si sa vorbesti. Dar rezultatul e intotdeauna neasteptat, nu-i asa?