De ce in ziua de azi marea majoritate a adolescentilor si a copiilor nu se inteleg cu parinti?

Adica vad pe site intrebari la care raspusuri poate avea doar mama sau tata insa multi se bazeaza pe niste necunoscuti...

Cred ca din cauza a doua mari grupe de motive, una tinand de parinti si cealalta de adolescenti/copii.
Parintii sunt tot mai preocupati de munca lor, mai stresati, au tot mai putin timp liber pentru copii si sunt mai conservatori, au alt set de valori privindu-i pe acestia.
Copiii au asteptari mai mari de la parinti, fata de generatia anterioara, sunt influentati in acest sens de catre informatiile obtinute din massmedia(tv, internet, ziare etc), doresc o libertate mai mare si drepturi mai multe, sunt mai libertini si n-ar vrea sa-si asume si obligatiile presupuse de varsta - invatatura, ascultarea de parinti, micul ajutor pe care-l pot da in gospodarie etc.
Din dorintele si asteptarile diferite ale fiecarei categorii, precum si din intelegerea diferita a relatiei parinte-copil, se nasc diferendele care, neaplanate la timp si din fasa, degenereaza in reprosuri si certuri. Cred ca este foarte necesar ca parintii sa-si faca mai mult timp pentru discutii si joaca, numai altfel putandu-se stabili o incredere reciproca si o apropiere benefica ambelor categorii, prevenindu-se astfel si diferendele si bazarea pe necunoscuti. Numai bine!

Toti aveti perfecta dreptate si va felicit pentru maturitatea cu care ati raspuns. Este cea mai frumoasa intrebare si am citit cele mai frumoase raspunsuri de pe tpu.Acest lucru imi da de gandit. Problema e foarte bine cunoscuta, de ambele parti, dar nu se poate face nimic pentru remedierea ei.Consider,ca mai mare vina au parintii decat copiii, pentru ca ei trebuie sa fie ca mesterii care manuiesc papusile. Un copil, trebuie educat din burtica mamei, pana la maturitate, orice se face intr-o familie trebuie sa fie insotit de educatie. Daca un parinte educa copilul, nu poate sa mai apara vreun conflict, sau doar unul mic, care se poate usor rezolva.Am observat ceva in strainatate:copii sunt bombardati cu mii de jucarii si de rahatisuri si totusi nu sunt fericiti. Ei au mai mare nevoie de parinti decat de jucarii. Tipa in autobuze, in magazine, au impresia(cei mici) ca totul li se cuvine. Cine e vinovat? Parintele, care, ca sa fie liber, ofera copiilor ceea ce vor. E gresita o astfel de pozitie. Copilul trebuie educat sa astepte, ca lucrurile au o valoare intrinseca, ca.multe.Oare de ce eu nu am avut probleme cu copilul meu? Pentru ca 80% din timpul meu, i l-am dedicat lui.

Problema este ca in ziua de azi de multe ori stie puiul mai mult decat gaina. Si ca parintii sunt plecati saracii toata ziua sa faca un ban, sa poata sa-l tina pe puiul lor la scoala, iar cat sunt de obositi de asta nu mai pot rezolva si problemele micutului.

Pentru ca se cred din ce in ce mai multi rebeli.Sau neintelesi.Cand ei inca nu si-au sters mucii de la nas, critica parintele care munceste pentru el.Nu zic ca e vina in exclusivitate a copiilor si parintii gresesc mult atunci cand ii rasfata. Unui copil cand ii pui totul pe tava nu mai invata sa lupte pentru ce vrea.Si poate si mai rau de atat:nu stie sa respecte si desconsidera munca altora.Parintii sunt foarte ocupati sau plecati prin alte tari.Sa iti lasi copilul la 5 ani cu bunicii si sa te intorci peste vreo 10 ani si sa ai pretentia sa vezi un om din el e deja prea mult.Eroi sunt acei parinti care indiferent cum ar fi copilul lor sunt alaturi de el constant

Parintii, unii, sunt prea ocupati, iar altii sunt indiferenti fata de ei si nu exista comunicare si nici sentimente de dragoste, grija, respect pentru cei apropiati; nu exista armonie in familii. Ar mai fi si faptul ca li se cam ofera totul acum copiilor si nu mai apreciaza nimic, nu cunosc valoarea lucrurilor si a gesturilor si nu au avut necazuri, (sau altii prea au avut) probleme reale din care sa invete cate ceva despre viata.

Sincer am observat acest lucru. dar nu pot intelege nemultumirile lui. Nu stiu ce parinte doreste raul copilului? oare nu fac suficiente scrificii?/ asa gindesc ei.[sunt mama si sincer ma inspaiminta aceste lucruri E revoltator ca aceasta generatie chiar nu apreciaza eforturile parintilor.

Pentru ca majoritatea parintilor sunt plecati in strainatate sau sunt plecati la servici toata ziua si nu mai au timp de copiii lor
sau stiu si parinti carora nu le pasa nu stiu sa-si asculte copilul, chiar daca ar avea timp
si din vina copiilor, de multe ori cand avem nevoie de un sfat, mergem la prieteni sau la un necunoscut, pe net si ne descarcam lor in loc sa le cerem ajutorul parintilor

Intotdeauna s-a creat o "prapastie intre generatii", dar in ultimii ani faptul ca tinerii comunica mai mult intre ei(iar exempele negative circula cu viteza f mare), ca scoala are mai mica autoritate(spre deloc), ca exemplele ce le da societatea sunt de genul :la ce scoala/cultura? la ce morala?, totul e sa te descurci!, manelele transmit zilnic la maxim" banul e totul!", mijloacele media prezinta zilnic "VIP" -uri care de fapt sunt de mserie pitzipoance, cocalari, hoti si sarlatani...
Toate astea fac ca bunicii, parintii, profesorii sa para niste neadaptati la vremurile moderne!
Datoria lor e sa va dea bani multi pentru tzoale (de firma) si pentru distractii cool!

Eu ma inteleg foarte bine cu mama. Chiar o pot considera o prietena foarte buna uneori. Poate si pentru faptul ca pierderea tatalui ne-a apropiat enorm. Ma pot baza oricand pe ea si se intelege cu toti prietenii mei. O deranjeaza ca o cred mai atragatoare decat mine si nu imi place sa o las sa se cunoasca cu tipii de varsta mea pe care ii plac. Sunt singurii pe care ii ascund de ea

La baza conflictului intre generatii sta in primul rand caracterul dinamic al societatii care schimba de la o generatie la alta care schimba valorile si convingerile.
In al doilea rand majoritatea celor care pun intrebari mai mult sau mai putin relevante pe acest site nu au depasit adolescenta care este reprezinta o perioada "furtunoasa" prin care toti vor trece, trec sau au trecut. Este momentul cand incepe perioada de cautare a individului pentru a se autocunoaste. De exemplu pe vreme parintilor nostri scoala era priciva cu mai multa sfiala disciplina si respectul fiind factorii de baza.Pe cand acum vedem cat de rau a ajuns invatamantul romanesc( nu are rost sa mai dau detalii fiecare dintre noi a auzit si a vazut) profesorii nemaiavand nici o autoritate printre pustanii de 15-16 ani.
Nevoie de independenta sta la baza conflictului dintre generatii, independenta care uneori folosita in exces transforma tinerii in niste hulangii atentie nu toti

pa

Pentru ca asa este perioada adolescentei.

Parintii au tendinta de a percepe pubertatea si adolescenta ca fiind o perioada intunecata si amenintatoare din viata copilului, dar nu trebuie sa fie astfel. Intervalul acesta poate reprezenta o perioada frumoasa si creativa, atat pentru copii, cat si pentru parinti, daca este 'gestionata' corespunzator.

Una dintre cele mai frecvente caracteristici ale adolescentei o constituie spiritul de independenta fata de parinti, coroborat cu dorinta de revolta. Problema este ca nu intotdeauna aceste izbucniri ale tinerilor pot fi atribuite exclusiv adolescentei, ci si contextului familial si social.

Mda... Poate pentru ca parintii sunt mult prea critici si isi fac pre multe griji pentru noi.[parerea mea si doar a mea]

Pentru ca ei gandesc diferit. Fiecare face parte dintr-o alta generatie, care are implicit alta gandire si alte activitati diferite. Uneori copiii percep acea protectie a lor altfel. Iar uneori parintii fac din acel presupus bine si din acea "protectie" ceva exagerat. De ce se bazeaza pe niste necunoscuti? Pentru ca le este mai usor sa se confeseze lor. Unora le este rusine sa le spuna rudelor ce au. De aceea si aceste intrebari ale lor.

Copii nu se mai pot intelege cu parintii deoarece multi copiii vor sa faca doar ce vor ei
multe certuri se fac din cauza ca copii isi incep viata sexuala prea devreme sau din cauza prietenilor pe care ii au acesti copii

Deoarece exista marele conflict intre generatii, cauzat de lipsa de comunicare si de intelegere intre parinti, bunici si copii. El nu se poate atenua decat prin ascultare, intelegere si sprijin. Cei mici ii considera pe cei mari "deplasati", iar cei mari nu vor sa aiba incredere in copilul lor si il cred neputincios de a face anumite lucruri. Copiii nu-i pot intelege pe parinti pentru ca ei nu au fost parinti niciodata, iar parintii pentru ca au uitat ca si ei au fost copii. Este trist, dar incercati ca data viitoare sa va priviti mai frumos mama sau tatal, ca doar de ei veti avea parte toata viata pentru sprijin!

Sa traiti frumos!

Increderea parintilor este spulberata. asa intervin certurile, regretele copiilor si pedepsele copiilor. un chin, dupa parerea mea... se bazeaza pe necunoscuti deoarece considera ca nu pot impartasi totul cu parintii. le este frica de morala de care vor avea parte.

Tu dragule ai incredere decat in familia ta nu crede ce spun alti prosti