Mama ta te iubeste. Ceea ce nu realizezi, inca, la aceasta frageda varsta, este ca iubirea, cu timpul, capata forme diferite. Nu exista locul 1 si locul 2. Nu e ca si cum v-ati lua amandoi la intrecere pentru un premiu . Daca ati fi frati, as mai intelege, dar voi doi, in ochii mamei tale sunteti SOT si FIICA. Sunteti diferiti in ochii ei. Sotul are nevoie de un tip de iubire, fiica de alt tip iubire. Sunt foarte curios de ce nu-ti pui intrebarea daca tatal tau te iubeste. Pe vremea cand tu inca nu existai, parintii tai au hotarat sa imparta iubirea intre ei doi. Dupa ce ai aparut tu, tatal a fost nevoit sa imparta iubirea primita de la mama ta cu tine. Altfel spus, tatal tau a ingaduit sa fie "saracit" de iubire ca tu sa poti creste sub protectia blanda a mamei tale. Un copil are nevoie de aceasta iubire, dar doar pana la o anumita varsta. Esti adolescenta acum. Iubirea mamei nu va mai fi la fel de protectoare, va trebui sa te lase ceva mai libera ca sa poti invata si de una singura ce-i viata. Ca atunci cand parintii celei mai bune prietene ale tale au plecat pe undeva si voi ati fumat pentru prima data. Ne intrebai de ce te doare gatul, eh... Ca tigarile nu-s bune, de-aia . Dar trebuia sa o intelegeti pe pielea voastra. Sau atunci cand voiai sa iei incaltaminte de 600 de lei pentru baiatul de care iti placea. Oare mama ta s-ar simti mai putin iubita daca ar afla ca pentru ea nu te-ai gandit sa iei ceva atat de scump?
Mama ta face ceea ce trebuie. Doar pentru ca nu o mai face ca inainte, nu inseamna ca nu o mai face deloc. Sau mai putin.
Nu te muta la bunica. Bunica iti poate oferi ce ti-ai dori tu, dar nu ce ai nevoie cu adevarat.
Înainte să fii dta pe lume, în familia ta au fost doar tata și mama. Ei se cunosc de mai mult timp. Sunt sigur că mama te-a iubit până acum, căci ți-a dat lapte de la ea. Și spui așa, că până acum 2-3 luni era mai apropiată de tine. Atunci tatăl era pe locul 2. Ei vezi, acum este rândul lui la locul 1. Mama sunt sigur că te iubește la fel de mult. Nu totdeauna iubirea este așa manifestă, ci ea poate fi mai discretă. Dar tu o iubești? Arată-i că o iubești, prin gesturi mici, câteva minute. Ai văzut un pisic cum cere mângâieri în realitate, în filme sau pe You tube. Fă și tu la fel. La sora mea acasă sunt trei câini de mărimi diferite, de rase diferite. Când oamenii din casă se așează seara la un pahar de vorbă liniștită, cei doi câini de dimensiune mai mare se așează lângă oamenii care discută, cu așa niște mutre serioase de parcă ar înțelege omenește, de parcă ar înțelege problemele. Poate că nu înțeleg cuvintele dar simt atmosfera. ei simt că oamenii aceia se iubesc, le simt gândurile și se simt fericiți, că fac parte din familie, din gașca asta faină. Pe măsură ce intră, ei câinii mai mari în această stare de spirit, ei probabil că se îndepărtează sufletește de cel de dimensiune mică. Așa se întâmplă, dacă te uiți la cei doi câini mari, ei ascultă cu atenție pe oameni și parcă vezi pe fața lor că aprobă cele spuse, că au aceeași părere, de parcă ar fi niște înțelepți. Atunci câinele cel mic se simte complet neglijat. Cei doi câini mari se ocupă de oameni, de el nu se ocupă nimeni, nimeni. Asta îl enervează enorm. Atunci se bagă în mijlocul cercului format din oameni și câini și începe o ceartă și ne spune la toți, pe limba lui.
- Nu sunt de acord cu ce se întâmplă aici! De mine de ce nu se ocupă nimeni?
Atunci oamenii mari înțeleg, cineva îl ia în brațe, îl mângâie, îl așează lângă el.
Și dta ești ca acel cățel. Și ai învățat o lecție importantă, că cei ce stau împreună, stau pentru că se iubesc. Dar asta nu este suficient, trebuie să își și arate unul altuia iubirea, prin gesturi mici dar importante. Sunt convins că această lecție este bună pentru tine. Datorită ei, dta în viitoarea familie vei proceda așa cum trebuie. Curaj. Niciodată nu o fost, să nu fie cumva, cum zice ardeleanul...
Spune i ca ai nevoie de afectiune! Ce ai fi facut dacă aveai multi frati? Atunci da ignoranta! Invata sa te iubesti tu pe tine mai mult si asa nu vei mai plânge!
Este normal sa fii pe locul2.
Maine poimaine te mariti si pleci cine stie pe unde, iar mama ta o sa ramana tot cu nr 1.
Ba te iubeste. Dar si tatal tau vrea atentie. Si daca nu-i da, el nu fuge la bunica, ci la alta femeie. Si atunci, tu nu mai ai bani pentru multe lucruri.
Vorbeste cu mama si spune-i ca vrei si tu sa vorbesti macar o ora pe zi, cu ea. Va intelege.
Oamenii sunt complicati. Cred ca cel mai bine ar fi sa discuti cu ea si sa ii spui ceea ce simti. Nu cred ca ar trebui sa iei astfel de masuri, decat daca este neaparata nevoie.
Spune-i ce simti, vorbeste cu ea, incearca sa te apropii tu de ea. Stiu ca e greu sa simti ca esti pe locul 2, dar pana la urma gandeste-te ca exista copii ce nu se pot bucura deloc de prezenta mamei lor. Tu iubeste-o asa cum este ea, pana la urma a avut grija de tine si sunt sigura ca iti mai poarta si ea o iubire si chiar de nu ar fi asa, tu de ce nu ai putea-o iubi chiar si asa de ea nu ti-ar oferi nimic la schimb?
Hey,te inteleg, la fel ma simt si eu, pe locul doi.De asemenea mama il iubeste mai mult pe fratele meu si vad asta prin faptul că îi spune asta mai des, il alianta mai des, si asa mai departe.Eu m-am obisnuit cu acest lucru.La început si eu plângeam.Ti-as recomanda sa vorbesti cu ea si sa-i spui ce ai pe suflet, te-ar ajuta, crede-mă.As putea sti si ce varsta ai?