Dupa parerea mea timiditatea e diferita de introvertire. Dar pot merge mana in mana, timiditatea este frica aceea de a nu fi judecat sau de a nu supara omul, ceea ce duce cu timpul la introvertire pentru ca datorita fricii, este agitat, si din agitatie face prostii, si ajunge sa fie demoralizat dupa ce face prostiile si apoi se inchide in el pentru ca incepe sa se creada un prost, un om de nimic, si asa ajunge la o introvertire. Iar introvertiti, nu sunt neaparat timizi, ei au ideile lor, poate idei proaste despre lume (gen ca toata lumea e proasta si el nu vrea sa faca parte din ea, ca el e mai superior decat ceilalti) sau pot fi introvertiti inteligenti, care stiu ce trebuie sa vorbeasca cat sa vorbeasca, si se axeaza mai mult pe cunoastere, pe descoperiri, pe intelegere si asta il face mai mult sa se regaseasca pe sine, sa stea mai mult cu sine, si nu ii prea plac gastile care poate vorbesc urat si fara sens. Parerea mea.
Eu n-am remarcat asta. Dimpotrivă, parcă sunt chiar mai apreciaţi Lumea e plină de palavragii, mai trebuie şi oameni care gândesc.
Pentru ca sunt. Dar este un zid f subtire care cica poate fi darmat. De obicei cu stimulente.
Nu toți oamenii introvertiți sunt timizi. Timiditatea e cu totul altceva. Există extravertiți timizi.
Nu neg nimic.
Asa cum au zis multi, sunt doar niste prejudicii! Bine, nu sunt asa departe de adevar, pentru ca de multe ori introvertismul si timiditatea merg mana in mana din lipsa interactiunilor sociale! Timiditatea insa am rezolvat-o la o doamna psiholog!
Unii sunt extravertiți timizi.
Sunt considerați nebuni doar dacă sunt geniali și introvertiți probabil.
KKarl întreabă: