De ce se dorește a avea un copil, numai ca să ai un urmaș și să-ți "poarte" cineva de grijă la bătrânețe?
Exact, am 20 de ani, sunt la facultate, mă descurc bine dpdv financiar, dar nu vreau să am un copil sau nu aș vrea, chiar dacă s-a stârnit o discuție în familie pe această temă, cum că "nu există să nu ai copil, nu se acceptă". Este viața mea, eu decid dacă vreau sau nu să las urmași, nu este decizia părinților mei că vor să devină bunici 
. Știți cum se spune "vrutu-i liber", dar pentru faptul că mi-au impus-o practic, spunând-o cu multă convingere, asta m-a deranjat foarte tare. De când decid ei ce fac eu cu viața mea?
Și de aici am ajuns la căsnicie, casă, familie, etc. La fel întreb, de ce căsnicie, cu ce mă ajută pe mine căsătoria că nu înțeleg? Pentru ce? Pentru că "ea" îmi ia numele de familie și pentru că scrie pe hârtie (certificatul de căsătorie) că-mi aparține? Eu credeam că "dragostea", acolo unde există cu adevărat, nu se exprimă prin hârtii sau certificate. Tot aud din când în când "Când o să te însori", adică nu prea curând pentru că, din punctul meu de vedere, la fel, mi se pare o mobilizare inutilă, o risipă de bani, pierdere de timp pe la starea civilă, etc. Timp pe care pot să-l fructific altfel și bani cu care pot face orice altceva.
Faptul că mi se bat apropouri, din când în când, despre "însurătoare și copii" mă stresează și mai tare.
Eu am decis și nu, nu vreau copil, nici acum, nici prea curând. Nici forțat fiind, n-aș vrea, poate să implice orice tentativă...
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
La 20 ani e usor sa zici ce ai sa vrei la 30
daca ajungi la 30 si ai aceleasi sentiment e fix treaba da si doar a data daca faci sau nu copii
A trecut ceva vreme de atunci 
, asta cu virginitatea s-a ofilit de când aveam 16 ani.
Complet de acord cu tine, sa faci un copil e un calvar, si sa te insori tot un calvar.
N-am citit tot xD dar eu spun asa:
Asta e o chestie de pe vremea comunistă, unele familii aveau si peste 10... De ce?
Ca atunci avea lumea campuri si n-avea cine sa le munceasca!
Si in principiu, de rude si vecini care te tampeau la cap pe vremea aia! Erai de rasu satului daca nu aveai familie!
Da, unii au si chestia cu mostenitori si sa duca numele mai departe!
Fiecare face ce vrea si daca cineva nu-i multumit de cum ne traim noi viata, sa ne pupe acolo unde nu bate soarele!
Crezi ce vrei , doar am infirmat ceea ce ai spus mai devreme.
Totuși, vreau să înțeleg care-i legătura dintre ceea ce-am întrebat eu și ceea ce-ai răspuns tu inițial? Poți avea o viață sexuală intensă, neinplicând niciodată un "copil", nu degeaba avem prezervative, nu degeaba există pilule, nu degeaba există avortul medicamentos.
Dincolo de asigurarea ca va avea cine sa iti poarte de grija la batranete, sa ai un urmas (sau poate chiar mai multi) e un mare motiv de mandrie. Iar lumea te va privi altfel, cu mai mult respect.
Tu de ce nu ti-ai dori unul?
Tu fa ce vrei tu si lasa-i pe parinti si altii, daca vor nepoti zi asa "faceti-va nepoti, ca voi vreti".
Parca esti fratele meu, si eu gandesc ca si tine.
Nu trebuie sa te mai streseze, ignora-i, nu mai baga in seama ce zic, zici si tu da da da, sau eviti subiectul si gata foarte ferm.
Eu de ex nu vad nimic simpatic la copiii mici, urla, orocaie, sar de colo colo ca niste arcuri, imi mananca sufletul.
A, asa sa iau pe cineva cu un copil de la 13 ani in sus da, mi-ar place, ca e liniste, poti discuta cu el, etc, dar nu cand sunt mici.
Pe langa bani cheltuiti si altele.
Casatoria = obligatii, compromisuri.
La multi aud "aaa pai nu te mai poti distra daga acum, esti insurat", adica e mai rau ca inainte! Pai atunci de ce sa fac ceva de genu, ca sa-mi fie mai rau ca inainte?
Eu sunt adeptul sa am o prietena, sa ne placem, stam cat merge si atata, fara obligatii, fara nimic.
Nici eu nu am inteles ce casuna lumea in obsesie pe copii.
Ca sa nu mai spun ca poate strica relatia, chiar un psiholog zicea ca un copil venit = 60 % divort.
Femeia se ingrasa, nu se mai ingrijeste, incepe sa dea atentie doar aluia, si tu esti de mobila acolo.
Asa ca aia e.
Pentru a pastra continuitatea speciei, asta ar fi un motiv stiintific din punctul meu de vedere.
Ce-ar fi daca de la un punct niciun om barbat sau femeie nu ar mai vrea copii. La un moment dat am muri toti si ar ramane planeta goala, nu ar mai exista evolutie in nimic pentru ca nu mai exista fiinte care sa gandeasca spre evolutie.
Si daca ar ramane planeta goala ce? Asa cum miliarde de planete sunt goale bine mersi, asa poate fi si pamantul.
Si nu mai exista evolutie, si?
Si asa am distrus-o, deci i-ar fi mai bine planetei fara noi.
"Femeia se ingrasa, nu se mai ingrijeste, incepe sa dea atentie doar aluia, si tu esti de mobila acolo."
Esti pe post de mobila pentru ca ai burta de bere, iti atarna tatele peste burta de bere si nu iti mai vezi papucii din cauza burtii de bere! Ala mic e adorabil!
Niciodata sa nu spui niciodata. De multe ori persoanele de 20-30 de ani nu isi doresc copii apoi pe la 35 sau mai tarziu se razgandesc. Pentru ca intr-un final te vei satura de aceeasi rutina si oricat de bogat ai fi simti ca mai vrei ceva in viata ta.
In viata totul trebuie sa aiba un echilibru ca sa fii fericit. Pentru ca exista si multi oameni carora le pare rau ca au facut copii prea devreme si nu au apucat sa-si construiasca o baza financiara inainte.
Eu zic sa salvezi intrebarea asta si cand o sa ai 35-40 de ani sa vezi daca s-a schimbat ceva.
Viata nu e facuta sa ai o singura dorinta toata viata, dorintele se schimba in fiecare etapa a vietii, e firesc
Nu neaparat am ceva contra speciei, dar si daca ar dispare ce? Unde e problema?
Si ideea e sa fim si noi bine, sa am si eu confort, nu neaparat sa servesc specia si atat, in detrimentul meu.
De f multe ori partenerii se inteleg f bine inainte sa faca copii, sunt unu pentru altul, e liniste, bani mai multi, etc.
Am un frate vitreg, n-am menționat despre acest lucru, dar am văzut cum a fost crescut de către maică-sa. Am observat multe lucruri la el, ceea ce e deprimant e comportamentul. Educația pe care a primit-o de peste tot, din ce-a auzit de la părinți (de la maică-sa, taică-meu, de la bunicii lui și de la alți colegi, copii, tovarăși de joacă) este de toată jena. Așa cum a fost crescut (fiind mic ești vulnerabil, tot ce asculți se sedimentează, creierașul copilului este ca un burete care absoarbe toate cunoștințele, fie ele bune, fie rele, el nu știe să discearnă ce este bine și ce nu). Acum, la vârsta de 12 ani
aproape, sfârșit de clasa a 5-a, știe să înjure, să te scuipe, să te jignească direct(chiar acum câteva zile, abia mă abțineam să-l ciondănesc, dar pentru faptul că totuși mi-e frate, chiar dacă nu e de sânge, l-am iertat din milă, așa cum o fac de obicei...), să-ți răspundă în față, să-și facă singur autoritate (nu are dreptul pentru că n-are dreptate în nicio privință, atâta timp cât eu îi vreau binele). Copilul acesta a crescut incontrolabil din punct de vedere psihic. Când crești un copil, îți asumi responsabilitatea de părinte și-i oferi cea mai bună educație, încerci să-l îndrumi doar spre bine, încerci să-l monitorizezi 24/24 până la o anumită vârstă, 13-14 ani, cât de bine se poate. Nu-l scapi din ochi nicio secundă, pentru că se îndobitocește, dovadă comportamentul de care dă dovadă. De asta, oarecum am teama de-a nu reuși a crește în siguranță un copil și de-al proteja, de-ai explica constant și continuu și de-al învăța să prevină, să distingă, să evite grupurile de oameni falși, să caute doar oamenii de încredere în viață, oameni cu bun simț, atât.
Aia e altceva, ai dreptate cand el nu se ingrijeste, nu in cazul ala ma refer, cand barbatul e f okey, ea se schimba, foarte multi zic asta, aveam si la sala destui asa, baietii lucrau, aratau bine.
Cum a nascut aia a lor, gata tati, nu mai avea libidou ca lumea de nici sex nu mai dadeau unele ca lumea, toata ziua in fundul copilului, si el era de prost, multi divortasera si si-au luat viata de la cap din cauza asta.
Am menționat ceva la răspunsul lui @Gusticel, e o mare problemă și ce fel de om va crește în viață (cum va ajunge copilul acela, influențat fiind).
Aşa păţesc şi eu cu rudele.Dar de ani de zile.Şi stai, că pe mine încă de pe la 10-12 ani au început să mă footă la icre.Şi asta de fiecare dată când e o reuniune de familie.Cred că nu a existat până acum vreo ocazie în care să scap. Întotdeauna mi-era groază de întâlnirile astea pentru că ştiam ce mă aşteaptă.Şi mereu, dar mereu era vorba despre aceleaşi două subiecte: măritiş şi copii.Şi nu erau doar un comentariu sau două aruncate aşa scurt, ajungea să fie o discuţie în toată regula.De ceva vreme s-au mai potolit pentru că mă enervez şi mă schimb imediat la faţă, iar apoi nu mai au curajul să continue.
Cu părinţii am noroc pentru că nu insistă pe subiectele astea.Îmi mai zic doar "lasă că vezi tu peste vreo 10 ani", dar de bunică-mea nu scap nicicum.Ne-am şi certat urât de câteva ori din cauza asta, cel mai mult aproape un an nu ne-am mai vorbit.Eu mă irit foarte repede atunci când mi se pomeneşte de căsătorie şi plozi.Am rămas cu traume de la discuţiile alea interminabile de pe vremea când eu încă mă căţăram prin copaci şi mă jucam cu păpuşile, dar ăştia ţineau morţiş să-mi facă capul mare fix cu ultimele lucruri la care îmi stătea mie capul atunci.
Mai am noroc şi cu iubitul meu care e pe aceeaşi lungime de undă cu mine.Nici el nu vrea căsătorie sau copii din exact aceleaşi motive.
De obligat nu poate să te oblige nimeni să te însori şi să faci copii.Că n-o să mai scapi de gura familiei, asta e partea a doua.Nu-i băga în seamă sau stai şi tu încruntat ca mine atunci când vor să deschidă iar subiectul şi poate-poate se simt şi renunţă.
Unii pur şi simplu nu vor să accepte că nu toţi oamenii de pe lumea asta sunt făcuţi să devină părinţi şi că nu toţi ajung să se simtă împliniţi dacă au aceleaşi lucruri.De aia şi sunt atâţia părinţi care n-ar trebui să fie părinţi. Unii, mai ales bătrânii, au rămas blocaţi în trecut şi sunt fixaţi pe "aşa e normal, aşa trebuie".Pe ăştia nu mai ai cum să-i schimbi.Aşa mor.
Mai sunt şi frustraţii ăia care şi-au ratat viaţa din cauză că s-au căsătorit şi au făcut copii prea devreme şi acum încearcă să-i convingă şi pe alţii să facă la fel. Ăştia mi se par cei mai scârboşi.M-am lovit şi de ei.
Macar iti traiesti viata linistit fara copil, gasesti pe cineva cu care sa te intelegi, sa cheltuiti banii pentru voi, etc.
Cand vine copilu, dupa cum am zis si dupa cum viata a aratat, se poate strica treaba urat de tot.
Daca si un psiholog a zis "copilu poate fi egal 60 % divort", e clar, ca se poate de multe ori generaliza treaba.
Sigur ca 50 % poate fi f bine, nu zic nu, sunt multe cupluri care-s f okey cu copil, dar si f multe nu.
Si cand vine de-ti sare in cap, iti tipa, etc etc, s-ar putea sa te saturi fff repede de rutina asta.
Si poti sa vrei multe altele, nu neaparat copil.
Eu am ajuns la 43 ani si nu vreau copii, nu le vad sensul, m-ar incurca, m-ar zapaci si de cap si de buzunar.
Am pastrat ideea de la 19 ani ca nu vreau.
Dar unii se razgandesc ca asa e in randul lumii, vad la altii si vor si ei asa automat.
E ca o moda.
Pai verisoara-mea asa a gandit "aaa pai colegele mele au copii, eu sa n-am?".
Depinde sa stii de f multe ori si de genetica nu doar de educatie, genetica spune ce educatie si cum se prinde!
Eu sunt convins ca fratele tau vitreg seamana la caracter cu maica-sa.
In general baietii mostenesc caracterul mamei, si fetele pe al tatalui. Nu in toate cazurile dar in majoritatea.
De ex unu vede ca tata bate pe mama, si face si el la fel, altul invers "nu vreau sa fac ce a facut tata".
Deci depinde si de cap sa-ti dai seama ca nu tot ce vezi in fam e bun, si mai tarziu te autoeduci.
Daca ai stofa genetica infecta, infect ramai, asta clar.
Poti sa te muti singur undeva daca vrei sa ai liniste, confort si sa stai tu singur, nu sa astepti sa se schimbe cei din jur dupa cum crezi tu ca ar fi bine.
Daca am fi fost cum spui tu prin secolele mult trecute am fi avut o istorie foarte scurta sau chiar inexistenta. N-ar mai fi existat notiunea de multime, de populatie, de natie.
Aș vrea un copil pentru că un copil este cel mai minunat lucru care ți se poate întâmpla ca om.
Minunat până nu scapă de sub control pentru o fracțiune de secundă și devine o piază rea, citește comentariul pe care l-am lăsat legat de felul în care a ajuns fratele meu vitreg.
Da, si daca exista notiunea de natie si altele ce s-a ales? Razboaie, bubuiala, saracie, suferinta, etc, cu cat suntem mai multi cu atata o sa fie mai rau, deci..chiar e indicat sa fie diversitate, unii sa vrea copii, altii sa nu vrea.
Pai nu sa se schimbe altii, e vb de partener, sa gasesti un partener care sa gandeasca la fel.
Si pana la urma daca nu se schimba si ceilalti putin, ne vom manca unii pe altii cand populatia va creste prea mult, sa te vad atunci ce faci.
Mai bine prevenim.
Ptr ca e o indoctrinare de fapt pana la urma.
Aia mari aveau interes in trecut sa aiba cat mai multe slugi si sa aiba soldati sa cucereasca alte tari, si de acolo moda cu copilul.
Si asta va duce la sange, saracie, razboaie, etc.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
