De ce unele femei fac marea greseala de a-si imparti viata impreuna cu,, parteneru,, de viata daca numai exista iubire intre ei? sa fie obisnuintza? tu ce-ai face daca ai avea niste copii la mijloc si sa nu te mai intelegi cu el, ai pleca sau ai sta cu el doar de dragul copiilor?

E vorba de obişnuinţă în primul rând pentru că persoanele respective nu reuşesc să perceapa traiul de zi cu zi fără persoana respectivă, obişnuindu-se să-i fie mereu aproape chiar dacă sentimente numai sunt între ei. Mai e vorba şi de copii dar şi de celelalte bunuri materiale. Avem o casă, o masă împreună, cum să ne despărţim, lasă că stăm împreună până când nu ne mai suportăm reciproc. Nu aş face aşa ceva bineînţeles. În primul rând copilul respectiv nu ar creşte într-o atmosferă plăcută, el ar avea mai mult de suferit văzând neînţelegeri, certuri, etc.

Din propria experienta iti spun ca intervine si obisnuinta dar sunt si sentimente...Nici eu nu am crezut pana nu am pus punct unei relatii de 2 ani.In momentul in care am realizat ce am facut mi-am dat seama ca totusi il iubeam. Daca as avea copii, nu stiu cum as proceda.Acuma depinde si care ar fi relatia dintre mine si el. Daca ar exista batai atat mie cat si copiilor probabil as abandona si mi-as lua si copii.Nu as fi nici prima nici ultima femeie care isi creste copii fara barbat.

Nu poti simplifica situatia in modul asta, vorbim despre relatii intre oameni, nu despre dus iepuri la imperecheat. Sentimentele si conjuncturile sunt complexe si difera de la om la om. Ce zici tu acolo n-are legatura cu iubirea, ci cu o relatie convenabila pe termen scurt. Iar copiii n-ar trebui facuti fara intentia serioasa de a fi impreuna pentru totdeauna. Probabil din cauza asta in alte parti oamenii au inceput sa se casatoreasca mai tarziu.

Pai.iti zic eu tot din propria experienta.am stat in total 10 ani.primi 5ani au fost minunati dupa care a inceput dar nu-mi faci un copil ca maine poimaine inbatranesc si uite asa a aparut primul copil s-a stricat tot si la un an jumate si cel de-al doilea, nu ne mai iubeam se consumase tot pana intr-o zi cand am hotarat sa fac la stanga.am ramas cu un copil si el cu unu, acum am o viata agitata si plina de satisfacti, stau cu chirie si sunt cuplata cu un tip mai mic ca mine cu 8 ani .asa ca daca e greu sa faci la stanga o sa ttreaca ani si o sa regreti ca nu ai facut-o mai devreme bafta.

Da, si de dragul copiilor care ti spun "eu vreau sa stau cu amandoi"si atunci ce sa faci? esti coplesita de ganduri dar totusi nu reusesti sa finalizezi nimic, de ce? nu stiu, poate frica de un nou inceput, teama de a nu da gresi inca o data, curajul, si constientizand ca nu e bine pentru copii stai, stai, si asa trece timpul...

Aici intervin mai multe: dependenta, rutina, societatea in care traim. In multe familii normale iubirea de la inceput scade dar este inlocuita de respect reciproc, de intelegere, de un nou fel de iubire. In altele insa barbatul devine zbirul familiei si frica conduce, aici pe langa altele isi face efectul si acel sindrom al victimei, ceea ce face ca victima sa depinda si mai tare de "asupritor". Acestea sunt, intr-un mod vicios si socant, cele mai "stabile" familii.