De ce unele persoane, să zicem unele care ne cunosc de mai multă vreme, nu-și dau seama de calitățile noastre și rar ne fac complimente sau deloc și nu ne apreciază sau ne consideră inferiori, deși, să zicem că ne-am cunoaște de un an de zile, chiar și mai mult?
La polul opus se află persoane pe care le cunoaștem doar de câteva zile și acestea își dau seama de calitățile noastre și pe baza lor ne fac complimente sincere și ne apreciază.
Din ce cauză apare acest contrast?

Oamenii nu sunt toţi la fel. Nu au fost la fel, de când lumea. Ai cinci degete la o mână şi fiecare e diferit. De ce unul recunoaşte nişte calităţi şi altul nu...sunt mulţi factori care intervin, nu poţi identifica unul în mod expres. Un om este mai superficial, altul e pur şi simplu mai nesimţit, altul poate e chiar tembel. La extrema cealaltă, găsim oameni sensibili, educaţi, cu un simţ al valorii. Cine poate spune de ce? Nimeni. Aşa sunt ei, diferiţi.

In primul rand, cei care nu-ti fac complimente nu au nici un interes sa-ti intre pe sub piele si sa te linguseasca, ca atare, te ignora sau nu-s interesati sa te complimenteze fara motiv.
Cei care iti fac complimente imediat cum te cunosc, nu-i pentru ca ti-ar recunoaste niste calitati, ci pentru ca vor sa obtina ceva de la tine, nefiind de fapt complimente sincere.

Astfel de prieteni se acomodează între ei, și nu vorbesc despre "lucruri pe care le știu deja", în schimb este simțul competiției de a fi sau a părea a fi alpha față de celelalt. Dacă vorbești despre chestii filosofice, reale, problematice, e ca și cum ai avea o problemă mentală sau ai fumat/băut /luat pe nas ceva sau "ăsta-i din ala filosof nebun, nu doarme noaptea". Mai e și partea când ei au anumite probleme personale, ceea ce le afectează acțiunile și vorbele, dar asta-i altă discuție. Este o problemă socială, se repetă aproape în toate prieteniile, și sunt alte "ramuri extinse", și nimeni nu-i bagă de seamă, pentru că "este distractiv", și este ispita și pentru noi să credem că este distractiv, mai ales când suntem plictisiți.

La polul opus, mulți oameni sunt cunoștințe noi, și vor să facă impresie bună, mergând pe ideea "oferă respect, pentru a primi respect", mai ales din experiențele lor anterioare; alții sunt persoane care mențin o stare bună, inimă bună, etc, pentru că ține de personalitate, dezvoltare personală, credință (în general, nu doar religios), și nu vor să strice această imagine, chiar dacă ar fi tentați de alții sau propriile lor probleme. Dacă ai observat, multe persoane cu handicap, care au multe neajunsuri, și alte probleme, acelea sunt printre cele mai reale sau traiesc cele mai "reale" momente din viața lor.

Nu e vorba că unii își dau seama mai bine și alții nu. Orice persoană în 5 minute poate ințelege daca ești frumos, bun la vorbe, educat sau la polul opus urât, prost, moară stricată. E vorba de personalitatea fiecăruia, de orgoliu, de dorința de a spune aceste lucruri și de felul in care primești complimentele. Dacă văd că te superi sau negi când îți fac complimente, normal că o să ma opresc...

Apare acest contrast pentru că ar trebui sa scapi de persoanele care te considera inferioara.

Sa fac spume de am înțeles ceva