Deci eu pur şi simplu nu o ma suport pe maică-mea! Înţeleg, e mama, îmi vrea doar binele, şi bla bla bla, însă atunci de ce face doar chestii care mă enervează şi mă fac doar să mă îndepărtez de ea? Se tot plânge că nu comunic cu ea suficient, dar de fiecare dată când vorbim nu ştie să facă altceva decât să se crizeze şi să mă ameninţe că nu ştiu ce ştie despre mine şi că nu ştiu ce naiba o să facă.
Ceea ce m-a enervat cel mai mult e că acum un an mi-a citit jurnalul (ăsta e motivul pentru care l-am ascuns mai bine, deşi nici măcar nu mai scriu în el), şi a aflat că eram foarte îndrăgostită de unu' de la mine din clasă, iar atunci a făcut ca toţi dracii că prietena mea cea mai bună ştia şi ea nu. Tot atunci am aflat că îmi cotrobăia prin fişierele din calculator, iar atunci chiar că m-am enervat la culme. A găsit la mine prin fişiere ca un fel de "comic" despre o fată de la noi din clasă, care folosea într-o vreme o glumă în legătură cu colegul meu de bancă, şi eu atunci am făcut la rândul meu o glumiţă despre treaba asta, despre care am râs cu o prietenă. Nu era cine ştie ce, nu era nimic pervers şi nici deplasat, da mama, din habar n-am ce motiv, s-a enervat oribil pe chestia asta, şi nici acum nu-mi dau seama de ce. Nu e ca şi cum mi-aş fi bătut joc de careva sau aşa... Şi a mai găsit nişte chestii pe care le-a tras la imprimantă şi le-a ascuns la ea în dulap (chiar şi acum le mai are, şi mi se pare o chestie cel puţin penibilă să faci aşa ceva... şi măcar dacă mi le-ar arăta, să văd şi eu ce a găsit aşa de nemaipomenit acolo). Iar ceea ce mă enevează cel mai mult e că după fiecare scandal pe care îl face pentru nimicuri (pentru că SUNT nimicuri, nu spun doar aşa ca să fac pe victima, oricine în situaţia mea ar realiza că exagerează), se poartă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, şi pozează drept "mămica perfectă". Iar asta mă calcă pe nervi la maxim.
Mă rog, a trecut faza aia, dar apoi şi-a făcut cont de facebook şi a început să spioneze tot ce scriu, tot ce fac, tot ce postez, etc. iar asta din nou mă enervează. Şi nu numai ea, şi prietenele ei la fel. Şi ele se holbează la mine în pagină şi îi dau lu' maică-mea toate "noutăţile" (nu ştiu ce e în capul ei, ce naiba îşi închipuie că aş putea face pe reţea de socializare pe care abia dacă intru o dată pe săptămână?).
Şi motivul pentrtu care am pus întrebarea asta e scandalul de ieri: a aflat că nu cred în Dumnezeu (acum să nu vă aud cu chestii gen "cum se poate aşa ceva? acum o înţeleg pe maică-a de ce se poartă aşa, nu e normal aşa cevaaaa" şi porcării de gen, fiindcă atunci fac urât, serios), şi, bineînţeles, a început să se crizeze, ea fiind foarte credincioasă (o credincioasă care merge în cluburi de striptis, dar mă rog, nu e un detaliu important). A început să abereze chestii despre fostul soţ al mătuşii mele care e ateu şi căruia i-a murit copilul, şi de aici a tras concluzia mirifică cum că toţi ateii suferă în viaţă şi apoi mor în chinuri (EXACT aşa a formulat, trebuie să menţionez asta). Bineînţeles că nici ea nu realizează ce zice, şi că a spus asta probabil în speranţa că mă va speria, sau nu ştiu. Dar în orice caz, a spus o grămadă de cretinisme, că la un moment dat am şi început să râd ca o proastă. Până la urmă am întrebat-o ce are dacă nu cred în Dumnezeu, că până la urmă e alegerea mea, şi fiecare om are dreptul să creadă ce vrea, iar ea a spus că nu vrea atei în familie, că nu e normal, că eu sunt catolică şi nu am cum să nu cred. Asta mi s-a părut cea mai mare prostie... M-a întrebat cumva când eram mică şi m-a botezat ce religie vreau să am sau dacă vreau să am una?
În fine, apoi a început din nou să abereze şi despre alte lucruri din trecut (chestia cu băiatul ăla de care mi-a plăcut, cu fişierele, etc.), şi atunci m-am enervat şi i-am spus că dacă ar petrece o lună doar printre adolescenţii de vârsta mea ar rămâne uimită de ceea ce ar vedea şi ar auzi (păcat că nu i-am dat-o ca exemplu pe o fostă colegă de-a mea care în clasa a şaptea a făcut avort) şi atunci m-ar considera un copil model. Ea atunci mi-a dat dreptate, dar după vreo jumătate de oră iar a început să îmi ţină discursuri. Nu am reuşit să scap de ea decât pe la 11 noaptea.

Acum întrebările mele sunt:
1. De ce se poartă în halul ăsta? Nu se poartă ca o mamă care îi vrea binele fiicei ei, ci ca o mamă care e pur şi simplu obsedată de fiica ei şi nu vrea s-o lase să se maturizeze liniştită.
2. Ce aş putea face cu ea ca să înceteze?

P.S: Vă mulţumesc că v-aţi irosit 10 minute din viaţă citind asta, şi îmi cer scuze pentru eventualele greşeli.

Of!
Draga mea si eu sunt mama, am un fiu de 19 ani si o fiica de 9 ani.
Am fost,cu multi ani in urma,copil singur la parinti...
Asa ca pot intelege ambele parti implicate in povestea asta,iti inteleg exasperarea si revolta,inteleg si nelinistea exagerata a mamei tale.
E vorba de un conflict de interese.
Tu ai vrea sa fii lasata in pace pentru ca ceea ce faci este complet nevinovat,in timp ce din punctul de vedere al mamei tale,faci o multime de greseli si esti complet nepregatita pentru viata!
Si,adevarul este foarte ciudat,amandoua aveti dreptate,crede-ma!
Ea,ca mama,are datoria sa te protejeze,sa te ajute sa stai pe picioarele tale in societate,esti mandria ei ascunsa si,uite un mic amanunt,ii pasa, cu cat iubim mai mult pe cineva, cu atat ne pasa mai mult!
Daca era indiferenta, pentru ca exista si astfel de mame, iti dadea pace...mereu! Ti-ar fi lipsit dadaceala si insistenta ei,ai fi dorit macar o data sa te intrebe la ce te gandesti!
Pe de alta parte,tu traiesti intre adolescentii de varsta ta si esti lipsita de experienta.Da,in lumea ta de tineri si intre prieteni esti perfect aclimatizata,ai statutul tau,esti iubita si respectata,lucruri pe care mama ta nu le stie si la care nu se gandeste.
Dar succesul pe care il inregistrezi in viata ta normala este relativ,daca,de exemplu maine te-ai angaja si ar trebui sa lucrezi,ai fi complet nepregatita,vreau sa spun ca inca nu esti pregatita sa iei viata in piept,singura si pe picioarele tale.
Iar mama ta considera ca trebuie inca sa te calauzeasca!
Nu incerca sa spui ca ea si sa faci ca tine,vad ca e o fire extrem de curioasa,asa ca va intelege noua ta tactica.
Iti propun o ciudatenie si n-ai decat sa spui orice!
Fa-i cont pe TPU si pune-o sa ajute copiii si userii de aici.
In urma cu destul timp,nelinistita de timpul pe care il petrecea fiul meu pe net,am vrut sa vad cu ce se ocupa el si l-am gasit pe TPU.
Mi-am facut cont ca sa deslusesc misterul.
De mai mult de un il tot deslusesc,dar important este ca am ajuns sa INTELEG cum gandesc copiii si tinerii din ziua de azi,cum functioneaza,cum reactioneaza,ce ii nelinisteste,ce ii bucura!
Poate ca,la inceput,mama ta va tipa de groaza,vai,uite ce intrebari, dar daca VREA sa cunoasca generatia ta si, implicit, pe tine, sa insiste si sa aiba rabdare.
Fa-i cont!

Se supara ca nu comunicati, huh?!? Atunci, macar, dovedeste-i ca nu comunicati, nu vorbii cu ea o vreme DELOC... Cand va spune CE AI? Spune-i calma asa : pai nu comunicam destul dupa tine, vroiam sa vezi ce inseamna a nu comunica... Oricum nu am de ce sa comunic daca tu doar urli. Acum iesi, iar cand te vei calma ca sa vorbim esti invitata mea, apropo stiu ca tu ma spionezi pe computer, pe net, pe facebook, in jurnal daca vroia-i sa aflii ti-as fi spus, am preferat sa-i zic prietenei pentru ca ea nu ma cearta si nu ma judeca, cand vei fi si tu prietena mea iti voi spune cu drag .

1.Probabil ca s-a suparat ca nu i-ai zis chiar toate lucrurile din viata ta si din asta tot te spioneaza ca sa afle daca ce ii spui este adevarat(sau daca ii spui suficient).Si mama mea se supara ca nu ii spun chiar toate lucrurile din viata mea dar cam a ta a exagert(fara suparare).
2.Cam tot ce ai putea face ca sa o faci sa inceteze ar fi sa ii spui exact tot ce se intampla in viata ta si sa ii arati dovezi a ce ii spui e adevarat, ca altfel se pare ca daca nu ii spui tot adevarul iti spioneaza lucrurile!
Imi cer scuze daca nu este chiar raspunsul pe crae il asteptai, dar alta solutie nu cred ca este!

Desi totusi poate ca exista inca o soultie la a 2 intrebare"!
Aceea de a vorbii cu mama ta atunci cand este bine dispusa sa ii spui tot ce ai pe sfulte, poate asa te va intelege!
Succes!

Pai, ce varsta ai?
E normal, daca pot spune asa, ca atunci cand suntem adolescenti sa ne certam cu parintii. Uneori ne putem certa si din nimicuri din astea. Faza cu facebook-ul e putin cam deplasata, nu mi-ar placea sa ma spioneze mama pe facebook, sa se uite la tot ce fac eu 24/7. Si pe mama a deranjat-o cand a aflat de la altcineva, nu de la mine, ca sunt cu o fata, dar ma rog, a trecut repede peste asta. Probabil mama ta vrea ca tu sa ii spui cam tot ce se intampla in zilele in care iesi cu prietenii. Si mama mea incepe sa-mi umple capul de intrebari (Unde te duci? Cu cine? Ce faci? Cand vii? Cat stai?) si lucrurile astea chiar ma enerveaza la un moment dat, eu fiind putin mai timid nu vreau sa vorbesc pana sa mi se usuce gura. Cred ca nu prea are incredere in tine, de aceea ti-a umblat si prin lucruri, e greu sa comunicati in modul asta. Explica-i frumos sa nu se mai bage in viata ta, pana la urma, daca era intelegatoare nu iti citea nici jurnalul. Vorbeste frumos cu ea si vezi cum iti va raspunde si cum te va trata in continuare.
Si in legatura cu religia, fiecare crede ce vrea, eu cica sunt crestin ortodox dar merg la biserica de vreo 2 ori pe an (Paste + Craciun).
Gaseste un moment in care sa ii explici ca relatia voastra se va inrautati din ce in ce mai mult daca ea continua sa se bage in viata ta, fa-o sa inteleaga ca ai nevoie de spatiu si intimitate, orice om are nevoie de asta pana la urma.
Mult succes!

Inca o dovada ca Facebook-ul dauneaza sanatatea mintala a tinerilor. daca nu aveai cont nu avea motiv sa te urmareasca..totusi nu trebuia sa isi faca cont, asta demonstreaza ca s-a pus la mintea ta. Exagereaza, dar si tu, ea are un motiv sa se poarte asa, o sa ii multumesti mai tarziu ca nu te-a lasat sa faci ce vrei.Este mai neincrezatoare, dar decat sa te lasa de capul tau este mai bine.O sa imi dai dreptate poate, peste ani.

Totusi,sa nu crezi ca am raspuns cu rea intentie, m-am referit la faptul ca nu este normal sa te enervezi la varsta ta din atat lucru, trebuie sa intelegi mesajul pozitiv al acestui comportament pe care il are mama ta

Psihologie inversa.

Cred că se poartă așa pentru că îi pasă, dar pentru scandaluri nu aș putea să spun nimic. Realizez și eu, ca @Holocaust, că mama mea nu este chiar atât de rea. Vreau să spun că și eu aveam un jurnal, peste care s-a uitat și a inceput să mă certe că irosesc hârtia pe tâmpitele mele desene (care nu erau chiar atât de rele) și eu am spus că nu este treaba ei ce fac cu jurnalul meu. Pe facebook, în legătură cu problema ta, știi, poți să le dai unfriend și să nu mai lași pe nimeni să intre pe pagina ta (doar unii prieteni care îți sunt de încredere) prin lock. Aș zice că mama ta este cam rea cu tine, totuși îți dau dreptate dar și mama ta are cât de puțin dreptate. Nu vreau să spun că este în totalitate. Când te mai enervează spune și tu ceva de genul: 'da, da, cum spui tu' sau 'mda'. Dacă te ceartă din nimicuri, încearcă să o ignori, îți spun că funcționează, dacă uneori chiar nu se poate abține să țipe, spune-i și tu că ar trebui să înceteze. Baftă!

Si eu care credeam ca numai mama mea e astfel. Pleaca de'acasa. Fugi la bunici. Fa ceva sa scapi de ea. Sterge-ti tot de pe calculator si fugi la bunici. E singurul lucru pe care-l poti face. Si eu asa am facut. M-am mutat la bunici, care ma iubesc foarte mult. Invat la o alta scoala unde mi-am facut multi prieteni si chiar si o iubita. Ma distrez si nimic nu ma mai deranjeaza plus ca bunicii mei ma invata foarte multe. Inainte de a face alegerea asta am consultat psihologul liceului si i-am propus asta. El a spus ca nu sunt prima persoana care il consulta si care gaseste solutia asta.

Fatoo ... N-am citit tot pentru ca e prea mult. Am citit as ape diagonala( in mare ) si mi-a sarit in ochi un lucru :,, Până la urmă am întrebat-o ce are dacă nu cred în Dumnezeu, că până la urmă e alegerea mea, şi fiecare om are dreptul să creadă ce vrea, iar ea a spus că nu vrea atei în familie, că nu e normal, că eu sunt catolică şi nu am cum să nu cred. ''

De aici pleaca totul... Daca tu nu crezi in Dumnezeu el nu te va ajuta ca pe cei care cred. Si de aceea te lasa sa suferi. ''Suferinta te apropie de credinta''. Asa ca pe viitor daca o sa incepi sa crezi ca Dumnezeu exista si iti vrea binele si ii vei multumi pentru toate cele pe care le ai, o sa vezi cum toate lucrurile se schimba in ff bine. Ai incredere in ce iti spun.

Si ce ai putea sa mai faci u e sa incerci sa vb cu mama ta cu frumosu sa fii calma chiar daca ea se enerveaza. tu ii spui calma : mami am venit aici sa vb calm cu tine daca nu plec. si o sa se calmeze.

Psihologia inversa ar fi s ao critici u pe ea sa o certi u pentru ceea ce greseste ea.


PS : CREDE IN DUMNEZEU!

Pe alocuri seamana cu mama mea. facea cam la fel cand eram de varsta ta... adica imi citea jurnalul, scrisorile, etc.
Unele mame sunt asa... nu inteleg ca un copil are nevoie de un spatiu al lui si duc grija parinteasca la paroxism urmarindu-l mai rau decat in filmele politiste.
Pe parcurs o sa se mai linisteasca. Tot ce poti face tu este sa incerci sa nu te mai certi cu ea pentru ca oricum te certi degeaba. Eu pe mama nu am putut sa o fac sa priceapa ca eram un copil cuminte si ca putea avea incredere in mine.

Iti vrea binele. Uneori mai intrece masura, dar asa sunt mamele.Vor sa isi ajute copiii si sa-i protejeze.

Vrea sa te protejeze si nu isi da seama ca unele actiuni ale ei sunt penibile. e prea protectoare si nu isi da seama ca ai nevoie de spatiul tau... Poti discuta cu ea si sa ii spui ca e super inervant ceea ce face si sa se puna in situatia ta sa vada cum te simti. bafta!

Nuti face griji asa sunt toate mamele si uneori intrec masura cu ingrijorarea lor

Uite care-i treaba Ana.Mama este psiholog si crede-ma nu de mult timp.Inainte sa ajunga sa practice aceaste meserie am avut aceleasi probleme cu ea(dar exact aceleasi).Eu am iesit din aceasta etapa a vietii, spunandu-i ce simt.I-am spus pur si simplu tot.La inceput nu am fost prea convingatoare dar dupa ceve timp a ajuns sa-mi dea dreptate in aceasta privinta.Si apropo daca nu merge chestia asta, mama mi-a spus sa-ti sugerez sa-i demonstrezi tu singura ce esti capabela sa faci anumite chesti fara sa te critice.Demonstreaza-i ca ai capabilitate.

Adevarul este ca parintii nu au ce cauta pe Facebook. Succes si fii cu ochii pe pagina noastra de Facebook, acolo vorbim despre astfel de lucruri!

I primul rand si mama mea facea asa nu ma lasa sa fac nimic tot timpul si mai mult nu aveam voie sa ies nicaieri desi implinisem varsta de 18 ani, eu o inteleg perfect acum insa as da orice ca sa o mai am langa mine si sa ma certe cum o facea tot timpul, eu am pierdut-o pe mama mea acum 3 luni si ceva si mi-am dat seama ca trebuia sa o ascult pentru ca orice mama iti vrea binele, dar nu ai de unde sa stii pana nu pierzi, nu stiu daca sfatul meu este in oarecare masura bun..insa asa sunt mamele te protejeaza doar.succes si incearca sa comunici mai mult cu ea te asigur ca te va intelege