Deci nu mai suport Am 14 ani si locuiesc cu tatal meu. Mama a murit cand aveam 11 ani. Eu inteleg ca ii este greu. Dar mie oare imi e usor? Ma trateaza deparca as avea 10 ani. Daca vede ca vorbesc cu vreun baiat imi pune atatea intrebari de zici ca cine stie ce am facut. Cand ies afara trebuie sa.i dau detalii cu cine si unde. Daca merg la o prietena trebuie sa.i dau detalii despre locul in care sta ca altfel nu pot sa merg . M.am saturat sa ma controleze atata. Si mai trebuie sa fac si ce vrea el. Vorbesc cum vrea el, stau cu cine vrea el, adorm la ce ora vrea el. M.am saturat sa imi controleze viata. Si mereu isi varsa nervii pe mine. Si eu ce fac? Ma duc in camera si plang si lui nici nu.i pasa. Se comporta deparca nu s.ar fi intamplat nimic. Am fost la dansuri si am avut spectacol. Nu a venit. Acum 3 ani la sfarsitul clasei a4a am facut petrecere de ramas bun si nici acolo nu a venit. Eu mereu am incercat sa.l inteleg si sa fac ceva sa se simta mai bine. Si el mereu zice ca nu.mi pasa. Imi place mult sa cant. Niciodata nu a venit la mine sa ma auda cantand. Ma simt pur si simplu inutila. Eu incerc mereu sa fac sa.i fie bine. Inteleg ca ii este greu si de asta nici nu zic nimic. Si el ce face? Ma face nesimtita, imi zica ca nu.mi pasa si ma face sa plang. Si cu toate astea se comporta ca si cum nu s.ar fi intamplat nimic. Daca iau note mici la scoala tipa la mine. Nu ma ajuta nimeni cu temele. Eu trebuie sa le fac singura. Si tot vina mea e. La mate am probleme. Trebuie sa le rezolv singura. Orice as face e vina mea mereu. Am doar 14 ani si cateodata jur ca imi vine sa plec de acasa . Am incercat sa vorbesc cu el si chiar nu mai stiu ce sa fac.

Asta este, nu ai ce sa faci. Trebuie sa induri si in cativa ani mergi la facultate si ai scapat sau poti sa ii spui lui lucrurile astea. Poate intelege, poate nu, macar ai incercat. Mda... pai iti urez bafta!

Sper sa te ajute acest articol sa comunici mai bine cu el.
Cum pot comunica mai bine cu părinţii?
„Am încercat din răsputeri să le spun părinţilor ce simt, dar n-a ieşit prea bine. Nici măcar nu m-au ascultat până la capăt. Mi-a fost atât de greu să le spun prin ce trec şi tot n-am rezolvat nimic!" (Rosa)
CÂND erai mai mic, probabil că primii la care mergeai să le ceri un sfat erau părinţii. Le spuneai tot ce se întâmpla în viaţa ta, lucruri importante sau banale. Îţi exprimai deschis gândurile şi sentimentele şi aveai încredere în îndrumarea lor.
Acum însă, poate ai impresia că părinţii nu te mai înţeleg. „Într-o seară, la cină, am izbucnit în plâns şi mi-am deschis inima în faţa părinţilor", spune o tânără pe nume Edie. „De ascultat m-au ascultat, dar nu cred că m-au şi înţeles." Ce s-a întâmplat apoi? „M-am dus în camera mea şi am continuat să plâng!"
Poate că uneori preferi să nu le spui părinţilor ce ai pe suflet. „Vorbesc despre multe lucruri cu părinţii", povesteşte Christopher. „Dar sunt situaţii când nu vreau să ştie tot ce gândesc."
Este oare greşit să păstrezi unele gânduri doar pentru tine? Nu neapărat, atât timp cât nu ai intenţii ascunse (Proverbele 3:32). Dar, fie că părinţii par să nu te înţeleagă, fie că tu eziţi să te destăinui lor, un lucru este sigur: trebuie să comunici cu ei, iar ei trebuie să afle ce simţi.
Depăşeşte obstacolele!
Imaginează-ţi că mergi cu maşina şi, deodată, dai de un obstacol. Ce faci, te întorci din drum? Nu, cauţi alt traseu. Aşa stau uneori lucrurile şi în ce priveşte comunicarea cu părinţii. Gândeşte-te la următoarele două exemple.
OBSTACOLUL NR. 1 Simţi nevoia să vorbeşti cu părinţii, dar ţi se pare că ei nu te ascultă. „Mi-e greu să comunic cu tata", spune o tânără pe nume Leah. „Uneori, chiar în timp ce-i povestesc ceva, mă-ntreabă: «Scuză-mă, cu mine vorbeai?»."
ÎNTREBARE: Ce-ar putea face Leah dacă trebuie să discute ceva important cu tatăl ei? Ea are cel puţin trei variante.
Varianta A
Să strige la tatăl ei. Leah ţipă: „Nu înţelegi că e ceva important? De ce nu m-asculţi?".
Varianta B
Să nu-i mai vorbească tatălui ei. Leah pur şi simplu nu mai vorbeşte despre problema ei.
Varianta C
Să aştepte un moment prielnic şi atunci să-i spună tatălui ei ce o frământă. Ea vorbeşte direct cu tatăl ei mai târziu sau îi scrie despre problema ei.
Ce variantă crezi că ar trebui să aleagă Leah? ․․․․․
Să vedem care ar putea fi rezultatul în cazul fiecărei variante.
Tatăl lui Leah este îngândurat şi nu-şi dă seama ce simte ea. Prin urmare, dacă Leah alege varianta A, tatăl ei nu va înţelege de ce strigă la el şi, evident, nu va fi mai dispus s-o asculte. În plus, ridicând tonul, Leah nu va demonstra că îşi respectă şi îşi onorează părinţii (Efeseni 6:2). E clar: dacă procedează aşa, nu va avea decât de pierdut.
Varianta B pare să fie cea mai uşoară. Dar, cu siguranţă, nu este şi cea mai înţeleaptă. De ce? Deoarece „planurile eşuează unde nu există o discuţie confidenţială" (Proverbele 15:22). Pentru a face faţă problemelor, Leah trebuie să discute cu tatăl ei. Ca să o poată ajuta, el trebuie mai întâi să ştie cu ce se confruntă fiica lui. Ea nu va rezolva nimic dacă va înceta să comunice cu el.
Dacă alege însă varianta C, Leah nu va permite ca vreun obstacol s-o oprească din drum. Ea va încerca să discute altă dată cu tatăl ei. Dacă decide să-i scrie o scrisoare, va reuşi să-şi aleagă bine cuvintele şi să transmită exact ce doreşte. S-ar putea ca astfel să se simtă mai bine. Citind scrisoarea, tatăl va afla ce a vrut Leah să-i spună şi va înţelege probabil mai bine cu ce problemă se confruntă ea. Dacă Leah alege varianta C, atât ea, cât şi tatăl ei vor avea de câştigat.
Ce variante crezi că mai există? Dacă găseşti vreuna, scrie-o mai jos, menţionând şi posibilele rezultate.
․․․․․
OBSTACOLUL NR. 2 Părinţii vor să comunice cu tine, dar tu preferi să nu vorbeşti. „Nimic nu e mai enervant decât să ajungi acasă după o zi grea de şcoală şi să fii bombardată imediat cu întrebări", spune o tânără pe nume Sarah. „Eu vreau să uit de şcoală, dar părinţii încep să mă întrebe: «Cum a fost azi? Ai avut vreo problemă?»." Fără îndoială, părinţii lui Sarah au cele mai bune intenţii când îi pun astfel de întrebări. Totuşi, ea se plânge: „Mi-e greu să vorbesc despre şcoală când sunt obosită şi stresată".
ÎNTREBARE: Ce poate face Sarah în această situaţie? La fel ca în exemplul anterior, ea are cel puţin trei variante.
Varianta A
Să refuze să vorbească. Sarah spune: „Lăsaţi-mă în pace! Nu vreau să vorbesc acum!".
Varianta B
Să vorbească. Deşi este stresată, ar putea — de voie, de nevoie — să le răspundă părinţilor la întrebări.
Varianta C
Să amâne discuţia despre şcoală, dar să continue conversaţia schimbând subiectul. Sarah îi roagă să discute altă dată despre şcoală, când va fi într-o dispoziţie mai bună. Apoi, arătând interes sincer, i-ar putea întreba: „Dar vouă, cum v-a mers azi?".
Ce variantă crezi că ar trebui să aleagă Sarah? ․․․․․
Să vedem din nou care ar putea fi rezultatul în cazul fiecărei variante.
Sarah este stresată şi nu e dispusă să vorbească. Dacă alege varianta A, ea va fi la fel de stresată, dar se va simţi şi vinovată pentru că s-a răstit la părinţi (Proverbele 29:11).
Cât despre părinţii lui Sarah, cu certitudine nu vor fi încântaţi de izbucnirea ei sau de tăcerea care urmează după aceea. Ei ar putea crede că Sarah le ascunde ceva, iar dacă vor insista să le spună despre ce este vorba, ea se va enerva şi mai tare. Aşadar, această variantă nu-i va fi de folos nimănui.
Varianta B este evident mai bună decât varianta A. Cel puţin Sarah şi părinţii ei vor sta de vorbă. Dar, din moment ce ea nu vrea, de fapt, să vorbească, rezultatul nu va fi cel dorit: o discuţie deschisă şi relaxată.
Alegând varianta C, Sarah se va simţi mai bine pentru că discuţia despre şcoală se amână. Părinţii vor fi şi ei mulţumiţi văzând că ea se străduieşte să converseze. Această variantă va da, probabil, cele mai bune rezultate întrucât ambele părţi aplică principiul din Filipeni 2:4: „Fiecare să se uite la foloasele celuilalt şi nu la foloasele lui" (Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).
Nu transmite mesaje confuze
Nu uita, ceea ce spui poate fi interpretat greşit de părinţii tăi. Să presupunem că părinţii te întreabă de ce eşti indispus. Tu spui: „Nu vreau să vorbesc despre asta". Dar părinţii tăi înţeleg: „N-am destulă încredere în voi ca să vă spun ce simt. Mai bine vorbesc cu prietenii mei despre asta". Fă acest exerciţiu, notând mai jos răspunsurile tale. Imaginează-ţi că ai o problemă dificilă, iar părinţii se oferă să te ajute.
Când tu spui: „Staţi liniştiţi, mă descurc şi singur".
Ei s-ar putea să înţeleagă: ․․․․․
O reacţie mai bună din partea ta ar fi: ․․․․․
Care este concluzia? Alege-ţi cu grijă cuvintele. Vorbeşte pe un ton respectuos (Coloseni 4:6). Consideră-i pe părinţii tăi aliaţi, nu duşmani. Şi să fim sinceri: ai nevoie de mulţi aliaţi pentru a depăşi situaţiile dificile prin care vei trece.
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Dar dacă problema nu este comunicarea, ci faptul că vă certaţi ori de câte ori vorbiţi?
VERSET-CHEIE
„Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat." (Iov 33:3, Cornilescu, 1996)
SFAT
Dacă ţi-e greu să stai de vorbă cu părinţii acasă, discută problema cu ei în timp ce vă plimbaţi, mergeţi cu maşina sau faceţi cumpărături.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Aşa cum ţie ţi-ar putea fi greu să discuţi cu părinţii despre subiecte mai delicate, tot aşa şi ei s-ar putea simţi nepregătiţi şi jenaţi să discute cu tine astfel de subiecte.
PLAN DE ACŢIUNE
Data viitoare când nu voi dori să discut cu părinţii, voi ․․․․․
Dacă părinţii insistă să vorbim despre un anumit subiect, iar eu nu sunt de acord, voi spune ․․․․․
În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● Ce rol joacă într-o comunicare eficientă alegerea momentului potrivit? (Proverbele 25:11)
● De ce merită să te străduieşti să comunici cu părinţii? (Iov 12:12)
[Text generic pe pagina 10]
„Nu-i întotdeauna uşor să comunici cu părinţii. Totuşi, când te deschizi faţă de ei, simţi că ţi se ia o piatră de pe inimă." (Devenye)
[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]
Aşa cum îţi poţi continua drumul chiar dacă întâlneşti un obstacol, tot aşa poţi găsi o modalitate de a vorbi cu părinţii tăi!

Stai sa vezi cand o sa iti aduca o mama vitrega cum iti va fi, cel putin momentan sunteti doar voi doi, daca te cearta cel putin e tatal tau si nu iti vrea raul, sa vezi daca isi aduce o femeie ce viata grea vei avea, nu te mai plange si asculta-l si sprijinitiva reciproc ca nu ai alta solutie deocamdata

Dar incearca sa il intelegi. Ii e greu ca mama ta a murit si vrea sa faca in asa fel incat sa nu te pierda si pe tine. De aia iti poarta asa de grija.Mama ta a fost un lucru foarte important in viata lui. POte ca ori o sa treaca peste asta foarte, foarte greu ori nu o sa poata sa treaca niciodata peste asta.Si faptul ca el nu vine la nici un eveniment important din viata ta poate ca el inca nu se simte pregatit sa vada ca tu cresti si cu timpul tu o sa pleci si o sa iti faci propia ta viata.O sa iti iei viata in maini, o sa iti faci propiile decizii si el o sa ramana singur.Nuu iti face griji, mama ta este si va fi mereu cu tine.Ea te priveste de acolo de sus si te ajuta sa treci prin cele mai grele momente. Chiar daca fizic nu este, este sufleteste.Ea este unul dintre ingerii pazitori. Peste asta nu poti trece singura. Ar trebui sa dai telefon la TELEFONUL COPILULUI. 116 111

http://www.telefonulcopilului.ro/

Inteleg...incearca sa ignori tot ce face..si invata ca dupa ce termini liceul sa mergi la facultate si sa nu mai ai treaba lui

Mi se pare cam ciudat ca te plangi ca este foarte grijuliu cu tine. Ca te intreaba cine este acel baiat sau celalalt? Nu il apreciezi, fara suparare. Esti fata lui, este normal ca tatal sa fie mai grijuliu de fel. Da, nu inteleg de ce tipa la tine dar ii poti spune ca chestia asta te raneste. Nu vine cu tine undeva sau sa te vada, vorbeste-i! Dar bucura-te ca ai TATA. Alte persoane nu au parinti si nu se plang. Ca nu te ajuta nimeni la teme? Scumpo, nu esti prima fata care nu este ajutata la teme. Poate nu intelege, poate nu stie. Eu nu am primit niciodata ajutor la teme. Si scuze dar orice parinte isi cearta copilul cand ia note mici mai ales daca ele sunt persoane de note mari. Este normal fiindca sunt dezamagiti si vor sa fii ceva mare si bun. Vor ce este mai bun. Incearca sa il intelegi si tu si vorbeste cu el. Nu trebuie sa il judeci si faptul ca te controleaza cu cine ai vorbit mi se pare foarte frumos din partea lui. Unele persoane nu au atentie parintilor dar pe tatal tau il intereseaza. Imi cer scuze daca am fost prea dura cu tine insa mi-am spus opinia mea.

Inteleg prin ce treci.Nu am trait asa ceva, dar inteleg. Ceea ce trebuie sa faci tu este sa ceri ajutorul unui adult sau apeleaza la Telefonul Copilului. Daca vrei numarul il am si ti-l dau intr-un mesaj privat.Asta nu o poti rezolva singura.

Dar incearca sa il intelegi. Ii e greu ca mama ta a murit si vrea sa faca in asa fel incat sa nu te pierda si pe tine. De aia iti poarta asa de grija si mie imi place sa cant si nici pe mine nu ma asculta dar nu ma plang.

Imi pare rau pentru tine