Deci: sunt clasa a 8 si acum e perioada simularilor, testelor. Si iau note destul de mari in simulari (eu fac pregatire si la mate si la romana) de exemplu ultima data la mate am luat 8.2 si la romana 9.40. Dar mama niciodata nu e multumita de notele pe care le iau. Mama imi zice ca n-am interes etc. De exemplu cand eu am luat 9.40 la romana un coleg bun din clasa care a fost si la olimpiade (pe mine doamna nu m-a lasat si nici acum nu stiu de ce) a luat 9. Iar mama imi zice ca el fara pregatire a luat 9 iar eu cu pregatire am luat un amarat de 9.40. Iar chestia asta ma demoralizeaza si din cauza asta m-am inchis si foarte mult in mine. Ma puteti ajuta?

Mama ta iti vrea binele, iar aceasta critica este constructiva. Si mama mea mai face asa, si uneori doare, dar imi dau seama ca pur si simplu vrea sa ma motiveze. Sa inveti bine ca sa-ti faci mama mandra ar fi un obiectiv foarte frumos.

Salut!

Din ce stiu eu, ca am trecut destul de recent si eu prin experienta simularilor de clasa a 8-a, sunt mult mai grele decat examenul in sine, iar la examen daca pastrezi ritmul asta vei avea note foarte mari.

Sunt sigur ca iti vrea binele, chiar daca iti ofera aceasta critica intr-o metoda nu tocmai placuta. Oricum, deja esti ajuns/a intr-un punct in care deja notele nu mai fac o diferenta asa de mare, si ar trebui sa te axezi si pe alte activitati care sa te ajute sa dobandesti niste calitati si deprinderi care sa te ajute in a iti gasi cariera dorita.

Succes!

Ea iti face critica constructiva, cu speranta sa inveti mai mult, caci daca te lauda crede ca poate te vei lasa. Vezi-ti de treaba ta si invata cat de bine poti, astfel incat sa fii tu multumit de tine in primul rand (nu se aplica numai la invatat). Nu o face pentru altii si nici nu baga la suflet ce zic.

Chiar dacă ești încă copil trebuie sa stii ca atunci cand te deranjeze sau nemulțumește ceva trebuie sa spui. Daca mama ta cere prea mult de la tine si simti ca asta nu iti face bine poti sa ii spui. Vorbesti cu mama si cu tatăl tău si ii explici ca tu esti multumit de ce esti si cat poti si ar trebui să te aprecieze, sunt putin copii cu aceste medi, deci tu trebuie sa stii ca esti un copil destept si special.

Intotdeauna parintii incearca sa te motiveze cat pot, daca uneori nu fac asta intr-un mod foarte constructiv e o greseala a lor. Trebuie sa vezi lucrurile asa cum sunt, continua sa iei note bune, chiar daca nu e nota maxima, si sa inveti. O sa iti permita mai tarziu sa mergi la ce liceu iti doresti fara sa stai cu grija.

Si pe mine mama mea, cand eram de varsta ta, ma compara cu alte fete pana intr-o zi cand eram foarte suparata si am indraznit sa ii spun ca eu sunt eu si nu sunt ele si ca ma supara faptul ca ma compara cu altcineva. Nu te gandi ca m-am certat cu maica-mea, ca la varsta aceea nu imi permiteam sa ii raspund sau sa ma cert cu ea, ci i-am spus cu calm, dar eram foarte mahnita in sinea mea. De atunci maica mea a incetat sa ma mai compare cu altcineva si sa aprecieze mai mult eforturile mele la invatatura. Eu am continuat sa invat, nu pentru parintii mei, ci pentru ca imi doream sa devin inginer.
Asa ca te sfatuiesc sa ai curajul sa ii spui mamei tale ce te deranjeaza, cu calm, dar ai grija sa nu fii obraznic fata de mama ta. Poate va intelege si va incepe sa aprecieze.

Mama ta e nemulțumită de viata ei în general. Altfel nu ar fi asa perfectionista si fixata pe evoluția ta. Ar trebui să consulte un psiholog dar o poti face si tu. Ai la scoala psiholog.