Deciii nu mai suport. Credeam k eu sunt de vina in relatia cu mama mea. Tipaaaa, tipa in continuu parca e nebuna. I-am explicat de multe ori k nu mai suport sa o vad ca tipa, iar atunci cand nu va mai tipa am sa fac si eu ce imi spune sa fac, dar daca o sa tipe in continuare adio. Degeaba. Tipaaa k nebunaaa! Saptamana trecuta mergeam la cumparaturi si ii spuneam tatalui meu despre balul bobocilor (sunt clasa a9a) si s-a bagat si ea repede cu motiv de cearta asa dintr-o data. si atunci mi-a adresat niste cuvinte pe care nu mi le-a mai spus niciodata: "mi-e rusine cu tine" (nu am niciun stil de viata ciudat sau mai stiu eu ce. a zis-o sin pura prostie, dar a durut). Seara a venit la noi verisoaramea si i-a zis ei domne k "dc nu esti tu fata mea?" Eu nu vorbesc din nou cu ea de ieri si azi iar s-a bagat ca musca-n lapte in discutia mea cu tata si a inceput sa tipe si la un moment dat a zis ca "eu nucred ca ea e fata noastra, cred ca ne-a schimbat-o aia cand s-a nascut, or fi incurcato". Ma doare, n-am auzit-o sa-mi vb asa pana acum. Am inceput sa plang pentru ca ma doare si nu inteleg de ce face toate chestiile astea, dc tipa intr-una k nebunii? Dc prietenii mei cei mai buni au niste mame geniale care tipa DOAR atunci cand este cazul?
Ce sa fac? Imi vine sa plec de acasaa!

Mai rezista si incearca sa vorbesti cu ea poate vezi de ce face aceste gesturi, daca continua asa si nu iti da motivul incearca sa aduci un psiholog sa ii dea niste lectii de la viata.

Cunosc sentimentul...
Te iubeste, esti fica ei.Nervii te fac sa spui minciuni fara sa vrei, sa pierzi controlul si sa vorbesti aiurea si asta la orice om.Nu lua in seama ce spune la nervi.Invata sa o intelegi! Atunci cand tipa taci, infrunta-ti origoliul si dupa poarta o discutie cu ea cand se calmeaza.Nu ii cere socoteala, nu ii demonstra ca tu ai avut dreptate, spune doar "imi pare rau ca te-am suparat mai devreme!". Dupa explicatiile vin de la sine si lamurirea lucrurilor se face mult mai usor.In timp o sa se schimbe relatia dintre tine si ea.
"Pentru o cearta e nevoie de doi oameni..." Certurile sunt normale intre mama si copil, metodele de rezolvare si impacare sunt importante. Daca tu nu cedezi poate nici ea nu cedeaza.Nu esti proasta daca cedezi pentru ca e mama ta si orice cearta ati fi avut, pe orice motiv nu ti-a fi vrut raul.
Numai bine!

C am stiu cum te simti cand auzi din gura mamei tale asa ceva, am trecut si eu prin asa ceva, nu stiu daca poti sa faci ceva in afara sa taci si sa inghiti tot ce spune

Vino la mine.

Bună!

Draga mea, aş minţi dacă aş spune că ştiu cum te simţi. Însă pot să te ajut cu o chestie, şi anume, răspunsul întrebării tale. Eu zic că cel mai bine este să îi spui toate nelămuririle tatălui tău (dacă este un om înţelegător şi o poate înfrunta pe maică-ta). El ar trebui să rezolve problema. Dacă nu, briquette ai 2 alternative:
1. O înfrunţi chiar tu pe mama ta şi poate îşi va da seama, am zis poate
2. Fugi de acasă, dar nu de tot, pentru o perioadă scurtă (nu încurajez opţiunea asta dar este măsura extremă la care se poate apela şi care este cât de cât legală, nu o încurajez repet!), sau poţi să continui să o suporţi aşa cum este ea. Acum, Dumnezeu cu tine!

Baftă!

Cred ca e un pic geloasa pe tine, pe relatia tata-fiica, se mai intimpla. Nu stiu ce virsta are dar s-ar putea sa fie si efectele menopauzei (dereglari hormonale, oboseala, irascibilitate etc).
Si chiar daca ar fi "nebuna" o fi pentru un motiv, asta nu inseamna ca trebuie sa o abandonezi...parintii oricum imbatrinesc, nu-i o solutie sa-i lasi balta. Incearca sa mergi doar cu ea prin oras, sa o pui in centrul atentiei. Relatia mama-fica nu-i tot timpul ushoara, nu o lua contra ta, spune-ti ca e o neputintza a ei si mergi mai departe. Mama ta are nevoie de atentie, are nevoie de tine cum si tu ai nevoie de ea. Reteaza-i scurt elanurile jicnitoare, asa cum stii tu, insa nu o judeca, s-ar putea sa aiba nevoie de ajutor (al tau si al tatalui tau in primul rind).

Ar trebuii sa porti o discutie serioasa cu tatal tau, sa-i spui ca nu mai suport, ca te doare cand spune asemenea lucruri despre tine si ca ai vrea si tu sa ai o viata normala alaturi de ei.si ca uneori iti doresti sa fii inteleasa macar de parintii tai Si cu mama ta ar trebui sa vorbesti, sa-i spui ca nu asa se vorbeste si ca daca asa crede ea ca e normal sa vorbeasca cu fata ei, atunci e o mare problema, dar tu nu o vei mai considera ca pe o mama. Explica-le ca tu nu esti o jucarie de`a lor, ca ai si tu suflet si sentimente si nu e frumos sa ti le calce in picioare. Mda si mai spune`le ca atunci cand o sa ai si tu un copil n`o sa faci ce fac ei acum, pentru ca ai stii ce e in sufletul lui. Fii profunda! Si chiar imi pare rau pentru tine, succes :*

Cu siguranta este dezamagita de tine, si tu stii bine care este motivul, daca nu chiar un cumul de fapte care nu i-au adus bucurii din partea ta, asa este? Din acesta cauza acum te trateaza asa, si nu m-as mira sa spui ca ii si raspunzi in acele momente de furie pe care le are, ca si tu ridici vocea la ea si alimentezi cearta... Fara sa te superi, incerca sa porti un dialog cu ea mama-fiica, in liniste, cu ingaduinta si respect, ai incercat asta? Un parinte, mai ales mama, nu face ca ''nebuna'', cum o numesti tu, daca nu ar avea un motiv, poate chiar mai multe, in spate... Nu neg existenta unor parinti obtuzi si imposibili, dar, eu am incercat sa privesc printre randuri, si dupa cum vorbesti/scrii, imi lasi de inteles, cel putin mie, ca exagerezi, ca te victimizezi, ca dai proportii la unele cuvinte spuse, de un parinte, la furie. Si tu stii asta, tu stii ca te iubeste, dar, vrei sa fie ca tine.
Lasa si tu nervii, pentru ca este limpede ca ii ai, se observa dupa limbaj, si discuta cu ea, vezi ce poti face in primul rand TU pentru ca ea sa nu se mai comporte asa cum spui, si va fi bine.

M-am lins ''pe bot'' de fundita, cu asa raspuns. Acum glumesc, nu imi pasa de aprecierile acestea,(funde, voturi) eu doar te rog, ca sfat, daca imi permiti, sa privesti cu mai multa atentie la faptele tale, la comportamentul tau, si daca esti sincera cu tine insati, vei gasi solutia pentru a fi asa cum iti doresti. Lasa tu de la tine, o data, de doua ori, si ai sa vezi ca totul se va schimba. Eu cred in asta, crede si tu ca se poate.

Ai grija de tine!

Poate trece printr-o faza mai proasta. Si maicamea tipa mereu, biata de ea e cu nervii la pamant si se enerveaza din tot felul de motive. Si pe mine ma face de multe ori in toate felurile, dar de cele mai multe nu o bag in seama. Ar trebui sa ii mai lasi putin timp si poate reusesti sa discuti cu ea cu calm sau poti sa-l rogi pe tatal tau sa o faca. Noroc!