Din ce motive ajung oamenii la depresie? Vrea cineva sa-si spuna povestea? sau sa o spuna pe a altuia?
Ordonare:
După relevanţă
Cred că aceste materiale te vor ajuta:
http://petronelarotar.ro/balaurul-cu-sapte-capete/
http://petronelarotar.ro/depresiva/
http://youtu.be/XiCrniLQGYc
Răspunde
Pentru ca sunt slabi de inger, negativisti si instabili emotional.
Ei se concentreaza pe probleme in profunzimea lor, nu pe solutii.
Mai sunt si asa zisi "vampiri energetici" in viata lor, diverse surse ca mass media si relitatea care nu face decat sa-i faca pe unii sa aiba un moral la paman...
Buna dimineata, draga! 
Cauzele depresiei pot fi multiple: lipsa de afectiune si de dragoste, neajunsurile, respingerea din partea societatii, chiar si jignirile, umilintele, greutatile vietii in general. Dar eu zic ca principala cauza este lipsa de credinta sau credinta insuficienta in Dumnezeu si ti-o spun din proprie experienta. Eu am avut desule probleme pana acum, dar credinta mea nu a fost destul de puternica. Insa, in timp, am inceput sa cred cu mai multa tarie, sa ma rog mai mult si sa stii ca m-a ajutat foarte, foarte mult. Acum foarte rar se intampla sa mai am stari depresive; cand le am, imediat imi revin, mai ales daca ma gandesc la Dumnezeu. Poate ca nu o sa-ti vina sa crezi, dar asta e adevarul. Nu am niciun motiv sa te mint, nu am nimic de castigat din asta, crede-ma! Sper ca ti-am fost de folos! Te pup cu drag si iti doresc, din suflet, multa, multa sanatate, o zi frumoasa si o saptamana minunata! Te pup cu drag! 
In general, ajungi depresiv daca ai o componenta genetica ce te predispune spre asta + traiesti intr-un mediu nefavorabil.
Depinde de la caz la caz, te paraseste iubita e logic si uman sa te apuca depresie, suntem oameni nu roboti fara sentimente, probleme de sanatate, saracie =pierderea locului de munca, pierderea cuiva drag etc
Eu am ajuns depresiva mai mult din cauza anxietăți și timidități.
Am fost anxioasa de mica pentru ca ai mei m-au ținut lângă ei și o mare parte la bunici și asa nu am interacționat cu lume.Din cauza asta nu am mai putut comunica și sa ma adaptez în societate (nici acum nu m-am vindecat).Iar treptat în viata mi se iveau oportunități pe care le refuzam de o teama absurda ca nu o sa ma descurc și iți dai seama atunci când realizezi ca nu faci și nu ai făcut nimic cum ți se aduna frustrari.
Pierdeam relații,prieteni în fata altora care erau mai sociabili și mai deschiși și asa am început sa am complexe de inferioritate ca alții sunt mai bun ca mine și eu nu voi reuși.Iar în loc sa rezolv asta m-am izolat de tot mi-am făcut o relație și am devenit femeia casnica, de la tare, fără nimeni în jur înafara de cratița.În timp ce ma maturizam am conștientizat ca îmi trece timpul, ca nu fac nimic util înafara de ai ajuta pe cei din jur sa se ridice și am început sa ma îndrept către depresie.În drumul meu am mai făcut niște lucruri stresante (pe are nu pot sa le dezvălui dar cert e ca le-am îmbârligat și mai tare)crezând ca ma vor destinde sau ma vor ajuta și bănuiești, am ajuns la pastile.
Pentru mine a fost foarte greu sa nu pot sa spun atunci cand ma doare, sa reactionez atunci cand sunt barfita, sa ma laud atunci cand e cazul, sa deschid gura cand mi se face o nedreptate, din simplul motiv ca aveam un blocaj psihic de care nici acum nu am scapat in totalitate.
Cica "ce nu te omora te face mai puternic" aici e invers, ma mir ca esti sincera si recunosti toate astea, majoritatea se dau cine nu sunt, mai ales online...
Răspunde
Nu am de ce să ascund asta nici pe net nici în realitate.
Asta am cu asta defilez. Am făcut şi alegeri greşite în viaţă, mi-au greşit şi alţi mie dar merg înainte încercând că repar ce se mai poate şi încă mai lupt. Sunt anxioasa, nu este o ruşine şi nici vreo boala venerică este o problemă la nivelul psihicului peste care nu am putut să trec şi cu care încă mă mai lupt şi din cauza căreia încă mai am probleme dar asta e. Am ţinut să o spun aici pentru a ridica un semnal de alarmă pentru alţii în cauza ce consideră că nu este nimic atât de grav încât să te afecteze. Uite că te afectează mai mult decât crezi, îţi schimbă viaţa şi ţi-o poate chiar distruge.
Depinde si de varsta.
Dupa varsta majoratului de afecteaza pe toate planurile.
Posibil sa fie mediu in care traiesti, posibil prietenii, rezolvarea vine din interior + ceva progrese...
Ai o inteligenta emotionala deosebita
Sinceritatea e un lucru rar întâlnit în ziua de azi, și asumarea a ceea ce ești. Poți sa fii mandra de tine, unii nu sunt sinceri nici măcar fata de ei înșiși. Și nu uita, în viata contează doar cum te simți tu cu tine, mulțumirea sufleteasca, poți sa ai multe realizări dar sa nu fii împlinit sufletește.
Mereu imi asum problemele si mereu am vrut sa fac asta chiar daca de mica mi s-a pus mereu plasturele pe gura de ai mei cu pretextul "nu spune ca ne faci de rusine".E foarte frustrant.
Intri in depresie din diferite motive, depinde si de caracterul tau, unii oameni sunt mai imuni in asemenea situatii pe cand altii sunt o prada usoara in caderea depresiei, monotonia si programul zilnic te poate face sa intri usor in depresie, deoarece faci practic aceleasi activitati, cand te limitezi de la ceva care de fapt ti-ar placea sa faci, ingrijorarile pentru ceva care de fapt nu merita si multe alte chestii care cele mai dese ori au o importanta minora. Ca sa nu ajungi in depresie trebuie sa lupti cu chestiile care te dau la pamant, sa zicem certurile cu o persoana draga, prieten, despartirile de persoana iubita, esecuri si ghinion in activitatile cotidiene, ce incerc sa redau este faptul ca ajungand in asemenea situatii trebuie mai intai sa te gandesti daca merita sa depui atata suflet pe ceva care deja s-a intamplat, ori sa uiti si sa iei o lectie din ce ai gresit si sa mergi inainte fara regreturi, numai in asa fel o sa devii imun, la urma urmei gandurile negative mai mult va omoara si va baga in stres decat va ajuta...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
