Din pacate, cred ca macar la un moment dat al vietii noastre, parintii nostri ni s-au parut putin cam...(baga cuvant urat aici). De curand (acum 8/9 zile am pierdut pe cineva foarte drag mie, bunicul care m-a crescut. Eu unul am intrat intr-o stare usor depresiva, dar parintii mei au momente in care efectiv vor sa ma opresc in, citez:'SECUNDA UNU' si sa ma apuc de teme. Mai de curand vor sa-mi si ia cablurile de la calculator. Dar azi m-a revoltat simplul lor gand ca vor sa-mi ia si monitorul. Cabluri (de sursa) mai aveam vreo 3 de rezerva prin casa.
Poate eu sunt nebunul si sunt obsedat de PC, dar nu cred, tinand cont ca in ultima saptamana m-am jucat maxim 2 ore pe zi. Poate ei fac asa ca se apropie examenele, dar n-am probleme, am medie 10 si am fost pe tara la olimp de romana.
Voi ce spuneti? Cum credeti ca pot sa-mi normalizez parintii? Nu le place sa-i compar cu alti parinti. De mentionat ca au intrat in faza aia in care vor ca eu sa raman copil.*poate ajuta sa va zic ca am 14 ani?

Daca ai fi cu adevarat deprimat, ai fi renuntat in primul rand la distractii. Si calculatorul ar fi fost primul pe lista. Am suferit si eu dupa pierderea cuiva drag. Nu m-am atins de calculator, TV, mp3 si alte distractii vreo 4 luni de zile.
Ai 14 ani, nu ai nici un motiv pe lume sa stai mai mult de 30 de minute pe zi la calculator si asta nu chiar in fiecare zi. Normalizeaza-te tu, comporta-te ca un tanar de 14 ani nu ca un pusti rasfatat de 5 ani.

Cam asa erau si ai mei.Si eu ii comparam cu alti parintii care parerea mea erau mai buni si mai indulgenti. Dar fata care avea asrfel de parintii a luat 3 in teza, si mi-am dat seama ca daca m-ar fi lasat o secunda din mana, mi-ar fi fost foarte rau si mi-as fi stricat mediile.Bine este sa ii asculti, acum cat inca mai esti in perioada copilarie.Ca mai tarziu o sa faci ce vrei tu, si o sa iti fie dor de astfel de chestii si o sa-ti para rau ca te-ai razvratit impotriva lor.

Hmm.
In primul rand Condoleante!
Parintii tai vor sa ramai, cum sa-ti spun , destept.inteleg ca ai numai 10, poate ca lor le este frica sa nu scazi.
Toti parintii sunt asa, mai . stiu cum este sa ai 14 ani si parintii sa nu te inteleaga, vei creste(cred ca ti-au spus si ei asta) si vei realiza ca ti-au vrut binele; vorbeste cu ei si spune-le ca treci printr`o perioada mai urata, dar nu vei scadea la note si ca nu`i vei dezamagii, cred ca va ajuta.
Multa bafta!
"Orice rana se vindeca dupa un timp"(am simtit nevoia sa-ti spun asta, pentru ca asa realizezi ca durerea dupa bunicul tau va trece... dupa un timp).

In primul rand imi pare rau de pierderea bunicului tau.
in al doilea rand ai putea sa-i intrebi de ce vor sa-ti ia calculatoru atata timp cat inveti si ai note bune, ai putea sa le zici ca ai de facut un referat de pe net,
ce o sa faca atunci, no sa-ti dea calculatoru si o sa iei nota mica?
si in ultimul rand, la mine cel putin, nu comenteaza nici tata, nici mama, pentru ca tot ce am in casa am cumparat cu banii mei( ma rog, m-au ajutat bunicii), daca le cumparau ei atunci n-aveam ce zice.
si oricum note mai mici de 7 nu am la nici o materie.
asa sunt parintii,
de ex, daca te duci cu prietenii la un biliard, ei zic ca te duci hai hui, sa te drogez, sau mai stiu eu ce...
cam toti sunt asa in ziua de azi.

Condoleante pentru pierderea bunicului!

Daca vor sa iti ia cablurile de la calculator inseamna ca tu i-ai pornit impotriva ta cumva, petrecand prea mult timp in fata lui. Iar daca zici ca ai 10 pe linie, atunci mai tare le alimentezi pornirile. Nu zic ca e de vina faptul ca ai 10 pe linie, dar lor le e frica sa nu scazi si de aici toata supararea. Sfatul meu este urmatorul: incearca sa ai cu ei o discutie calma, fara comparatii, batut apropo-uri dusmanoase, etc. Incearca sa te impui ca daca nu, o sa vezi ca ai sa cresti mai mare (17-18 ani) si ai sa iesi cu prieteni si o sa te faca de ras prin chestii de genul: sa te sune din 10 in 10 minute sa vada pe unde esti, chematul la ora 9 seara acasa. Sa stii ca parintii care au avut sub papuc copiii cat erau minori sunt cei mai dificili batrani si o sa ai de furca cu ei la batranete. Lasand povestile la o parte, e momentul sa pui piciorul in prag, sa iei atitudine, altfel o sa continuie sa iti faca faze din astea. Si sa mai stii una de la mine: in ochii lor, tu mereu vei fi un copilas, chiar si cand vei avea 30 de ani, numai ca unii parinti isi schimba si atitudinea odata cu anii, iar altii nu.

Eu sunt o fire mai autoritara, asa ca sa nu sariti la mine daca nu sunteti de acord cu mine.