Dispute religioase. Nu stiu ce sa fac, asa ca astept un sfat de la voi.
Consider ca orice om are putina intelepciune in el si se poate schimba, deci nu cred ca fac efort degeaba.
De cand i-am spus ca nu mai cred in Dumnezeu, bunicul ma tot face satanista si imi spune ca am prieteni satanisti, pe majoritatea necunoscandu-i macar. Pentru el, religia se imparte doar intre crestin si satanist, nefiind informat. Asa ca i-am gasit eu articole si,prezentandu-le, a spus ca apar satanismul (incercand sa ii deschid ochii).
I-am zis clar, sunt deista, nu cunosc tot Universul sa spun clar ca Dumnezeu nu exista, insa am dreptul la parerea de a fi semiatee. Am voie sa cred in ce vreau, dar ma tot ameninta ca ma da afara din casa (stam cu bunicii, nu ne permitem sa plecam) ca sunt SATANISTA, dar...
...cum sa il fac altfel sa imi priceapa parerea? Ce v-am spus voua i-am spus si lui.
Mi se pare aberant satanismul traditional, iar cel modern prea dur pentru gustul meu, asa ca nu-s cu niciunul.
Multumesc.
Ordonare:
După relevanţă
Din cate vad eu bunicul tau ii cam dintr-o bucata, dar vina ii 90% a ta. Daca i-ai spus ca satanismul traditional ti se pare aberant iar cel modern prea dur pentru gustul tu el a inteles ca esti satanista. Acum nu am ce sa iti fac... singurul sfat pe care ti-l pot da e sa ii spui ca daca nu vrea sa inteleaga ca nu esti satnista ci doar ai unele indoieli si te da afara pentru asta face el isusi pacat deoarece ar trebui sa se concetreze spre a "te aduce pe calea cea buna" decat sa te faca sa te simti prost.
Răspunde
Stai ca nu am inteles cum ai gandit. Am o zi mai proasta, sunt obosita si asimilez mai greu.
Din moment ce am o parere proasta despre satanism, nu e clar ca sunt impotriva lui, asadar nu sunt satanista? I-am dat explicatia dupa ce m-a facut asa.
Răspunde Ma refer aici ca daca tu i-ai zis : citez "Mi se pare aberant satanismul traditional, iar cel modern prea dur pentru gustul meu" atunci el a inteles ca esti satanista da nu traditionala nici moderna, ci undeva pe la mijloc. Ceva asemanator am patit si eu cu bunica: m-a intrebat daca fumez eu i-am zis ca am fumat pana in momentu de fata 2 tigari si ca nu vad rostu sa dau bni pe ceva ce numai ma imbolnaveste, si ea a inteles ca fumez 2 tigari pe zi. Observi asemnarea?
Da, observ. Logica pare ciudată, dar este... logic, oarecum. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut, iar dacă este asa cum spune bunica ta, a dat dovada de creativitate.
Ce mai creativitate. 
Eu i-am zis adevarul. Nu imi place s fumez. Ea a inteles ca fumez 2 tigari pe zi.
Da, am înțeles, ziceam că mi se pare creativă interpretarea asta ciudată .
Draga anonim, sa stii ca esti agnostica, nu deista. Vreau sa iti dau mesaj in care sa recomand o strategie in problema cu bunicul, dar vad ca nu pot. Poti sa imi spui sa iti raspund aici, desi nu as vrea, sau sa imi dai mesaj la care sa raspund.
Anumite greutăţi în viaţă ne vor face să ne întoarcem la Dumnezeu, la credinţă.
Cred că mulţi au nevoie de una ca asta.
*facepalm*
Eram sigura ca vor tot veni profeti care sa incerce sa imi impuna credinta lor. Intrati in convingerile mele cu bocancii si nu v-am permis. V-am rugat sa ma ajutati in lamurirea unor probleme cu bunicul, nu sa ma laud ca vai, ce atee sunt eu.
Nu mi-am inceput viata sexuala la 12 ani, nu fumez, nu beau, nu fug de acasa noaptea, nu ma droghez... daca era vorba despre un caz de genul, m-ati fi putut preveni, mai intelegeam. Inteleg ca va e teama ca ard in iad, dar intelegeti ca e ceva relativ totul. Or, ce am spus mai sus este demonstrat si logic ca face rau in mod sigur. Te droghezi, substantele iti fac creierii varza. Or, credinta?
Si am fost credincioasa multa vreme. Nu e vorba ca ma simt parasita. Pur si simplu, nu am nevoie de ceva ce eu consider imaginar sa ma sprijine, oricat de frumos ar suna acest lucru, mi-am facut o realitate.
Nu încerc să-ţi impun absolut nimic. Nu sunt o "profetă", însă ştiu ce spun.
Acum hai să discutăm.
Vreau să fii conştientă de faptul că bunicul tău este un om înţelept, vârstnic. Nu vrea să te jignească, doar că nu i se pare normal. Nu încerca să-i explici anumite concepţii legate de religie, din punctul tău de vedere.
Ai menţionat mai sus faptul că înainte credeai în Dumnezeu, ce te-a făcut să te schimbi radical?
Dacă nu îţi este cu supărare, aş vrea să dai un reply cu părerea ta.
Of, citeste raspunsurile mele catre guitarplayer666 unde am explicat exact. Sunt pe mobil, unde pot scrie doar maxim 1000 de caractere pe raspuns, asa ca la ce bun sa repet.
Da, are 66 de ani. Bun. Inteleg ca traia in alte vremuri. Totusi, stiinta si tehnologia au evoluat. Si el tot acolo a ramas? Nu stie sa respecte parerea altuia, din moment ce e argumentata si cum ziceam, nu ma duc prin baruri. A propos, mi-am schimbat convingerile in timp, incet-incet, nu brusc.
Ok, înţeleg.
Evită-l când simţi că te jigneşte, chiar dacă el n-o face.
Respectă-i credinta, pentru că el ştie foarte bine în ceea ce crede, ce gândeşte etc.
La astfel de confruntări, cel mai bine este să spui că aştepţi o minune. Te va lăsa în pace.
Sper că nu te-am deranjat cu părerea mea.
Să-ţi meargă bine indiferent pe ce drum o vei lua!
Apreciez ca esti politicoasa, dar nu e cazul sa te scuzi atat. Daca era ceva ce ma deranja, iti spuneam.
Multmesc de parere si bafta si tie
.
Probabil el a pus un acceant prea mare pe religie si este foarte gresit acest lucru. Eventual ai putea sa-i arati un verset din Biblie in care spune ca fiecare e liber sa creada ce vrea (Apocalipsa 3:20). Apoi, ar fi mult mai usor pentru el daca nu ai mai folosi atatea denumiri (presupun ca bunicul tau e destul de batran, acum e prea greu pentru el sa invete ce inseamna aceste denumiri, iar cand era mic nu se foloseau atatea nume) si sa-i spui mult mai simplu, ca si cand ai explica unui copil mic care nu stie multe lucruri. Dar foarte mult conteaza faptul sa nu te enervezi si sa-i explici incet si rar ca sa vada ca nu esti rea.
Sper sa-ti fei de folos!
Ps.:te rog sa ma scuzi daca te-am jognit pe tine sau pe bunicul tau intr-un fel.
Mersi de sfat. O sa incerc si ce ai spus tu.
Stai linistit/a ca nu ai jignit pe nimeni.
Lasa-l in pace.
Nici eu nu i-am zis bunicii ca nu cred in Dumnezeu asta al iei ca poate tabara cu usturoiul pe mine, la ce maini reci am poate ma credea drecu vampir.
Dar i-am zis mamei tatalui meu si a zis ca am innebunit
.
Am intrebat-o daca m-ar crede ca maine ii dau un milion de dolari si a zis nu, si am intrebat-o " Poi si eu de ce sa cred in ceva ce nu vad? ", raspuns :Ciu-ciu.
Pana la urma eu imi pastrez opinia si ma inchin la dragonul cu doua capete care scuipa curcubee pe nume Gigel ( ce si el poate exista daca exista dumnezeu, doar ca trebuie sa ai credinta ca sa-l vezi cu sufletul ).
Nu ai cum sa schimbi conceptia unu om batran.
Gandeste-te ca vremurile in care a crescut el erau altfel, se punea accent mai mult pe credinta pentru ca nu aveau voie sa gandeasca, nu aveau voie sa faca nimic si singura lor speranta era cea in Dumnezeu. Parerea mea sincera e ca nu trebuia sa ii spui lui chestia asta. In sufletul lui a primit o mare lovitura. Pentru generatia bunicilor e greu sa accepte aceste concepte : deism, ateism etc. Ei nu s-au lovit de ele prea mult.
Pe atunci exact asa era, cum zice el : fie esti crestin fie esti satanist.
Lasa balta subiectul pentru ca ii cauzezi niste dureri la batranete degeaba
Nu este mereu cel mai important sa demonstrezi ca ai dreptate. Uneori o minciuna spusa din compasiune este mai bine primita decat un adevar care creeaza un rau ne-necesar.
Tu ai dreptul sa crezi in ce vrei, dar trebuie sa stii cand sa te opresti din a-i convinge pe ceilalti sa accepte credinta ta (sau lipsa ei) ca fiind cea justa. Alegerea asta trebuie sa fie o chestie personala...nu trebuie sa trambitezi la nimeni in ce si de ce crezi tu.
Mersi de parere, tin cont de ea.
Bineinteles ca este o alegere personala, nici nu ma duc sa strig asta in gura mare pe strada, dar nici sa nu cad in ipocrizie nu imi mai convine. Sa nu uitam ca el totusi traieste si in zilele noastre, insa mentalitatea este foarte invechita, si cum ziceam, ma incapatanez sa cred ca se poate mai bine. Asa-s eu.
Crezi ca pe mine nu m-a durut cand mi-a facut prietenii satanisti, desi NU II CUNOASTE? Macar sa nu comenteze in nestire de cauza, sa nu ma mai ameninte ca ma da afara din casa ca pe o persoana straina. Ti se pare normal asa ceva? Ba chiar insista duminica sa vin la biserica, desi i-am spus clar de ce nu. Conteaza si ce simt eu, vorbeste egoismul din mine bineinteles.
Draga mea e ca si cum ai vrea sa ii explici ca tu te casatoresti acum cu o femeie si ca o sa si concepeti singure propriul vostru copil.
Pentru el este o situatie abstracta ...nu poate intelege si nici nu vrea.
Conteaza si ce simti tu logic...dar daca locuiesti cu el si depinzi cumva de el si de ce nu, din respect pentru un om care a trecut prin multe poate prin viata si refugiul lui a fost credinta...las-o balta. Nu te mai contrazice cu el.
Spune-i pur si simplu ca nu vrei sa mergi la biserica si punct. Te-as sfatui chiar sa il minti si sa-i spui ca a fost o "faza" prin care ai trecut, ca pur si simplu erai curioasa sa cunosti mai multe lucruri etc.
Nu iti spun sa faci asta pentru a trai in ipocrizie, ci din compasiune pentru un om batran. Eu il stiu pe bunicul meu care stie ca eu cred in ceva (Un Dumnezeu) dar nu recunosc absolut deloc biserica sau biblia...cand am fost o data la el in oras si i-am spus ca merg si eu cu el l-a biserica, a plans o ora. Mi s-a rupt sufletul...si am mers pentru el, ca stiam ca o sa il bucure.
Stii e ca atunci cand fumezi si te feresti de parinti ..sau cand deja ti-ai inceput viata sexuala si te feresti de ei...o faci ca sa nu se supere, sa nu simti ca i-ai dezamagit si de ce nu, sa nu suporti unele consecinte.
Asta e parerea mea. Fii ceea ce esti tu departe de ochii lumii. Nu traiesti in ipocrizie daca nu strigi in vant in ce crezi tu sau nu ...nu toate detaliile sunt menite sa iasa la suprafata pentru ca nu toate detaliile sunt de interes public.
Uite, si eu nu cred in Dumnezeu, nu cred pentru ca nu sunt sigur ca exista, nimeni nu are dovezi clare. Majoritatea oamenilor cred in el deoarece asa au fost invatati, au fost invatati sa creada si sa aiba frica in el, de aceea cred toti in dumnezeu, pentru ca nu stiu cu exactitate cine/ce e si oamenilor le e teama de ceea ce nu cunosc. Eu consider ca daca exista sau nu o sa vad la sfarsitul vietii, pana atunci nu imi complic viata, eu cred in mine si in persoanele care ma inconjoara. Si ce zice bunicul tau nu e adevarat, nu esti satanista pentru ca nu crezi in dumnezeu. Daca esti satanist(a) inseamna ca, crezi in satana cara reprezinta prin istorie un simbol al raului in ochii oamenilor, pai din moment ce crezi in satana inseamna ca, crezi si in dumnezeu nu poti sa crezi doar in rau, nu exista asa ceva 'doar rau'. Oamenii nu se pot obisnui cu ideea de satanism, e de ajuns sa stii doar tu, oamenii arata cu degetu la tot ce cred ei ca nu e bine. Si mie imi mai zicea lumea ca sunt satanist dar pur si simplu nu m deranja, daca eu sunt fericit atunci nu trebuie sa fac nici o schimbare, mie imi place lipsa de credinta in "Dumnezeu" pe care o am. Acuma se pune intrebarea ca tu chiar nu crezi in dumnezeu, tu singura ai ajuns la concluzia asta sau e rezultatul grupului din care faci parte?
Esti ateu.
Du-te naibi.
Pot sa fiu ce vreau, nu ma opreste nimeni, e viata mea si fac ce imi place.
Da, sunt de acord cu tine, credeam ca se intelege clar ca atunci cand crezi in Satana crezi si in Dumnezeu, dar bunicul intelege prin asta ca ii aduc slava lui Satan... aiureli!
Am vorbit cu o colega atee care mi-a raspuns la toate intrebarile si a reusit sa imi spulbere credinta de atunci. Eram foarte credincioasa. Apoi, in timp, am inceput sa gandesc logic si sa imi pun intrebari. Pe atunci imi era frica sa o fac, credeam ca indoiala e de la Satan... Dar am dat o sansa si incet, incet am ajuns ce sunt azi.
Si nu, nu am NICIUN prieten satanist. Dar absolut niciunul.
Un raspuns la obiect puteai sa dai, daca nu cer prea mult?
Si pana la urma, care e problema ca e ateu? Te afecteaza pe tine cu ceva? Asa de inchis esti, Gogule?
Sa zicem ca nu ma iau si de greseala ta gramaticala, te las.
Stii, aici nu e t/a.
Cam asa am inceput si eu sa nu mai cred in Dumnezeu, am vorbit cu o colega care trecea printr-o perioada cam grea si a incetat si ea sa mai creada. Din punctul meu de vedere parca mi-a deschis ochii, nu trag concluzii dar de atunci nu mi-a mai fost frica sa ma exprim, sa imi sustin parerile, si am mai multa incredere in mine. Chiar ma bucur ca am ajuns cune sunt si ar trebui sa te bucuri si tu si sa nu te lasi influentata de alti, pana la urma e viata ta ^^
Esti de-al meu! Legat de exprimare, exact asta am simtit si eu si e clar de ce.
Nu imi pasa de ce spun altii despre convingerile mele religioase, adica nu ma afecteaza ca unul e crestin, e fix alegerea lui. Ce m-a deranjat esre neinformarea bunciului meu si judecare in nestire de cauza, ba chiar mai mult, refuzul de a pricepe, este inchis. Dar cum ziceam, sper ca fiecare om are putina intelegere.
Si, mai presus de intelegere este acceptarea, asa cum noi acceptam alte persoane asa cum sunt ele, asa ar trebui sa ne accepte si ele pe noi, pentru ceea ce suntem. Toti suntem diferiti si egali indiferent ca e vorba de aspect, gandire, personalitate si credinta.
Am dat click. la categoria Prostie.
Am grsit, ce sa fac._.
Ce ti se pare prostesc in intrebare? Ca incerc sa imi fac bunicul sa inteleaga anumite chestii? Nu am intrebat cum sa imi conving bunicul sa ma lase sa fac o orgie cu 25 de barbati, ci... sa nu mai critice in nestire de cauza. Esti superficial si nu stii sa fii serios cand e cazul. Te trimit sa te iei de cele de la dragoste si sex care intreaba daca pot ramane insarcinate daca se masturbeaza pe data de 20 a lunii (zi aleasa la plesneala).
Eu ma musulmarbez.
Si tu esti credincios?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
