Dragii mei mi-e sufletul atat de greu de o situatie pe care am intalnit-o azi, cand am fost in vizita la domiciliul elevilor mei, incat aproape ca ma simt fara nici un pic de energie. Sa va spun si voua si poate imi puteti da un sfat cum sa ajut un suflet de copil necajit si nevinovat. Desi situatia fetitei respective a fost de la inceput de cand am vazut-o foarte precara, acum cand am auzit-o pe mama ei cum o maltrata sufleteste am ramas fara grai si fara nici o bucurie in suflet. Fetita are 13 ani si nu a urmat decat clasa I deoarece mama ei fiind bolnava si mai tot timpul fiind internata in spital ea a ramas cu fratiorul ei mai mic acasa. Am primit-o la mine in clasa a IIa desi e depasita de varsta in urma rugamintilor ei ca vrea sa continue scoala ca a invatat sa citeasca foarte cursiv citind biblia, descurcandu-se mai greu la matematica. Insa problema cea mai grea era ca facea naveta dintr-un sat ce este la 3 km de calea ferata, aceasta fiind singura modalitate sa ajunga la scoala.Am facut apel la ceilalti parinti ai copiilor din clasa sa o gazduiasca fiecare cate o saptamana ca sa nu mai faca naveta pe perioada iernii. Dar asa cum se intampla uneori o familie mai modesta s-a oferit sa o tina la ei, lucru ce s-a intamplat de aproape doua luni de zile. Insa mama ei a pornit cu fel de fel de invective la adresa familiei respective deoarece pretinde ca vor sa-i ia fata. Fata se simte foarte bine in sanul acestei familii si chiar a afirmat ca niciodata nu s-a simtit asa de iubita si indragita pana acum. Dar mama ei o amninta ca va aduce politia si protectia copilului ca sa ia fata si sa o duca inapoi acasa definitiv fara a mai urma cursurile scolare. Timp de 55 minute a adus fel de fel de invinuiri fetei si familiei respective la telefon. Am stabilit sa mergem maine la Primarie si la sectia sociala sa vedem ce putem face pentru ea fiind de acord sa mearga la casa de copii numai sa poata continua scoala. Ce parere aveti si ce sfaturi imi puteti da de urgenta?

Da e o cale buna de urmat, dar ar mai fi una... daca se poate dovedi maltratarea ...chiar si sufleteasca, se poate sesiza protectia copilului, iar mama poate fi decazuta din drepturile parintesti.



Lege nr. 272/2004
din 21/06/2004
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23/06/2004
privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Art. 5. - (1) Copiii au dreptul la protectie si asistenta în realizarea si exercitarea deplina a
drepturilor lor, în conditiile prezentei legi.
(2) Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine în primul rând parintilor, acestia având obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si îndeplini obligatiile fata de copil tinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivitatii locale din care fac parte copilul si familia sa. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii sau, dupa caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând si asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului.
(4) Interventia statului este complementara; statul asigura protectia copilului si garanteaza
respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifica realizata de institutiile statului si de
autoritatile publice cu atributii în acest domeniu.
Art. 6. - Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor
principii:
a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;
c) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor
parintesti;
d) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor
copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnitatii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului si luarea în considerare a acesteia, tinând cont de vârsta si de
gradul sau de maturitate;
i) asigurarea stabilitatii si continuitatii în îngrijirea, cresterea si educarea copilului, tinând cont de
originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, în cazul luarii unei masuri de protectie;
j) celeritate în luarea oricarei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protectiei împotriva abuzului si exploatarii copilului;
l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelatie cu ansamblul
reglementarilor din aceasta materie.
Art. 7. - Drepturile prevazute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fara nici o discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala, de situatia materiala, de gradul si tipul unei
deficiente, de statutul la nastere sau de statutul dobândit, de dificultatile de formare si dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale parintilor ori ale altor reprezentanti legali sau de orice alta distinctie.
Art. 23. - (1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
(2) Libertatea copilului de a cauta, de a primi si de a difuza informatii de orice natura, care vizeaza promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale, sanatatea sa fizica si mentala, sub orice forma si prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabila.
(3) Parintii sau, dupa caz, alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii, precum si persoanele care, prin natura functiei, promoveaza si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi, in functie de varsta si de gradul de intelegere al acestora, precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.
(4) Parintii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decat in cazurile prevazute expres de lege.
Art. 24. - (1) Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste.
(2) In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste.
(4) In toate cazurile prevazute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare si li se va acorda importanta cuvenita, in raport cu varsta si cu gradul de maturitate a copilului.
(5) Orice copil poate cere sa fie ascultat conform dispozitiilor alin. (2) si (3). In caz de refuz, autoritatea competenta se va pronunta printr-o decizie motivata.
(6) Dispozitiile legale speciale privind consimtamantul sau prezenta copilului in procedurile care il privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea unui curator, in caz de conflict de interese, sunt si raman aplicabile.
Art. 25. - (1) Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie.

Si cea mai importanta
Art. 32. - Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. In acest scop parintii sunt obligati:
a) sa supravegheze copilul;
b) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea;
c) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;
d) sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.
Art. 47. - (1) Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.
(2) Parintii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei care urmeaza sa fie data copiilor lor si au obligatia sa inscrie copilul la scoala si sa asigure frecventarea cu regularitate de catre acesta a cursurilor scolare.
(3) Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de asi schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.
Art. 48. - (1) Ministerul Educatiei si Cercetarii, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, precum si inspectoratele scolare si unitatile de invatamant, ca institutii ale administratiei publice locale cu atributii in domeniul educatiei, sunt obligate sa intreprinda masuri necesare pentru:
a) facilitarea accesului la educatia prescolara si asigurarea invatamantului general obligatoriu si gratuit pentru toti copiii;
b) dezvoltarea de programe de educatie pentru parintii tineri, inclusiv in vederea prevenirii violentei in familie;
c) organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care nu pot raspunde la cerintele programei scolare nationale, pentru a nu intra prematur pe piata muncii;
d) organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care au abandonat scoala, in vederea reintegrarii lor in sistemul national de invatamant;
e) respectarea dreptului copilului la timp de odihna si timp liber, precum si a dreptului acestuia de a participa liber la viata culturala si artistica;
f) prevenirea abandonului scolar din motive economice, luand masuri active de acordare a unor servicii sociale in mediul scolar, cum sunt: hrana, rechizite, transport si altele asemenea.
(2) In cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale in cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.
(3) Copilul, personal si, dupa caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul sau legal, are dreptul de a contesta modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa in acest sens conducerii unitatii de invatamant, in conditiile legii.
(4) Cadrele didactice au obligatia de a semnala serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului cazurile de rele tratamente, abuzuri sau de neglijare a copiilor.
sper sa va fie de folos. va pup