Copilul probabil s-a atasat de tine sau incearca sa se apropie, simtind ca il ajuti mult mai mult decat cei de-ai lui, de acasa. Probabil esti mai intelegator cu el, iar el doreste sa te ocupi cat mai mult de el (acasa poate nu se ocupa nimeni de el).
In acest caz, cumpara-i o inghetata, asezati-va unul langa celalalt si incearca sa scoti de la el ce-l framanta. Sigur va povesti doleantele si durerile sale (intai poate nu va spune chiar si pe cele mai dureroase). Vorbiti prieteneste, de la egal la egal. In 2-3 asemenea ocazii vei putea afla multe lucruri care-l framanta pe copil.
Copiii de la 8-10 ani in sus au nevoie de un reper (barbat), care ar trebui sa fie tatal, pe care sa-l copieze in mentalitate si comportament. In lipsa tatalui se pare ca tu esti "alesul" lui.
Daca-l refuzi sau pierde increderea, copilul s-ar putea sa se ia dupa gastile de cartier, unde va fi prada sigura.
E o curiozitate de copil si probabil nu-i place sa ramana singur. Ai putea sa-i spui tu: "Asteapta-ma aici!" ca sa nu mai vina dupa tine. Eventual da-i ceva revista de citit sau orice care-l ajuta sa nu se plictiseasca pana vii.
Cu totii am fost mai mult sau mai putin curiosi, asa sunt copiii. Eu eram curios in sensul ca daca mergeam intr-o casa noua, nu m-ar fi deranjat sa stiu unde e fiecare camera. Insa, nu insistam sa stiu asta. Nu eram curios pana acolo incat sa vreau sa stiu ce tine omul prin sertare, dulapuri.
Curiozitatea copilului descris de tine mi se pare peste masura. Cat e mic, e curios de lucruri de genul asta, cand va creste, va fi atat de curios incat va deveni enervant. Am intalnit persoane care se uita fix in telefonul tau in timp ce tu discuti cu cineva prin mesaje, pun intrebari detaliate ("de ce?", "unde?").
Ce e de facut e sa atragi atentia mamei lui. Cum il lasi, asa va fi.
Nu ai specificat daca e copilul tau, colegul tau, vecinul tau mai de aceeasi varsta, etc... pentru a putea sa iti dau in sfat ceea ce poti face. Pentru ca una e sa fie copilul tai si sa il corectezi si alta e sa fie un prieten ce vine pe la tine. Am dedus ca ar fi un prieten/vecin, iar in acest caz consider ca doar trebuie sa fii sincer ce iti place si ce nu. Daca iti place sa vina pe la tine, accepta-l cum e cu multe intrebari si curios. Bineinteles ca in casa ta faci ce vrei tu si ii spui cat stati in casa, cand sa iesiti daca te te dereanjeaza, etc, insa totul cu bun simt. Daca te deranjeaza asa tare, mai bine cauti sa nu va intalniti. Daca e poarta inchisa nu poate sa se uite pe fereastra, daca ii spui ca esti ocupat mai mereu scrii, inveti, ai treaba... va cauta sa exploreze alte locuri.
Copilul vecinilor.
Eu am 30 de ani.
Nu vreau să fiu acru cu el... ci să-l ajut frumos cât pot. Are o poveste mai tristă... că părinții lui s-au despărțit, a rămas cu mama lui și acum tatăl vitreg îl înjură mereu și strigă la el.
Bingo, ai mentionat povestea. Are nevoie de un inlocuitor pentru taica-su si probabil se simte si amenintat de debilul ala, ca altfel nu il pot numi dupa cum ai spus. Incearca sa il ajuti cu temele. Trebuie sa isi cistige cumva increderea in sine. Un vecin de-al meu a divortat si ala mic a ramas oficial cu maica-sa. Ca si consecinta a divortului, a amutit o perioada. A avut nevoie de asistenta de specialitate sa isi revina. Si in cazul asta taica-su din ce stiu se poarta frumos cu el, il mai si ia/aduce de la scoala uneori, desi maica-sa e deja cu altul si are un copil mai mic.
Atunci e simplu. Ii spui doar ce trebuie sa faca. Daca vorbeste prea mult, mai poti glumi cu el sa mai ia o pauza sa nu oboseasca. Dar se intelege ca se simte bine in preajma ta si i se pare interesant la tine acasa.
Este normal intr-o anumita masura sa fie curios, insa tot ce face depinde si de educatie si de felul lui de a fi.
Situația lui școlară e foarte slabă. În schimb, e hărnicuț.