E bine sa fii incapatanat?

Când ai dreptate, da.

Când ştii sigur că ai dreptate, da.Să nu faci ca mine, să devii şi mai încăpăţânat când aflii că tu eşti ăla prost într-o ceartă şi să o ţii pe a ta în continuare

Incapatanarea e considerata defect.Perseverenta,desi pare apropiata ca sens, reprezinta o calitate.
http://motivonti.ro/perseverent-sau-incapatanat.html

Depinde de situatie... daca ai dreptate sau daca vrei sa faci ceva bine sau constructiv pentru tine sau cei din jur da normal ca este bine, dar cand ai facut o prostie si ti-ai dat si tu seama si nu renunti din cauza orgoliului sau incapatanarii nu este bine deloc ai doar de pierdut

E defect.
Dar eu consider asta o calitate.
Lol.

Nu este bine sa fii incapatanat. Este bine sa fii perseverent, dar nu sa te incapatanezi. Este bine sa sustii o idee, daca stii ca e buna, constructiva. Dar nu trebuie sa te incapatanezi si sa crezi orbeste in ceva, mai ales daca este posibil ca ceea ce crezi sau spui tu sa nu fie adevarat.

Dacă ai dreptate e foarte bine. Dacă nu, nu prea.

Da, dar numai daca esti absolut convins ca ai dreptate. Si daca ti-o permite si contextul. Uneori e bine sa taci si sa zici ca altii sau sa te conformezi.

Daca incapatanare este pentru un proiect constructiv, o nota mai mare decat ultima data la aceeasi materie, cand vrem sa jntram la un liceu anume, cand spui:"eu pot sa fac asta! Eu vreau sa fac asta deoarece este spre binele meu"-DA.
Daca incapatanatea tine de natura orgoliului cum si cat vrem noi sa demintram cata dreptate avem(vhiar daca uneori stim bine ca nu e asa)-NU.
Incapatanare e buna doar cand aduce ceva constructiv.
Toate ce bune.

Nu exagerat, totul are o limita!

Cand stii sigur sigur ca ai dreptate da e bine, trebuie sa iti sustii punctul de vedere

Da pentru ca așa ai propriil păreri nu dai din cap la ce spun alții!

Nu e bine sa fim incapatanati, pentru ca pierdem multe lucruri, chiar si prietenii frumoase.Pe situl jw.org sectiunea adolescent sunt multe articole utile despre cum e bine sa ne definim personalitatea.

E bine sa fii "incapatanata" atunci cand vine vorba de demnitatea ta, de onoarea ta. E un lucru ce nu poate fi negociat. De catre nimeni. Niciodata.

O singură şansă există de a feri persoana vulnerabilă (femeia) de a fi folosită "temporar" pentru ceea ce are de oferit fizic, pentru a fi abandonată ulterior ca un obiect de "redusă folosinţă" intimă.

Iar acea şansă este IUBIREA – Iubirea de sine: ca ea să se iubească pe sine mai mult decât ar fi posibil să iubească un bărbat. Dacă nu o va face, soarta "obiectului de unică sau redusă folosinţă" o aşteaptă...

Dacă ea nu va avea milă de FERICIREA, de VIITORUL ei, de viitoarea ei FAMILIE, NIMENI altcineva nu o va face! Cu atât mai puţin cel care îi cere ca ea să renunţe la cel mai mare "atu" al ei, pentru ca el să-şi descarce nevoile fiziologice pe acel "atu".

Acel "atu", cel de care va depinde în cea mai mare parte viitorul familiei ei este:
ONOAREA ei, DEMNITATEA ei – adică "exclusivitatea intimă" de care soţul ei va avea ontologică nevoie, fiinţială pentru identitatea lui sufletul iubitei sale...

Nu mereu, cand ai dreptate, atunci fi!

Depinnde de situatie cand tu stii sigur ca ai dreptate da poti fi incapatanat, dar cand e vorba de o persona pe care tu o iubesti ff mult e bine sa renunti la incapatanarea ta!

Cand ai dreptate si cateodata cand nu ai, daca iti merge tine-o tare cu incapatanarea si orgoliul .