E rau sau e bine sa adopti un copil? Il imbraci, il hranesti, il trimiti la scoala, il ingrijesti cind e bolnav, il imbarbatezi cind e demoralizat, il incurajezi cind trebuie sa faca un pas important. Incerci sa faci tot ce poti pentru el, pentru copilaria lui si pentru viitorul lui. Il tratezi ca pe propriul tau copil. In situatia asta repet, este bine sau rau sa adopti un copil? Si cum priviti oamenii care adopta un copil, il admirati sau il dispretuiti?

Este bine sa adopti un copil. Ii oferi un nou viitor. El poate gasi in tine parintele care nu l-a avut niciodata. Admir acesti oameni este un mare gest, sa iei un copil care sa stii ca nu l-ai facut tu sa il imbraci, sa il hranesti si cel mai important sa il iubesti. Trebuie sa ai un suflet enorm. Cu siguranta cei ce fac adoptii sunt niste persoane deosebite din partea mea si a majoritatii lumii tot respectul.

E de admirat, e de bine. Practic salvezi o viata! Si eu imi doresc sa adopt un copil in viata asta, cand o sa am varsta...cred ca e ceva minunat!

Cred ca e cel mai bun lucru pe care l-ai face vreodata e sa adopti un copil

Pai daca nu au noroc sai poata face natural atunci da il ifiezi. eu cunosc un caz au adoptat o fetita care acum are 3 copii, sia construit casa in curte la parinti adoptivi, sa vezi ce bucurosi sunt parinti cu 3 nepotei tot timpul se ocupa de ei, in concluzie sunt o familie deosebita la care alti se uita cu ura. va urez noroc.

Un om care adopta un copil nu poate fi decat de admirat! Pentru curaj, bunatate, daruire lipsa de egoism.Am preferat sa fac doi copii si sa am grija de ai mei.Glasul sangelui poate fi auzit la orice varsta.Acel copil infiat mai devreme sau mai tarziu isi va cauta parintii naturali si.
O zi buna!

Nu stiu ce sa spun, doar un parinte care a adoptat poate spune.Eu spun ca este bine si cu cat il adopti de mai mic cu atat mai bine pentru ca poti sa il formezi ca pe propriul copil.Respect si admiratie pentru cei ce adopta un copil sau mai multi.

Cei ce adopta un copil merita toata admiratia societatii. Daca il iau foarte mic nici nu mai simt ca nu este al lor. El le da un sens vietii.

Mi'am intrebat tatal intr'o zi: "Daca nu m'ati fi putut avea pe mine, ati fi adoptat un copil?" Am primit din pacate un raspuns sec: "Nu"
Nu pot sa inteleg, eu da ii admir pe cei care au posibilitatea si dorinta de a adopta un copil si o fac. Eu insami as face'o, l'as creste, l'as hrani, l'as ajuta si l'as iubi ca pe propriul meu copil. Nu toti copii infiati isi cauta parintii biologici si chiar daca ar vrea sa o faca, de ce nu? La urma urmei este un drept al lui de a sti de unde provine, un drept de care a fost privat. Un copil recunoscator nu va intoarce niciodata spatele mainii care l-a hranit. Eu cred ca merita.

Desigur ca e bine sa adopti un copil si e categoric de admirat. Miros o indoiala ascunsa in intrebarea ta. La ce te referi mai exact? De ce ai dispretui un om care adopta si de ce n-ar fi bine sa adopti un copil?

Admir pe cei care adopta un copil. Bineinteles in conditiile in care se ocupa cu adevarat de educatia lui si il ingrijesc.

De ce sa dispretuiesc o persoana care adopta un copil? Poate omul nu si-a putut construi o familie din diverse motive, poate exista o problema de sanatate la el sau sotia lui. Nu as avea decat sentimente de admiratie si respect si nu cred ca cineva poate dispretui un astfel de om.

Eu ii admir n-am de ce sa-i dispretuiesc. Dar acel copil cand va creste si va stii ca este adoptat nu cred ca-i va aprecia la adevarata lor valoare pe parintii adoptiviichiar daca acestia acum ai zis si tu il imbraca, il ingrijeste...etc

Ii admir, numai daca as sti cu adevarat, ca se vor ocupa de acel copilas lasat la voia sortii si sa-i ofere dragostea de care nu a avut parte. Daca stam sa ne gandim bine, nu este usor sa faci un asemenea pas, insa pentru acele familii care adopta este o minune ca pot avea un copil pe care nu l-au putut avea niciodata.

Bună.
Este cel mai mare act de curaj adoptând un copil.
Din partea mea, aplec capul faţă de aceşti oameni.
Nu este mamă cine te face, este mamă cine te creşte.
Pa, pa.

Nu inteleg de ce intrebarea ta este pusa in termeni de bine si rau? In primul rand un asemenea gest nu trebuie judecat, fie ca e bun sau rau. Sunt curioasa ce ar fi spus oamenii de pe aici daca cei care adopta nu ar face un copil pentru ca - sa spunem- ea nu vrea sa isi modifice corpul. Sotul este de acord ca o iubeste pentru corpul sau si-na, adopta un copil!
Totul depinde de context. Dar ce nu inteleg de ce oamenii sar sa judece un gest al altor oameni care nu ii afecteaza nicicum.
Intr-o societate normala nu ar exista copii orfani si daca ar fi parasiti de parinti, si-ar gasi imediat altii. Acest gest nu ar trebui sa fie unul wow, ci unul normal.
Dar vreau sa te intreb altceva: de ce oamenii prefera mai curand sa adopte/cumpere un caine decat sa adopte un copil?

Eu prefer sa fiu directa si sa las falsitatea deoparte, care caracterizeaza majoritatea oamenilor

Nu, nu as adopta un copil. N-as putea niciodata sa-l cresc ca si pe al meu. Imi plac copii, ies in parc in fiecare zi cu catelul si sunt 2 copii de 4 si 7, frati, care stau teleleu toata ziua si parintii n-au treaba de ei. M-am atasat foarte mult de ei si ei de mine. Cum pun picioru in parc vin amandoi la mine si ma iau in brate Sunt adorabili!
M-au intrebat intr-o zi : " Mami tu ai copii? ". Mi-a picat un pic fata cand miºau zis mami

Apreciez oamenii care pot sa o fac. Eu nu cred ca as putea face asta. Poate ca nu sunt destula de puternica si curajoasa pentru asta. Nu mi-as putea asuma responsabilitatea cresterii unui copil care nuºi al meu si miºar fi f frica de posibila lui gena. Daca as avea probleme cu el cand e mare.
Stiti cum e... tu il educi, ok. Dar mai seamana si cu parintii?!


Eu una, nu pot Iubesc copii, dar ii vreau pe ai mei

Cine n-a crescut un copil, n-a sadit un pom, n-a sadit o floare, nu stie ce este viata de om implinit.
Exista un singur raspuns la intrebarea ta, este admirabil sa adopti un copil, sa-l iubesti, sa-l cresti, sa-l educi si sa-l ajuti pana ajunge sa se descurce singur in viata.
Daca viata nu te-a ajutat sa ai un copil propriu si doresti sa-ti realizezi un camin, atunci sansa de a te simti implinit este aceea, de a infiia un copil, care a ajuns sa nu fie dorit, ori care nu poate primi in familia proprie educatia si conditiile de viata necesare unui trai decent.
Cine ar dispretui un asemenea om, ori familie care se arata dispus/a sa-si inchine viata acestui tel de a creste si educa un suflet nevinovat, atunci aceia nici nu se pot numi oameni, sunt niste persoane lipsite de suflet si de un egoism feroce.
Chiar daca ulterior copilul in cauza ar dori sa cunoasca familia proprie, al carui sange il poarta in vene, nu cred ca va uita cine l-a iubit, l-a ajutat si l-a educat, cine l-a mangaiat atunci cand era trist ori bolnav.
De altfel parinte adevarat iti este cel ce te creste, nu cel biologic caruia nu-i pasa de tine atunci cand esti neajutorat si esti dependent de o persoana matura, pentru a-ti asigura cele necesare traiului si pentru a-ti pune la dispozitie inima sa buna in care incape un intreg univers pentru tine.
Sper sa existe multi oameni cu suflet mare sa adopte copiii ce asteapta in unitatile de ocrotire sa-si gaseasca parinti de suflet.
Intrebarea ta sper sa dea de gandit la multi care ar putea sa faca un gest atat de frumos, folositor si onorant ca cel al adoptiei.

Buna ziua Bro! A-ai dorii sa face o mica precizare la ceea ce tu ai scris...'' Incerci sa faci tot ce poti pentru el, pentru copilaria lui si pentru viitorul lui. Il tratezi ca pe propriul tau copil." pai din momentul in care-l adoptii este propriul tau copil.Eu cred ca de ''facut copii'' poate face oricine(daca e sanatos trupeste...)asa ca ''facutul'' copiilor este ceva firesc pe cand a adopta cred ca este ceva divin(sper ca nu am folosit cuvinte prea mari).
''Nu e mama cine te face, ci cine te creste"-asa ca ma inclin in fata celor care au curajul de a adopta un copilas cu care soarta a fost vitrega.
O zi buna!

Cum doamne iarta-ma sa poti dispretui un om cu un suflet asa mare care vrea sa se sacrifice pentru un copil ce nu e al lui, dar el/ea vrea sa-l ia acasa si sa-l indrume in viata cat se poate de bine si sa-si invete copilul(ca la urma urmei, copilul lui/ei va fi) ce e bine si ce e rau? toata admiratia din lume! daca as avea o pozitie sociala mai buna as infia si eu cel putin 2 copii mai ales din tarile acelea foarte sarace si cu copii nenumarati.

Eu am stat cu un barbat care a fost casatorit si are si un baietel, urma sa ma mut cu el, si in momentul ala am zis nu, pentru ca nu vreau sa cresc un copil care nu e al meu, adica sa stiu ca la facut cu alta, ador copii, imi place sa ma joc cu ei, le acord multa atentie, dar nu nu as putea sa adopt un copil. Ti'am facut exemplu ala chiar daca nu era sa adopt dar oricum nu era al meu, sa punem problema ca o persoana nu poate face copii atunci poate poate, poate mas atasa de el dar niciodata nu o sa ajung sa'l iubesc ca si cum ar fi al meu, pentru motivul ca nu e!

Multumesc tuturor pentru raspunsuri.

Toata admiratia mea pentru acesti oameni. Si tot dispretul pentru acei oameni care isi parasesc copiii. Cum sa parasesti ce ai tu mai scump pe lume? Este ceva nobil sa iti asumi aceasta responsabilitate. Sa adopti un copil. Daca este abia nascut, atunci ai ocazia sa ii oferi o educatie de calitate si sa ajunga un om bun. Sa iti asumi toate responsabilitatile si sa il iubesti ca si cum ar fi copilul tau biologic. Chiar si cu riscul ca intr-o zi poate sa plece de langa tine, langa cea care i-a dat viata.

Eu admir oamenii care adopta un copil. Foarte mult. As face si eu asta cand voi fi la casa mea si voi avea o stabilitate financiara. Chiar imi doresc mult sa fac asta, dar din pacate nu cred ca voi avea sustinere din partea familiei. Poate nici sotul meu nu va fi de acord cu asta. Imi pare asa rau ca oamenii au prejudecati in ce priveste adoptatarea unui copil care nu este al lor. Si dupa cum mai zicea cineva undeva.sunt egoisti cei care nu adopta un copil doar pentru ca vor unul care sa semene cu ei. Planeta si asa e suprapopulata. Tare as vrea sa se promoveze cat mai mult adoptarea, sa am sustinere. As vrea macar sa ma imprietenesc cu copiii dintr-un orfelinat, sa ii scot la plimbare pe toti, sa ma joc cu ei. Macar atat.