Efectiv nu mai suport. Deci nu ma inteleg deloc cu bunica mea. Tin sa mentinez ca parintii mei vor sa divorteze, eu cu mama si sora mea stam in casa bunicii mele (mama tatalui) si de fiecare data imi gaseste nod in papura orice as face nu e bine. Daca stau pe telefon nu e bine ca stau si vorbesc cu nu stiu ce pularai, daca invat ma pune sa fac n lucruri si o rog sa ma lase sa invat nu ca hai sa ma ajuti ca ai timp sa inveti. Daca imi e rau sau o data am avut febra si daca nu era mama care m-a lasat sa stau acasa mergeam la scoala cu febra dupa bunica mea care incepea sa tipe la mine ca cica ma prefac. Daca stau in casa ma face cadana si cand vreau sa ies imi zice ca sunt curva si ca ma duc cu vagabonti nu ma lasa sa ies ca cica ma duc sa ma *** si chestii de genul. Si nu mi se pare normal daca nu fac ce zice ea sau daca incerc sa o ignor si sa nu vorbesc cu ea vine si tipa si zbiara ca daca nu vorbesc cu ea sa plec din casa ei si chestii de genul. M-am gandit sa plec dar nu am unde sa ma duc, m-am saturat sa ma faca cum vrea ea la gura si daca ma enerveaza si injur incepe sa ridice bastonul la mine si chiar sa dea in mine, sa ma traga de par, sa ma zgarie. Am si cicatrici pe mana de cand m-a zgariat. Am avut poze in care ma invinetise pe picior, m-a zgariat pe burta pe maini si spate, nu stiu ce sa fac.
Ordonare:
Cronologică
Poate că bunica ta se poartă frumos cu verii tăi, dar asta nu înseamnă că ea nu este rea.
Dintr-un izvor nu poate să iasă si apă dulce și apă sărată. Ori e una ori e alta. Ea este rea chiar daca se poartă frumos cu ceilalți. Sa fie ea "călcată pe coadă" de către verii tăi, să vezi cum se va întoarce către ei.
Dar nu despre defectele de caracter trebuie să vorbim, ci despre înlăturarea lor, asa cum am scris în prima postare.
Si nu prezenta bunicului trebuie să o simti -îmi pare rău că nu mai este în viață-; ci prezenta lui Dumnezeu care este viu, care te poate ajuta, si care ne ține în viață.
Încrederea în Dumnezeu este o altă educatie pe care părinții trebuia să o aducă în viața copiilor lor. Pentru că în felul acesta, atunci când copii vor sta față în față cu greutățile vieții, ei să le poate face față. Ei Îl pot avea pe Dumnezeu alături; vor avea încredere că nu sunt parasiti. Se vor încrede în promisiunea lui Dumnezeu care spune: "Nu te voi lăsa, cu nici un chip nu te voi părăsi."
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
