Nu ar fi si normal? Ca parintii trebuie sa isi creasca copilul si sa il protejeze ca totusi un copil nu se descurca singur
Și nu este absolut normal ca un copil complet neajutorat să primească mai multă atenție decât un bărbat în toată firea?
Nu-mi spune că tu, ca bărbat, ai avea pretenția să fii pus pe locul întâi, înaintea copilului tău nou-născut? Ce fel de bărbat și tată ar avea pretenția asta?
Copilul devine prioritatea amândurora, nu numai a femeii. Și bărbatul va vedea copilul ca pe prioritatea numarul 1.
El nu poate face nimic de unul singur in primii ani de viața, așa ca părinții trebuie sa se ocupe mult de el.
Da. Din punct de vedere biologic, pentru ca ea l-a nascut. Asta nu inseamna totusi ca nu te apreciaza in continuare. Pur si simplu i s-au schimbat prioritatile. In loc sa fi tu pe primul loc, acum e copilul.
Nu mă deranjeză pe cel loc sănt atâta timp cât eu sănt conștient că copii mei și Soția mea vor fi pe primul loc. Eu oricum sunt pe ultimul loc și pe primul loc sănt ei dacă chiar cu Adevărat îi iubesc cu Adevărat.
Lăsați victimizarea.
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate.
Asa si trebuie! Copilul este cel mai important, nu barbatul sau femeia. Barbatul trebuie sa fie util si femeia afectuasa. De aia am si resusit sa supravietuim ca si specie, pentru ca barbatul facea 50% ( vanatoare si protectie) si femeia 50% ( proteja copilul, mentinea focul aprins si curata pestera de scorpioni, paienjeni si serpi). Spiritul de sacrificiu atat al barbatului cat si al femeii a facut ca homo sapiens sa invinga natura si alte specii hominide, in special pe omu' de neanderthal. Care ne era net superior din punct de vedere fizic si dupa unii antropologi, si tehnologic. Insa dieta omului de N se baza aproape exclusiv pe carne si masculii de N nu ezitau sa se vaneze chiar si intre ei si in cazuri de malnutritie omul de N isi manca partenera si copii. Asta da misoginism
Cel putin in perioada imediat urmatoare cat timp copilul e sugar, toata lumea e pe locul 2. Copilul trebuie hranit, spalat, adormit, linistit etc. Ocupa absolut tot timpul. Cel mai grav e ca mama nu reuseste sa se odihneasca pentru ca bebelusul se trezeste la 2-3 ore ca sa manance, deci toate zilele ei sunt automat compromise. Daca are si colici si plange nonstop, e groaznic, trebuie sa ramai calm si sa nu-ti pierzi mintile, sa ai grija de copi si de tine cumva - daramite sa mai ai grija de altcienva.
De preferat e ca tatal sa fie implicat cat mai mult posibil, in special cand vine vorba de copil. Multi sunt speriati si nu vor sa se implice sau sunt alungati de mama pe motiv ca nu fac ce trebuie. Cel mai important e sa existe comunicare, iar tatal sa faca tot ce poate ca sa ajute, de la schimbat scutec, petrecut timp cu copilul (in special cand mama are nevoie de odihna sau timp pentru ea), pana la facut mancare si curatenie in casa.
Sunt multe familii care nu primesc ajutor din partea rudelor, prietenilor si care nu isi permit sau nu vor bone (pe motiv ca e greu cu copil, dar e si mai greu sa ai incredere in cineva strain sau nepriceput).
Copilul iti schimba viata, este foarte solicitant dar merita. Lucrurile revin incet la normalitate in timp (definitia normalitatii se schimba probabil pentru acea familie). Dar copilul va fi mereu pe primul loc intr-o familie sanatoasa, nu numai in ochii mamei dar si in ochii tatalui.
Daca barbatul nu poate intelege aceste lucruri dupa ce a devenit tata, inseamna ca nu a devenit tata inca.
Asta-i cel mai bun raspuns!
Esti tatic
Din pacate nu! Dar cat am stat afara am avut o colega de apartament care era single mum. Pe mine ma baga in depresie cand imi cerea sa satu cu copilul. Nu stiam ce sa-i fac, cum sa il tin in brate, si cum sa il fac sa nu mai planga de aia imi dau seama ca treaba de mamica este foarte grea si stresanta.
Stiu ce zici. In cazul meu, toti prietenii si rudele asteapta ca el sa creasca "sa aiba grija de el". Dar e totul natural cand e al tau, inclusiv ca tata. Eu am noroc de un partener pe masura, plus ca lucram de acasa, deci putem petrece majoritatea timpului cu el. Toate zilele trec la fel, nu mai avem timp de proiecte personale, dar ce conteaza cand incepe sa zica "mami" si "tati" si sa te mangaie pe brat cand esti suparat desi nu leaga doua cuvinte inca. Lasand iubirea neconditionata la o parte, ar fi si culmea sa crezi ca "nu merita" cand investesti atat timp, bani, efort si parti fizice si psihice din tine (si ca tata) pentru o mana de om. Pro tip: daca-ti spun parintii sau socrii "fa mai repede un copil ca am eu grija de el", sa nu-i crezi. Voi doi faceti tot.
211wasgnij întreabă: