Este ciudat ca desi sunt roman, nu sunt deloc atras de romance?

Am avut doua relatii pana acum, una in viata reala si una la distanta. Prima a fost cu o nemtoaica(ochi albastri, par blond) ai carei parinti sunt veniti in Romania de cativa ani buni, iar a doua a fost la distanta cu o fata din Taiwan(ochi maro inchis, par negru).

Nu stiu. poate sunt putin ciudat, dar nu simt nicio atractie, nicio sclipire. Sunt in special atras de nordice si specificul lor(par blond si ochi albastri de safir) si est-asiatice japoneze si chinezoaice in principal, coreence nu prea.

Adica nu pot sa nu spun ca o fata e draguta, ca arata bine, dar ideea de a fi cu fete de alte nationalitati si de a descoperi(a trece dincolo de bariera culturala si etnica) a fost adanc impregnata in mintea si sufletul meu inca de cand aveam 12-13 ani.

Vi se pare ciudat?

Unii sunt xenobofi, tu eşti xenoman.

Ai un fetiş pentru străine şi ai ajuns să crezi că şi toţi ceilalţi (în special toate) îl au. Greşit. Fiecare cu plăcerile şi preferinţele lui.

Nu e tocmai bine asta, romancele noastre par lipsite de viata mai sarace cand le vezi la fata pleaca din tara si maritate cu una straina, eu la fel imi doream dar nu prea merita

Adolescenta,bat-o vina!"Ciudatenia" ta se explica prin curiozitate, cel mult printr-o pasiune trecatoare.
Ori, de la o curiozitate sau de la o pasiune(indragosteala) pana la un sentiment de iubire calea-i luuunga!

Dacă ai mai mult de 22 de ani, mi se pare un pic ciudat. Dar câtă vreme te înţelegi cu persoana cealaltă, nu prea are importanţă ce naţionalitate are. Problema se pune... unde găseşti tu femei nordice câtă vreme trăieşti în România?

Nu, poate tie iti plac fetele cu alta cultura sau traditie. Fiecaruia ii place ce vrea.

Pe mine ma cam sperie alte culturi. Traiesc de multi ani in America intr-un oras cosmopolit si am observat ca in alte culturi exista lucruri care mie imi displac profund. Am avut o relatie cu o "teaching assistant" (sa traduc cuvant cu cuvant as sti, dar nu stiu echivalentul in invatamantul romanesc de azi), deci o fata educata, care tragea la maseluta pana nu mai stia de ea. Cand era "obosita" vorbea tare si super-obscen si nu ii pasa ca e pe strada. Nu tocmai genul pe care mi l-as fi dorit de nevasta. Apoi cu o chinezoaica, avea in cap numai mancare, ragaia dupa masa si mereu ii mirosea urat gura de la mancarurile lor. Ca sa nu mai spun ca statea ca lemnul in pat si spunea ca asa e in cultura lor. Si au mai fost si altele.
Eram obisnuit cu femeile din Romania imediat dupa "epoca de aur" - de regula sani mici si fese musculoase (nu fund mare, nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun). Astea de aici aveau sani mari iar fundul era plat, tot timpul aveam impresia ca o sa cada in nas.
Japonezele mi-au placut si mie daca poti trece peste faptul ca majoritatea absoluta au picioare urate - dar serviciul pe care il primesti in pat (tot cultura!) este excelent. Indiencele sunt cam tot ca tigancile de la noi, una-doua sar cu gura, neingrijite, cu igiena la pamant. Negresele miros de-ti cade parul din nas. Cam asta e cu descoperirea altor culturi. Sigur, nu sunt 100% asa, exista si exceptii.