Te inteleg si eu mi-as fi dorit sa am o sora sau un frate, dar acum este prea tarziu.Este normal sa iti doresti pentru ca de unul singur este foarte urat.Si eu am prietenii care sunt ''terorizti'' de fratii mai mici spun ca sunt o pacoste, dar nu ii cred.Nu stiu este toatal diferit cand ai parte de o proprie experienta.
Eu am un frate si 2 surori, una mai mare si una mai mica. Intr-adevar, este frumossaai o familie numeroasa. Iti poti luat un catel sau opisicuta de pui si il/o poti considera surioara sau fratiorul tau mai mic. Incearca si nu vei da gres!
Este foarte normal, crede-mă.Și mama mea fusese singură la părinți și își dorise enorm să aibă un frățior sau o surioară.Nu a avut parte de așa ceva.Așa se face că la vremea potrivită, după ce s-a căsătorit își promisese că va avea doi copii.Așa am venit pe lume eu și sora mea mai mică. Între noi e diferență de 6 ani.Mulți spun că e bine să fii copil unic,să fii singu(ă) la părinți fiindcă nu ești nevoit să împarți ceea ce ai cu nimeni și vei avea parte de toată dragostea părinților.E adevărat dar gândiți-vă la maturitate cum va fi : părinții voștrii, aflați la vârsta senectuții, vor avea nevoie de ajutor, tu ți-ai întemeiat propria familie și ca unic copil îți ajuți părinții. Știu asta fiindcă o văd pe mama, în ce situație e și cred că e foarte greu