Rolul parintelui in crestere si educare este foarte important, dar cand din diferite motive nu poti fii langa el, bunicii sunt primii la care ar trebui apelat! Exista totusi o conditie:sa pastreze fermitatea parintilor!
Bună.
Sunt de acord dacă sănătatea le permite, un ajutor la creșterea lor, părinții trebuie să se implice direct în creștere și educare... dar la ce oferă societatea actuală, bunicii sunt mană cerească, părinții muncesc afară.
Pa, pa.
Categoric nu. Am doi copii si m-am chinuit sa ii tin acasa si sa mi-i cresc singura. Bineinteles, ajutata de sistemul educational de stat, cresa si gradinita cu program prelungit.
Eu nu recomand nimanui sa-si lase copii in grija buniciilor pentru ca sunt fel si fel de cazuri in care cei mici mor si apoi le pare rau parintilor ca i-au lasat in grija lor. Unul din ele era ca copilul a ajuns in coma alcoolica din cauza ca bunica lucra la camp si avea 2 ani sau o fata a baut dintr-o sticluta venin de soareci si a murit tot din cauza ca nu era supravegheata.
In cazuri extreme, da (parinti decedati sau confruntarea cu unele situatii iminente). Altfel nu, copilul o sa fie incomplet si oarecum "defect".
A creste un copil si a-i da o anumita educatie este o mare responsabilitate care ar trebui sa cada numai si numai pe umerii parintilor.Din pacate mai sint inconstienti care nu vad decit ajutorul asta numai si numai ca dezvoltare a organismului nemaipunundu-si problema educatiei si, unde mai pui ca uneori cei care isi iau angajamentele astea idioate sint batrini de care ar trebui sa aiba altcineva grija si sint in imposibilitate totala de a avea grija pina si de un pisic daramite de un copil sau doi.Inconstienta din ambele parti.
Parintii mei lucrau.De aceea am fost in grija bunicilor totusi seara imi vedeam parintii.Eu am fost f fericita cu bunicutelel mele si cu mama mea.Deci eu zic ca un copil are nevoie si de bunici si de parinti.Copiii mei au fost crescuti la fel si atit eu cit si ei am avut o viata foarte echilibrata psihologic adica am fost f fericiti asa.
Nu, decât în cazul în care părinții sunt morți sau au probleme medicale, altfel nu.
Cât timp faci un copil trebuie să-ți asumi responsabilitatea să-l crești nu să-l arunci pe capul părinților tăi și să-l lași acolo, eventual să-l mai vizitezi de Crăciun să-i dai un cadou cu speranța că o să compenseze timpul în care te-a durut undeva de el.
Eu am fost un copil crescut de către bunici, de aceea pot spune că sunt o răsfăţată. Bunicii răsfaţă nepoţii mai mult decât ar trebui.
NU...in timp copilul ii va reprosa parintelui ca nu la interesat soarta lui si muuuulte alte discutii...Un copil trebuie crescut de parinti
Depinde
Daca parintii sunt plecati in afara sau... nu mai sunt...da.
Dar daca parintii sunt in viata si sunt aproape, nu... pentru. ca va afecta relatia Parinti-Copil.
Unul sau mai multi copii reprezinta o imensa responsabilitate care ar trebui suportata de parinti. Daca parinti nu sunt pregatiti sau capabili sa aiba grija de ei sunt intru totul de acord ca aceasta responsabilitate sa cada pe umeri rudelor acestora care sunt atat dispuse cat si capabile sa raspunda de ei. Daca bunici sunt atat dispusi cat si capabili sa suporte aceasta responsabilitate eu personal sunt de acord. O zi buna.
Daca nu sunt pregatiti sau capabili sa aiba grija de copii, de ce si i-au facut? De ce nu s-au protejat cand au facut dragoste? Nici un parinte nu ar trebui sa plaseze pe umerii altcuiva(ex: proprii lui parinti) sarcina de a creste copilul pe care cica, vezi Doamne si l-a facut, dar nu e in stare sa si-l creasca. Daca nu esti in stare sa ti-l cresti, nu ti-l face. Fa dragoste responsabil si asuma-ti consecinte! Nu da de lucru parintilor tai.
Cu siguranță nu. Părinții trebuie să-îi crească,că de aia se numesc părinți.Ei trebuie să fie acolo de fiecare dată când copilul are nevoie,să le cunoască fiecare pas și să-i îndrume. De asta există multe lacune în relațiile dintre părinți și copii,pentru că au lipsit de multe ori.Iar când spun asta,nu mă refer neapărat la absența fizică,ci la o absență cu gândul,cu inima, cu îmbrățișarea, cu sufletul. Contează foarte mult asta pentru a pune "bazele" în iubirea pe care o simte copilul.Mai târziu vor apărea frustarile, reproșurile, iar asta se poate evita dacă ești lângă copilul tău atunci când are nevoie de tine.
Nu! Fiecare copil are dreptul sa simta dragostea si afectiunea parinteasca.Parinti trebuie sa isi asume responsabilitatile.E foarte greu ca un barean sa creasca copii copiilor lui.In general batrani nu au suficienta rabdare si putere pentru a sta cu un copil.
Spre exemplul vostru eu si fratele meu am fost crescuti de bunici deoarece parinti nostri au divortat iar statul ne-a dat in custodie la mama.Mama intr-e timp a stat cu un alt barbat in urma relatiei celor doi au urmat scandaluri iar eu si fratele meu am fugit de acasa la bunici dupa care am intrat in custodia lor prin acordul mamei bininteles de ce? Deoarece bunici ne puteau oferi o educatie si ne puteau oferi un sprijin mult mai mare decat mama tocmai de aia si mama le-a cedat custodia. Akuma fratele meu este la academia militara in sibiu iar eu am terminat scoala ca "Desenator in constructii si instalatii" mai exact scoala pentru arhitecti dupa care acum lucrez in Italia si castig bine incat sa imi ajut fratele sa isi continue studile.acum vam dat doar un exemplu. Daca u "Alee crezi ca bunici pot oferi o educatie mai buna decat tine atunci copii pot fi crescuti de bunici daca nu atunci trebuie sa ii cresti u si sa le oferi o educatie cat mai buna.Si acum "Stefan89" desigur ca o afecteaza dar nu in toate cazurile ca si in cazul meu mi-e nu mi-a afectat deloc relatia copii parintii dar cand o sa fie mari o sa isi dea seama ca nimeni nu le-a vrut raul.