Eu când aveam 17 ani am fost obligata de părinți mei să fac un avort pentru ca am rămas însărcinată acum am 24 de ani și am mai încercat sa rămân însărcinată am rămas și am pierdut sarcina eu când mau pus ei sa fac acel avort mi am dorit acel copil nu înțeleg de ce mau obligat ei sa fac avort dacă eu mi-am dorit acel copil mi l-am dorit foarte mult.Vi se pare normal cum au reacționat ei atunci? Credeți ca e vina lor ca eu acum nu mai pot rămâne însărcinată? Cum pot rezolva situația asta? ei dau vina pe mine ca nu pot rămâne însărcinată dar îmi doresc mult un copil și atunci mi-am dorit dar nu mai lăsat.Vi se pare normal ca nu mau lăsat sa păstrez atunci copilul? Cum să rezolv situația sa pot rămâne însărcinată am încercat și soțul meu își dorește dar am pierdut sarcina. Dau funda

Daca nici acum la 24 de ani nu esti capabila sa intelegi de ce te-au pus parintii sa faci avort atunci, poate ar trebui sa mai astepti cativa ani ca sa te maturizezi, ca nu esti inca capabila sa intelegi ceea ce doi adulti au decis pentru tine, la acel moment.
Si avortul s-a produs din vina ta nu a parintilor, fiindca nu cred ca te-au maltrat, deci nici acum nu esti capabila sa iti iei raspunderea faptelor tale, acuzand pe altii pentru problemele tale.

A fost foarte gresit ca au pus presiuni asupra ta sa faci avort, dar acum e prea tarziu. Poare puteai cauta o fundație care se ocupa de famei insaecinate si nu e doar responsabilitatea lor. Citeste cartea Anotimpul vindecarii, scrie pe larg cum te pori vindeca emotional de traumele avortului. E importantvsa ii ierti pe parintii tai, doctorul, asistenta eventual tatăl copilului, sa te ierti pe tine insati, sa ii ceri iertare lui Dumnezeu si sa crezi peomusuunea cacEl te iarta:*Daca ne marturisim pacatele EL esre credncios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire '1Ioan1-9

Probabil au simțit că un copil poate fi o responsabilitate prea mare pentru tine la vârsta aceea, tu nici liceul nu îl aveai terminat ca să poți să mai aduci un ban în casă. Deci, într-un fel au avut şi ei dreptate că nu era normal să ai un copil în perioada aceea. Părerea mea este că un bebe este o responsabilitate foarte mare şi cred că cel mai bine este ca cineva să îşi dorească unul când este aşezat la casa lui să nu aibe copilul de suferit, dar nici persoana respectivă să nu se chinuie.
Tu şi soțul tău ați fost la medic să vedeți de ce ați pierdut sarcina? Că poate amândoi aveți o problemă în acest sens sau doar unul dintre voi. Eu îți urez succes, dacă tu simți că acum eşti pregătită pentru un copil, sper să găseşti cauza problemei.

Faci un copil cand poti sa-i oferi totul: o familie iubitoare, un tata, un loc caruia sa-i spuna casa, sa-i acoperi nevoile materiale, o educatie.

La 17 ani tu erai sub tutela parintilor si depindeai de ei. Nu aveai nimic: nici scoala terminata, nici serviciu, nici casa, nici barbat.
Parintii tai nu si-au dorit inca un copil, altfel l-ar fi facut ei. De asta au procedat asa. Nu spun ca e bine, dar nici ce ai facut tu nu e bine!

Acum ai 24 de ani si tot nu iti asumi responsabilitatea. Dai vina pe parinti. Nu mai cauta tapi ispasitori!
Atat timp cat nu te maturizezi, nu iti accepti greselile, nu esti pregatita sa ai un copil!

Mergi la Biserica, aprinde o lumanare pentru sufletul acela. Vorbeste cu un preot, o sa-ti spuna ce nume au pruncii nenascuti, ca sa-l poti pomeni cum se cuvine.
Cere iertare, impaca-te cu tine. Iarta-ti parintii.
Roaga-te pentru un copil si ai sa vezi ca va veni la vremea potrivita.

A fost si vina ta, la 17 ani nu este o varsta potrivita pentru a face copii, dar bineinteles este si vina lor. Oricum ar fi, fapta este consumata, ai facut avort. Mergi la ginecolog si vezi ce tratamente iti recomanda.

Nu mai bine bagi un seral inainte de a face copii?
Terminam cu lb romana, invatam un pic si de engleza, sa te poti angaja macar vanzatoare, ma gandesc. Sa ai de unde sa intretii copilasii aia.
Referitor la sarcina, ai gresit locu', mamica. Regretele se spun la psiholog sau la biserica, iar biologia se repara la doctori.

Inainte de a face copii trebuie sa faceti amandoi evaluari financiare, sociale si medicale. Nu va ardeti ca maidanezii, lasand hormonii sa conduca.
O spun foarte serios, poate ai niste probleme care ar putea duce la copii cu handicap, daca insisti sa ramai insarcinata indiferent de situatie.
Fa lucrurile cum trebuie, nu mai gandi cu crapatura.

Referitor la parinti, nu cred ca au gresit. La 17 ani nu ai fi fost capabila sa il intretii, ar fi fost copilul lor mai mult decat al tau. Ei ar fi trebuit sa scoata bani de nastere/internare, haine, alimente pentru bebelus, scutece, etc.
Iar tu ai gresit ca nu ai discutat acele lucruri din timp, nu ai planificat nimic. Cum ziceam, te-au condus hormonii.