Dor de casa. Crede-ma, ce simti e normal. Ar fi fost mai rau sa ai legaturile cu familia si cu prietenii taiate si sa ii vizitezi in sila cum sunt alte cazuri.
Tristetea asta trece in cateva zile.
Iar momentele in care ajungi in Resita sunt si mai valoroase si asa inveti sa pretuiesti ce ai mult mai mult. Poti sa zici ca e chiar o lectie de viata.
Inteleg ca orasul in care te-ai mutat iti aduce avantaje, drept pentru care stai acolo de patru ani si mutarea inapoi in Resita nu este o optiune.
Fii puternic si tine minte ca tristetea asta trece repede, doar acorda-ti timp si bucura-te de momentele frumoase cand esti in orasul natal. Cu toata intensitatea.
In chirie stai sau nu? Gasesti servici langa casa alaturi de familie? Daca da pleaca inapoi
Așa e mereu când faci tranziție dintr-un loc în altul. E și motivu pentru care mulți nu-și pot părăsi locul natal indiferent de condițiile de trai
O să îți povestesc o anecdotă din alt domeniu, ca să îți arăt ce poți face.
Nu sunt adept al vieții monahale, dar ea este un fapt.
Cine se decide să devină călugăr trece printr-o perioadă de ucenicie, noviciat.
Suntem prin anul 1935 în Iași. Acolo funcționa un așezământ monahal catolic de maici numit Notre Dame de Sion.
Acele călugărițe catolice aveau o anumită regulă. Ordinul lor le trimetea în lume, la diferite așezăminte ale ordinului lor călugăresc, de exemplu din Franța la Iași, unde stătrau 6 luni, apoi erau mutate în altă parte a lumii. Motivul era, să nu se atașeze de un anumit loc, în ideea că acest atașament le-ar putea deruta de la angajamentul lor spiritual major.
Așa că, să te atașezi de oameni și locuri, e omenește, de aceea suntem oameni, ca să avem și aceste sentimente.
Ca să te poți detașa de durerea cauzată de această dez rădăcinare, soluția este idealul major. Să te concentrezi pe motivul pentru care trăieși în noua locație. Să te atașezi de ea, ca și de cea veche.