Terapia este un lucru bun, dar sa se mentina. Adica sa nu mearga la terapie in ideea in care te recucereste, iar apoi o ia de la capat. Ceea ce au facut parintii lui nu e treaba lui. Actiunile sale nu sunt dictate de nimeni, mai ales de copilarie, si trebuie sa-si asume singur.
Ca sa il sprijini poti sa-i lasi timp si spatiu, iar cand o ia pe aratura intreaba-l: vrei sa te ascult, vrei sa iti fiu alaturi sau sa te las singur (aici trebuie vorbit cu terapeutul, in mod exact)
In timp, daca sotul tau va demonstra ca s-a schimbat, atunci va fi acceptat si de parintii tai.
Trebuie sa fiti destepti, sa discutati (calm) intre voi problemele.