Banuiesc ca nu mai esti adolescenta, deci ar trebuiis a fii capabila sa decizi SINGURA acest lucru, fara sa intrebi strainii ce sa faci.
Off. ciorba reincalzita, nu-i buna! O sa spuneti ca sunt rau. Sunt mai degraba destul de trecut prin viata. E frumos ca inca il iubiti, dar... cum s-a ajuns ca parintii lui sa devina parte a familiei voastre. Sunt parintii lui si EL si numai EL trebuie sa invete sa puna limite. Gresesc? Spuneti. daca o sa ajung sa fie la fel? Pai, s-a modificat ceva? Nu. El este la fel de slab. Dumneavoastra trebuie sa intelegeti ca nu puteti sa faceti in locul lui.
E dureros. Divortul e o ruptura, dar nu e sfarsitul.
Decizia va apartine, dar atat. O relatie este ca o funie de care fiecare tine de cate un capat. Daca unul a lasat un capat, celalalt se duce in prapastie. Ganditi-va si rugati-va Celui Bun.
E irelevant ce am face noi, că nu noi vom trăi cu el. E clar că dacă s-a ajuns odată la divorț au fost motive serioase.
Pai, inainte de a lua o decizie discutati despre aceasta problema si cum veti gestiona situatia cu parintii lui.
De asemenea despre alte chestiuni pe care vi le stiti deja.
Stabiliti un pact.
Nu va grabiti cu actele....vedeti daca in aceasta perioada de despartire v ati schimbat fiecare in bine.
Ati putea sa mai incercati o data... ultima oara ....caci apoi chiar ar fi pierdere de timp.
Toate cele bune,