Eu stau in chirie de 2 ani in Bucuresti, sunt studenta. As vrea sa se mute prietenul meu la mine si el vrea asta. Avem 3ani impreuna, amandoi 21 de ani. Anul asta repet anul 2 deoarece nu am reusit sa fac punctele credit necesare. Cand mama a aflat ca vreau sa se mute prietenul meu cu mine a facut urat, ca cica nu o sa imi mai vad de facultate si ca o sa ajung la cratita, multe alte prostii.


Tata zice ca daca nu as fi repetat anul ar fi fost de acord.

Nu inteleg de ce la 21 de ani trebuie sa ma "pedepseasca" asa, de parca are vreo legatura una cu alta... am foste colege de liceu si generala care la varsta asta au copii si sunt fericite ca ai lor le ajuta si le ofera suport moral. Eu trebuie sa imi fac nervi cu orice. La 21 de ani n.am voie sa stau pana la cat vreau afara, ma controleaza mama sunandu-ma la telefon tot timpul pana ma aude ca sunt in casa. E deja prea mult.


Cum scap de chestia asta? Cum ii conving sa termine maicamea cu prostiile ca nu mai sunt la varsta la care sa zica ea mereu ce sa fac?

Ascultai macar pana termini fuckultatea apoi ai viata libera sa iti faci de cap. Daca ei ti.au platit costurile pentru studii le cam dau dreptate distragerea amoroasa e posibil sa te faca sa nu termini cu bine studiile

Ai sa reusesti sa iti accepted independenta, atunci cand iti vei castiga singura banii, fara sa depinzi de ajutorul lor

Nu poți scăpa de chestia asta.
Nu poți să îi convingi. A con-vinge înseamnă a-i con plus în-vinge, să îi invingi în bătălie.
Dacă mama și tata îți plătesc gazda, ești obligată să asculți de ei.

Eu am reusit chestia asta printr-o modalitate întotdeauna.Mi-am adus iubitul la ei sa le spuna si el ca ar vrea sa stea mai mult cu mine, ca el chiar are sentimente fata de mine si nevoie de mine si atunci nu ma mai constrans la fel.Probabil de rusine, poate pentru ca l-au cunoscut si știau pe ce mâini sunt sau poate ca pusi in fata penibilului au constientizat varsta mea habar nu am dar a mers.
Eu am 24 nu sunt la facultate si tot im chirie stau.

Eu in locul tau i-as pupa talpile. Bucura-te de faptul ca esti bine asa cum esti, nu te mai plange. Altii stau prin camine, si muncesc ca sa plateasca mancarea si cazarea(cazul meu), si tu te plangi pentru o mica conditie care apropo mi se pare fireasca si absolut benefica pentru tine. Aduna-te si incepe sa gandesti ca un adult, ca nu mai ai mult si chiar o sa fi singura si atunci nu mai este nimeni care sa aiba grija sa ai ce iti trebuie, cu atat mai putin partenerul tau.

Foarte simplu
gaseste job sa nu mai depinzi de parinti deloc
dupa aia nu numai ca poti sa faci ce vrei, dar poti sa urlii la ei daca incearca sa te forteze, pentru ca nu mai au cu ce sa te forteze

nu iti place ideea, atunci AU DREPTATE, repeti un an de facultate si vrei sa ai permanent pe cineva langa tine care sa te distraga de la invatat!
si asta pe seama parintilor care trag ca tu sa ai un viitor bun

sun ca un parinte, deh, eu am fost MULT MAI RAU decat tine, asa ca miros cliseele astea din partea cealalta a internetului

Ai putea sa-mi spui daca parintii tai sunt inca cei care iti pun asfalt pe drumul vietii, sau esti independenta, autonoma sau pe cont propriu, gata sa raspunzi direct pentru propriile decizii? Daca da, inseamna ca nu le mai datorezi nimic, esti majora si-ti poti comanda singura viata si da. Eu ca parinte, in asemenea situatie nu as avea ce comenta. La urma urmei cum iti asterni, asa dormi. In caz contrar...nu cred ca mai e nevoie de multe explicatii, raspunsul e evident.

Iti gasesti un job si le zici ca poti sa te sustii financiar si gata, vor intelege ca te-ai maturizat si gata, sau poti ascunde ca iubitul sta la tine, nu te verifica doar cu apeluri video pe viber!