Eu sunt cu sotul meu împreună de cand aveam 16 ani, stau la el, suntem casatoriţi de cand eu aveam 19 ani si acum am 22. Nu avem copii, înca dar noi ne înţelegem bine, avem o relaţie buna şi cu parinţii lui îi consider parinţii mei. Ei mi-au fost mereu alaturi, liceul l-am terminat, soţul meu a fost de acord sa fac asta. Sora mea e întro situaţie mai dificila, are o fata de un an, ea are 18 ani dar iubitul a parasit-o, sta singura în apartamentul meu şi al soţului meu, doar ea cu fata. Noi ne-am mutat la casa, o ajutam cum putem.Eu consider ca din vina mamei mele am ajuns amandoua sa plecam la varstele alea de acasa pentru ca nu a ştiut sa fie mamă.Voi ce credeţi? Credeţi ca a fost vina mamei mele sau a noastra? Apropo am iertat-o pe mama

Ca nu ai pic de respect pentru mama ta si ati fost amandoua rebele.
Nu ai ce sa ierti mamei, ca femeia doar a vrut s va educe, voi sunteti cele care trebuie sa-i cereti iertare, fiindca voi ati fugit de acasa, de mici, cu baietii la sexuaila.

De unde sa stim noi daca e vina mamei voastre ca nu o cunoaste si nu stim ce relatii au fost intre voi... bine pare doar ca Violetta stie. Oricum la Viuoletta e simplu, esti tanar clar e vina ta.

Pentru deciziile voastre nu poate fi altcineva vinovat.

E păcat că mama voastră nu v-a iubit atât de mult. Pe tine și pe sora ta.

Nu cred ca este nimeni de vina. Toti am luat decizii gresite si toti am facut alegeri proaste in viata. Este cursul natural al vietii. In general greselile majore duc la suferinta si suferinta modeleaza caracterul. In bine sau in rau, dar il modeleaza.